1 Ando trito bărši le Čirohko, o thagar la Persiako, sîkadi'lo khă divano le Danielohkă, dinoanau Beltšaçar. O divano kadoa, kai sî čeačio, vestil khă baro bibaxtalimos. O sas limasa godeasa koa divano kadoa, thai ateardea o dikhlimos.
2 „Ando čiro kadoa, me, o Danielo, trin kurkă sîmas ando jelimos.
3 Či xalem dăsar xamata alosarde, či šutea pe mangă ando mui či mas, či moll, thai čina či makhlema dăsar, ji kana pherdi'le kola trin kurkă.
4 Ando biši thai štarto des le šonehko anglal, sîmas po malo le nanilašohko kolehko le barăhko, kai sî o Xidešelo (o Tigro).
5 Vazdem le iakha, dikhlem, thai dikta kă oče bešelas khă manuši xureado andel çoale inohkă, thai phanglo koa maškar khă bričinaresa sumnakuno andoa Ufaz.
6 O stato lehko sas sar khă baŕ xristolisohko, o mui străfealas sar o trăsneto thai le iakha sas lehkă sar e para la iagati; le vast thai le pînŕă ameanas sar varesar xarkuma lustruime, thai lehko mui bašelas sar o ašundimos khă barăhko butimos.
7 Me, o Danielo, dikhlem khă dikhlimos korkoŕo; ta le manuši kai sas mança či dikhline les; varesar sas astardine kha barea daratar, thai linela te našen thai te garadeon!
8 Me ašilem korkoŕo, thai dikhlem kadoa baro dikhlimos. Le zora mekline ma, paruglisai'li mîŕî kuloarea, o mui šuti'lo mangă, thai xasardem orsavi zor.
9 Ašundem o mui lehkă divanurengo; thai kana ašunauas me o mui lehkă divanurengo, pelem zalime le mosa kai phuw.
10 Thai dikta kă ăkh vast azbadea ma, thai thodea ma isdraindoi pel čeanga thai pe mîŕă vast.
11 Palakodea phendeamangă: „Daniele, manuši but kamblino thai kuči, av limasa godeasa kal divanuri, kai phenaua tukă le akana, thai beši ande pînŕănde ando than kai san; kă akana sîm tradino tute!” Pala so deamangăduma kadea, bešlem ande pînŕănde isdraindoi.
12 O phendeamangă: „Daniele, na dara khančestar! Kă le divanuri tiră sas ašundine ando o des dă anglal, kana thodean teo illo kaste atearăs, thai te mekăstutelal anglo Dell tiro, thai orta anda kadea buti le divanurendi tirăndi avau me akana!
13 Ta o šerobaro le thagarimahko la Persiako bešlo mangă anglal biši thai iekh des; ta dikta kă o Mixailo, iekh andal šerălebară kola mai samakă, avilo mangă ando kandimos, thai ankăstem biruimasa oçal pašal thagar la Persiakă.
14 Akana avau te kărau tukă prinjeando kadala butea, so sî te kărdeol pe te poporohkă andel čiruri dă palal, kă o dikhlimos kadoa sî dikhlimasa ka sa kodola čiruri durearde.”
15 Ta kana phenelas mangă o kadala butea, me peradem mîŕă iakha ande phuw, thai ašilem.
16 Thai dikta kă varekon kai sas les o ameaimos le šavengo le manušengăro, azbadea pe mîŕă uštendar. Me pîtărdem o mui, demduma, thai phendem kolehkă kai bešelas angla mande: „Raia muŕo, o dikhlimos kadoa pherdea ma daratar, thai xasardem orsavi zor!
17 Sar daštila o robo le raiehko te delduma mîŕă raiehkă? Akana le zora mekline ma, thai manai ma či khă phurdimos!”
18 Atunčea kukoa kai sas les o ameaimos khă manušehko azbadea ma pale, thai zureardea ma.
19 Palakodea phendeamangă: „Na dara khančestar, manuši but kamblino! Pačea tukă! Av zurallo thai illesa!” Thai ta kana delasmangăduma o, astardem pale zor, thai phendem: „Deduma muŕo rai, kă zureardean ma.”
20 O phendeamangă: „Jeanes anda soste avilem tute? Akana amboldau ma te marama le šerălebarăsa la Persiakărăsa; thai kana jeauatar, dikta kă avela o šerobaro la Grečiako!
21 Ta kamau te kărau tukă prinjeando so sî ramome ando lill le čeačimahko. Khonikh či kandel ma pa kadala, avri dăsar andoa o voievodo o Mixailo.
Descoperirea nouă printr‐o arătare cerească
1 În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, un cuvânt a fost descoperit lui Daniel, al cărui nume se chemă Beltșațar; și cuvântul este adevărat, dar vremea încercării este mare; și el a priceput cuvântul și a înțeles vedenia. 2 În zilele acelea eu, Daniel, am fost în jale trei săptămâni de zile. 3 N‐am mâncat pâine plăcută și carne și vin n‐au intrat în gura mea, nici nu m‐am uns deloc până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. 4 Și în ziua douăzeci și patru a lunii întâi, eram la malul râului celui mare, care este Hidechel . 5 Mi‐am ridicat ochii și am văzut și iată, un om îmbrăcat în in și coapsele sale încinse cu aur curat de Ufaz; 6 și trupul său era ca hrisolitul și fața sa ca înfățișarea fulgerului și ochii săi ca făcliile de foc și brațele sale și picioarele sale ca privirea aramei lustruite și glasul cuvintelor sale ca glasul unei mulțimi. 7 Și numai eu, Daniel, am văzut vedenia, ci bărbații care erau cu mine n‐au văzut vedenia, dar o mare zguduire a căzut peste ei și au fugit ca să se ascundă. 8 Și am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n‐a rămas putere în mine: căci frumusețea mea s‐a schimbat în sluțenie și nu mi‐a rămas putere. 9 Totuși am auzit glasul cuvintelor sale : și când am auzit glasul cuvintelor sale, am căzut într‐o mare amețeală pe fața mea, cu fața la pământ. 10 Și, iată, o mână s‐a atins de mine și m‐a pus pe genunchii mei și pe palmele mâinilor mele. 11 Și el mi‐a zis: Daniele, bărbat mult iubit , pricepe cuvintele pe care ți le voi vorbi și stai drept, căci sunt trimis acum către tine. Și când a vorbit cu mine cuvântul acesta, am stat tremurând. 12 Atunci mi‐a zis: Nu te teme , Daniele, căci din ziua întâi, de când ți‐ai îndreptat inima spre înțelegere și spre smerirea ta înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am venit din pricina cuvintelor tale. 13 Dar mai marele împărăției Persiei mi s‐a împotrivit douăzeci și una de zile și iată, Mihail , unul din mai marii cei mai de seamă, a venit să mă ajute și am rămas acolo cu împărații Persiei. 14 Acum am venit să te fac să înțelegi ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor: căci vedenia este încă pentru multe zile. 15 Și pe când vorbea el cu mine aceste cuvinte, mi‐am pus fața la pământ și am amuțit. 16 Și iată unul după asemănarea fiilor oamenilor s‐a atins de buzele mele: atunci mi‐am deschis gura și am vorbit și am zis celui ce sta înaintea mea: Domnul meu, din pricina vedeniei au venit dureri asupra mea și nu mi‐a mai rămas putere. 17 Și cum poate slujitorul domnului meu să vorbească cu acest domn al meu? Și cât pentru mine, de acum n‐a rămas în mine nicio putere, nici suflare n‐a rămas în mine. 18 Și iarăși unul ca înfățișarea unui om s‐a atins de mine și m‐a întărit. 19 Și a zis : Nu te teme , bărbat mult iubit; pace ție, fii tare, da, fii tare! Și pe când vorbea cu mine, am fost întărit și am zis: Să vorbească domnul meu, căci m‐ai întărit. 20 Atunci a zis: Știi oare de ce am venit la tine? Și acum mă voi întoarce să mă bat cu mai marele Persiei; și când voi ieși, iată, mai marele Greciei va veni. 21 Dar îți voi da de știre ce este pus în Scriptura adevărului și nu este nimeni care să se întărească cu mine împotriva acestora decât Mihail , mai marele vostru.