O telearimos le Pavelohko ande Roma.
1 Pala so thodea pe te jeastar le berosa ande Italia, le Pavelos thai avrăn phandaden dine le po vast khă sutašohko la četako le kătanengo Augusta, bušlino Iuliu.
2 Ankăsteam ando bero andoa Andromito, kai sas te jeal le berosa po prašau la Asiako, thai teleardeam. Sas ame amença le Aristaraxos o Mačedoniano andoa Tesaloniko.
3 O duito des, arăsleam ando Sidono; thai o Iuliu, kai phiravelas pe mišto le Pavelosa, meklea les te jeal kata pehkă prinjeande, thai te avel kandino lendar.
4 Pala so teleardeam oçal, găleam paša o Čipro, anda kă le bravallea sas bilašimasa.
5 Pala so nakhleam e marea kai naiarăl e Čiličia thai Pamfilia, arăsleam ande Mira ande Ličia.
6 Oče o sutašo arakhlea khă bero andai Alesandria, kai telearălas ande Italia, thai ankăsteam ande leste.
7 Čiro dă mai but des, găleam lokăs le berosa, thai na bi pharimahko, azbadeam o učimos o Knido, kai meklea ame e bravall te atărdiuas. Nakhleam kata o gor la Kretako, pašai Salmona.
8 Daba găleam le berosa po gor la insulako, thai arăsleam andekh than bušlino „Limanurea laše,” savetar sas paše e četatea e Lasea.
9 Nakhleasas but čiro, thai o phiraimos pe marea kărdeolas but pharimasa, anda kă nakhlosas orta o čiro le „postohko.” Anda kodea o Pavelo deaduma le kolavrăngă,
10 thai phendea lengă: „Manušale, o phirimos dikhau nai te kărdeol pe bi pharimahko thai bi bute xasarimasa, na numai anda o thodimos, ta i orta anda amară čivave.
11 O sutašo ašundea mai but le traditorestar thai le stăpînostar le berohkărăstar dă sar le divanuri le Pavelohkă.
12 Thai anda kă o limano nas lašo than vizirimahko le mai but phendine te jeantar le berosa oçal, kaste zumaven te arăsăn ando Feniso, than andai Kreta, thodino karing avelokham thai karing avelereat le khamesti, kaste vizîrin oče.
13 Leasas te phurdel khă bravall xançî katar avelodes; thai, sar iekh kai pateanas pe stăpîia pe çînta, vazdine le ankore, thai telearde le berosa pe rig la Kretati.
14 Ta na pala but čiro, dea pe drom pai insula khă phurdimos bravalleako zuralo, bušlino Eurachilon.
15 O bero sas lino lestar, bi te dašti marăl pe la bravalleasa, thai mekleam ame nigărde ande lehko kamimos.
16 Nakhleam iekhatar katai rig telal khă ostrovosti, bušlino Klauda, thai daba daštisardeam te thoas o vast pe luntrea.
17 Pala so vazdeam la opră, thodine butea kandimahkă; phangline o bero šelença; thai daratar te na perăl pai Sirta, mekline le poxtana tele. Kadedar mekline pe nigărde bravalleatar.
18 Anda kă samas but marde le brîšindestar la bravalleako, o duito des line te šuden ande marea sa o tidimos andoa bero,
19 thai o trito des, ame, amară vastença, šudeam le butea le berohkă.
20 O kham thai le čeraia či dikhle pe mai but des, thoa barobrîšind sas kadea dă zuralo ta kă mai palal xasardeamas orsao zuralimos skăpimahko.
21 Le manuši či xalinesas dă but čiro. Atunčea o Pavelo ušti'lo ande lengo maškar, thai phendea: „Manušale, trăbulas te ašunen ma, thai te na teleardino le berosa dă andai Kreta, kaste dašti te ankleas anda kadoa pharimos thai anda kadoa xasarimos.
22 Akana me phenau tumengă te aven kamimasa lašo; anda kă či iekh anda tumende či xasaola; thai či avela aver xasarimos dă sar le berohko.
23 Khă înjero le Devlklehko, savehko sîm me, thai savehkă kandau Lehkă, sîkadi'lo mangă areat,
24 thai phendea mangă: „Na dara, Pavele; tu trăbul te bešes angloa Čezaro; thai dikta kă o Dell dea tu sa kolen kai jean le berosa andekhthan tusa.”
25 Anda kodea, manušale, potolin tume, kă sî ma pateaimos ando Dell kă kărdeola pe kadea sar phendea pe mangă.
26 Ta trăbul te das pa khă ostrovo.”
27 Ande reat e dešuštarto, ta kana samas spidine orde thai întea le berosa pe marea e Adriatiko, karing o maškar la reateako, le marinarea ateardine kă pašon la phuweatar.
28 Măsurisardine andră o pai, thai arakhline les dă biši stînjenea; găline xançî mai dur thai măsurisarde pale, thai arakhline dešupanji stînjenea.
29 Daratar te na malaven pe le kotorăbaŕăndar, šudine štar ankore karing e kîrma le berosti, thai kamenas te kărdeol o des.
30 Ta sostar le berarea rodenas te našen andoa bero, thai denasdrom e luntrea ande marea, tala o divano kă kamen te šuden le ankore karing e rig dă anglal le berosti,
31 O Pavelo phendea le sutašohkă thai le kătanengă: „Kana le manuši kadala či ašena ando bero, našti te aven skăpime.”
32 Atunčeara le kătane šindine le šelea la luntreakă, thai mekle la te perăl tele.
33 Angloa des, o Pavelo rudisardea le saoŕăn te xan, thai phendea: „Ades sî dešštar des, dă kana bešen te dikhăn, thai či lean khanči xamahko ando mui.
34 Anda kodea rudi tume te xan, kă e buti kadea sî anda tumaro skăpimos; thai či xasaola pe tumengă či khă firo ballehko andoa šero.”
35 Pala so phendea kadala orbe, lea manŕo, naisardea le Devllehkă, angla saoŕă, phaglea les, thai lea te xal.
36 Saoŕă line zor atunči, thai line i on ta xaline.
37 Ando bero samas dă sa: dui šella eftavardeši thai šou sufleturi.
38 Pala so čeailile, ujeardine o bero, šudindoi o div ande marea.
39 Kana avilo o des, či prinjeandine e phuw; ta dikhline dă dural khă golfo, kai sas les riga tišaialea, thai dine pe godi te spiden o bero karing oče, kana avela daštimasa
40 Šindine le ankore, kaste den le drom ande marea, thai dine drom ande kodoa čiro le šele le tradimahkă; pala kodea vazdine e ventrila pala o phurdimos la bravalleako, thai ortosai le karing o malo.
41 Ta dine pakh šib phuweati, kai astardi'lo o bero; thai e rig anglal le berosti kărdili kă bešelas bimištime, kana e rig dă palal lea te phadeol anda o mardimos le valurengo.
42 Le kătane sas le godi te mudarăn le phandaden, kaste na skăpil vo iekh ando naimos.
43 Ta o sutašo, kai kamelas te skăpil le Pavelos, atărdeardea le kata o gîndo kadoa. Mothodea kă kukola kai naion, te šuden pe poa bero ando pai, thai te anklen mai anglal pe phuw;
44 ta le kolaver te astardeon iekh pel phalea, ta aver pel phadimata le berohkă, thai kadea kărde kă arăsle saoŕă sasteveste po šutimos.
Plecarea lui Pavel la Roma
1 Și când s‐a hotărât ca noi să plecăm pe apă în Italia, au dat pe Pavel și pe alți închiși unui sutaș cu numele Iuliu din ceata Augusta. 2 Și suindu‐se într‐o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe apă la locurile de pe lângă Asia, am pornit pe apă fiind cu noi Aristarh Macedoneanul din Tesalonic. 3 Și în cealaltă zi am ajuns la Sidon. Și Iuliu s‐a purtat omenos cu Pavel și i‐a dat voie să se ducă la prietenii săi ca să capete îngrijire. 4 Și de acolo am pornit pe mare și am mers pe apă pe lângă Cipru pentru că vânturile erau protivnice. 5 Și după ce am trecut marea care este pe lângă Cilicia și Pamfilia, ne‐am pogorât la Mira în Licia. 6 Și acolo sutașul a găsit o corabie din Alexandria, mergând în Italia și ne‐a suit în ea. 7 Și fiindcă multe zile mergeam încet și am ajuns cu anevoie lângă Cnid, deoarece nu ne lăsa vântul să ne apropiem, am mers pe lângă Creta spre Salmona. 8 Și mergând cu greutate pe lângă ea, am venit la un loc numit Limanuri Frumoase, de care era aproape cetatea Lasea. 9 Și trecând multă vreme și călătoria fiind acum primejdioasă, pentru că trecuse și postul acum, Pavel îi îndemna 10 și le zicea: Bărbați, văd că și călătoria are să fie cu mare vătămare și multă pagubă nu numai pentru încărcătură și corabie, ci și pentru sufletele noastre. 11 Dar sutașul asculta mai mult de cârmaci și de stăpânul vasului, decât de cele zise de Pavel. 12 Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au dat sfat să plece pe apă de acolo, dacă ar putea ajunge și să ierneze la Fenix, un liman al Cretei, privind în jos spre vântul de miazăzi‐apus și spre vântul de miazănoapte‐apus. 13 Și când a bătut încet vântul de miazăzi, părându‐li‐se că sunt stăpâni pe ținta lor, au ridicat ancora și mergeau aproape de țărm de‐a lungul Cretei. 14 Dar nu după multă vreme s‐a repezit din ea un vânt furtunos care se numește Eurachilon. 15 Și când a fost răpită corabia cu totul și nu putea să facă față vântului, ne‐am lăsat în voia lui, lăsându‐ne duși. 16 Și alergând pe lângă un ostrov mic numit Clauda, cu anevoie am fost în stare să prindem luntrea, 17 pe care ridicând‐o sus, întrebuințau mijloace de apărare încingând vasul pe dedesubt; și temându‐se să nu dea peste Sirta, au lăsat vetrilele jos și erau mânați astfel. 18 Și fiindcă ne nevoiam mult cu furtuna, a doua zi au început să arunce povara 19 și a treia zi au aruncat cu mâinile lor uneltele corăbiei. 20 Și fiindcă mai multe zile n‐au lucit peste noi nici soare, nici stele și nu mică furtună ne amenința acum, era luată orice nădejde că vom scăpa. 21 Și fiindcă au fost mult fără hrană, atunci Pavel a stat în mijlocul lor și a zis: Bărbați, trebuia să fi ascultat de mine și să nu fi plecat de la Creta, și să fi cruțat această vătămare și pagubă. 22 Și acum vă îndemn să fiți cu inimă bună; căci nicio pierdere de suflet nu va fi dintre voi, afară de a corăbiei. 23 Pentru că în noaptea aceasta a stat lângă mine un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu și căruia îi slujesc, 24 zicând: Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului; și iată Dumnezeu ți‐a dăruit pe toți cei ce călătoresc pe mare cu tine. 25 De aceea, bărbați, fiți cu inimă bună; căci eu cred pe Dumnezeu, că va fi așa după cum mi s‐a vorbit. 26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov oarecare. 27 Și când a fost a patrusprezecea noapte, pe când eram mânați încoace și încolo în marea Adriatică, pe la miezul nopții marinarii bănuiau că se apropie de o țară oarecare. 28 Și au lăsat măsura în jos și au găsit douăzeci de stânjeni; și depărtându‐se puțin și lăsând iar măsura în jos, au găsit cincisprezece stânjeni. 29 Și temându‐se ca nu cumva să dăm peste locuri stâncoase, au aruncat patru ancore din partea dinapoi a corăbiei și doreau să se facă ziuă. 30 Și fiindcă marinarii căutau să fugă din corabie și lăsaseră luntrea jos în mare sub cuvânt că ar avea să întindă ancore de la pisc, 31 Pavel a zis sutașului și ostașilor: Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi scăpați. 32 Atunci ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat‐o să cadă. 33 Și până să se facă ziuă, Pavel îndemna pe toți să ia ceva de mâncare zicând: Astăzi este a patrusprezecea zi de când așteptați și stați întruna nemâncați neluând nimic. 34 De aceea vă îndemn să luați ceva de mâncare; căci aceasta este spre scăparea voastră; pentru că un păr nu va pieri din capul niciunuia dintre voi. 35 Și după ce a zis acestea și a luat pâine, a mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor și a frânt‐o și a început să mănânce. 36 Atunci toți au fost cu inima bună și au luat și ei de mâncare. 37 Și în corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete . 38 Și după ce s‐au săturat de mâncare, ușurau corabia aruncând afară grâul în mare. 39 Și când s‐a făcut ziuă, nu cunoșteau bine pământul dar zăreau un sân de mare având un țărm, către care s‐au sfătuit, dacă ar putea, să mâne corabia. 40 Și desfăcând ancorele, le‐au lăsat în mare, lăsând totodată în jos legăturile cârmelor și întinzând vetrila din frunte în adierea vântului, țineau spre țărm. 41 Dar dând peste un loc între două mări, au înțepenit vasul și piscul s‐a înfipt și sta neclintit iar partea dinapoia vasului se sfărâma de tăria valurilor . 42 Și sfatul ostașilor a fost ca să omoare pe cei legați, ca nu cumva vreunul să iasă afară în înot și să scape prin fugă. 43 Dar sutașul voind să scape pe Pavel, i‐a împiedicat de la planul lor și a poruncit ca cei ce pot să înoate să se arunce afară cei dintâi și să iasă la pământ 44 și ceilalți care pe scânduri, care pe ceva de ale corăbiei. Și astfel s‐a făcut că toți au fost scăpați la pământ.