Kukoa kašt o baro.
1 „O Nebukandençar, o thagar, karing sal popoară, neamuri, manuši anda sal šiba, kai bešen pe sai phuw: Te avel tume but pačea!
2 Arakhlem dromesa te kărau prinjeando le sămnurea thai le šukardimata, kai kăerdea le o Dell kukoa o But Baro angla mande.
3 Sode dă bară sî Lehkă sămnurea thai sode dă zuralle sî Lehkă šukardimata! O Thagarimos Lehko sî khă thagarimos vešniko, thai o stăpînimos Lehko ašel anda neamo neamoste!
4 Me o Nebukandençar, traiuas ujerdo ande muŕo khăr, thai baxtalo ando palato muŕo.
5 Dikhlem khă suno kai darardea ma; le gîndurendar savendar sîmas phiradino ande muŕo pato thai le dikhlimata le duxohkă mîŕăhkă pherănas ma daratar.
6 Mothodem atunči te anen angla mande sa le xaranen le Babilonohkărăn, kaste den ma o ameazaimos le sunehko.
7 Iekhatar avile le drabarne, le drabarne andel čeraia, le Xaldeia thai le drabaitorea. Phendem lengă o suno thai naštisarde te den les amazaimos.
8 Mai palal dă sa, avilo angla mande o Danielo, dinoanau Belšaçar, pala o anau mîŕă devlehko, thai sao sî les ande leste o duxo le devllengo kolengo le sfinçome. Phendem lehkă o suno, thai phendem:
9 „Belšaçarona, šerobaro le drabarnengo, jeanau kă sîtu ande tute o duxo le devllengo le sfinçonengo, thai kă anda tute nai či khă garadimos pharo; kadea dema o ameazaimos le dikhlimatăngo, kai sas ma ando suno.
10 Dikta le dikhlimata kai nakhline mangă andoa šero, kana sîmas ando pato. Dikhauas, thai dikta kă ando maškar la phuweako sas khă kašt but učio.
11 O kašt kadoa kărdi'lo baro thai zurallo, o gor lehko vazdelas pe ji kal čerurii, thai dičiolas katal riga sa la phuweakă.
12 E patrin lesti sas šukar, thai sas les but roade; ande leste arakhadeolas pe xamos anda sa; le jiwine le kîmpohkă tidenas pe tala lesti ušal, le čiriklea le čerehkă kărănas pehkă o kuibo ande lehkă ŕaia, thai orsao juwindimos juwindo xalas anda leste.
13 Andel dikhlimata kai nakhănas mangă andoa šero, ande muŕo pato, dikhauas, thai dikta kă ulisto andal čerurea khă străjero sfînto.
14 O çîpisardea zorasa thai deaduma kadea: „Šinen o kašt, thai phagăn lehkă ŕaia; činosarăn lesti patrin, thai phaŕaven lehkă roade; našaven le jiwinen tala leste, thai le čiriklean anda lehkă ŕaia!
15 Ta o butuko thai lehkă anglunimata, mekăn le ande phuw, thai phanden les lançurença sastrehkă thai xarkumakă, ande čear poa kîmpo te avel tindeardo la iasfatar le čeresti, thai te avel andekh than le jiwinença ande čear la phuweati.
16 O illo lehko le manušehko parugleoala pe ande khă illo jiwinako, thai nakhăna efta čiruri pa leste.
17 O mothodimos kadoa sas lino ando divano le străjerengo, thai thodino koa drom anglal sfinçi, kaste jeanen kola le juwinde kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo, kă deles kahkă čeaileol les, thai vazdel pe leste koles mai telal andal manuši!”
18 Dikta o suno kao diklem les, me, o thagar o Nebukandençar. Tu, Belšaçarona, deles ameazaimos, anda kă sal godeaver andoa thagarimos muŕo naštisarde te den les ameazaimos; ta tu, daštis, kă sîtu ande tute o duxo le devlengo le sfinçăngo.”
19 Atunči o Danielo, dinoanau Belšaçaro, ašilo mirime khă leaka, thai lehkă gîndurea biujearănas les. O thagar lea pale o divano, thai phendea: „Belšaçarona, te na biujearăl tu o suno thai lehko aneazaimos!” Thai o Belšaçar deanglal: „Raia muŕo, o suno kadoa te avekl anda te dušmaia, thai o ameazaimos lehko anda kola kai nai tusa!
20 O kašt kai dikhlean les, kai kărdilosas kaditi dă baro thai zurallo, ta vazdelas pe lehko gor ji andel čerurea thai dičiolas pe kata sa le gora la phuweakă;
21 o kašt kadoa, savesti patrin sas kaditi dă šukar thai sao sas les roade kaditi dă but thai ande sao sas xamos anda sa, tala sao tidenas pe le jiwine le kîmpohkă, thai andel ŕaia savehkă kăranas pehkă kuibo le čiriklea le khărăhkă,
22 tu san, thagarina, kai arăslean kaditi dă baro thai zurallo, savekho barimos bari'lo thai vazdinisai'lo ji kal čerurea, thai savehko stăpînimos tinzolpe ji kal gora la phuweakă.
23 O thagar dikhlea khă străjeres sfînto ulindoi pe thai phendindoi: „Šinen o kašt thai xasarăn les; ta e bučiuma le anglunimatănça ter mekăn la ande phuw, thai phanden les lançurença sastrehkă thai xarkumakă, ande čear poa kîmpo, kaste avel tindeardo la iasfatar le čeresti, thai te bešel andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, ji kana nakhăna efta čiruri pa leste.”
24 Dikta o ameazaimos kadale kărdimahko, thagarina, dikta o mothodimos Kolehko le But Barăhko, kai pherdeola pa o rai muŕo o thagar.
25 Našavena tu andoa maškar le manušengo, bešesa andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, thai dena tu te xas čear sar le guruwen; avesa tindeardo la iasfatar le čeresti thai efta čiruri nakhăna pa tute, ji kana prinjeanesa kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo thai dela kahkă kamel.
26 O mothodimos te mekăl e bučiuma le anglunimatănça le kaštehkărănça, ameal kă o thagarimos tiro ašela tukă iekhatar so prinjeanesa o stăpînimos Kolehko so sî andel čerurii.
27 Andakodea, thagarina, čeailol tukă muŕo divano! Tho gor te bezexăngă, thai traisar ando bibezexalimos, šinla le bikrisăngo tirănça, thai fal tu nasul kolendar le bibaxtalendar, thai daštil pe kă lunjola teo baxtalimos!
28 Sa kadala butea pherdi'le poa thagar o Nebukandençaro.
29 Pala dešudui šon, ta kana phirălas po koperišo le palatohko le thagarnehko andoa Babilono,
30 o thagar lea o divano, thai phendea: „Ta nai kadoa o Babilono kukoa o baro, kai vazdemangă les me, sar than bešlimahko thagarno, andai zor mîŕă bravalimasti thai karing e slava le barimasti mîŕăsti?”
31 Ta či isprăvisailisas e orba kadea le thagaresti, kana khă mui ulisto andoa čerii thai phendea: „Ašun, thagarina Nebukandeçarona, kă lea pe teo thagarimos!
32 Našavena tu andoa maškar le manušengo, thai bešesa andekhthan le jiwinença le kîmpohkărănça, thai dena tu te xas čear sar le guruwen; avesa tindeardo la iasfatar le čeresti thai efta čiruri nakhăna pa tute, ji kana prinjeanesa kă Kukoa o But Baro stăpînil poa thagarimos le manušengo thai dela kahkă kamel!”
33 Orta ande leaka kodea, pherdi'lo o divano kodoa poa Nebukandençaro. Sas našado andoa maškar le manušengo, xalea čear sar le guruw, o stato sas lehkă tindeardo la iasfatar le čeresti, ji kana barile lehkă ball sar le por le vulturohkă, thai le undii sar le deare le čirikleangă.”
34 Pala o nakhlimos le čirurengo phendine, me, o Nebukandençar, vazdem le iakha karing o čerii, thai avilea mangă pale e godi koa than. Demdumadă mišto Koles But Barăs, lăudisardem thai slavisardem Koles kai trail vešniko. Kodoa savehko stăpînimos sî vešniko, thai savehko thagarimos nikrăl neamo neamoste.
35 Sa le bešlimatorea la phuweakă nai khanči angla Leste; O kărăl so kamel la oasteasa le čerurengăreasa thai le bešlitorença la phuwakăreasa, thai khonikh našti te bešel pa Lesti xolli, čina te phenel Lehkă: „So kărăs?”
36 Ando čiro kodoa, avili mîŕî godi parpale; e slava le thagarimasti mîŕăsti, o barimos thai o străfeaimos muŕo dine pe mangă parpale; le divanitorea mîŕă thai le mai bară mîŕă pale rodine ma; sîmas thodino pale pa muŕo thagarimos, thai e zor mîŕî barili.
37 Akana, me, o Nebukandençar, lăudi thai vazdaule Thagares le čerurengărăs, kă sa Lehkă butea sî čečiune, sa le droma Leghkă sî orta, thai O daštil te mekăltele koles kai phirăl barimasa!”
Visul despre copacul cel mare
1 Nebucadnețar, împăratul tuturor popoarelor, neamurilor și limbilor care locuiesc pe tot pământul: pacea să vi se înmulțească. 2 Mi‐a plăcut să vă arăt semnele și minunile pe care le‐a făcut Dumnezeul Cel Preaînalt față de mine. 3 Cât sunt de mari semnele lui! Și cât de puternice sunt minunile lui! Împărăția lui este o împărăție veșnică și domnia lui din neam în neam. 4 Eu, Nebucadnețar, eram liniștit în casa mea și înfloream în palatul meu. 5 Am văzut un vis care m‐a înfricoșat; și gândurile în patul meu și vedeniile capului meu m‐au tulburat. 6 De aceea am dat o hotărâre să se aducă înaintea mea toți înțelepții Babilonului ca să‐mi facă cunoscut tălmăcirea visului. 7 Atunci au intrat cărturarii, descântătorii, haldeii și fermecătorii și am spus visul înaintea lor, dar nu mi‐au arătat tălmăcirea lui. 8 Dar la urmă a intrat înaintea mea Daniel, al cărui nume este Beltșațar, după numele dumnezeului meu, și în care este duhul dumnezeilor celor sfinți; și am pus înaintea lui visul zicând : 9 Beltșațare, capul cărturarilor, fiindcă știu că duhul dumnezeilor sfinți este în tine și nicio taină nu‐ți este prea grea, spune‐mi vedeniile visului meu pe care l‐am văzut și tălmăcirea lui. 10 Iată vedeniile capului meu pe patul meu: Priveam și iată un copac în mijlocul pământului și înălțimea lui era mare. 11 Copacul a crescut și s‐a întărit și înălțimea lui ajungea până la ceruri și se vedea până la marginile întregului pământ. 12 Frunzele lui erau frumoase și roadele lui îmbelșugate și în el era mâncare pentru toți; fiarele câmpului găseau umbră sub el și păsările cerurilor locuiau în ramurile lui și toată carnea se hrănea din el. 13 Am văzut în vedeniile capului meu pe patul meu și iată un veghetor și un sfânt s‐a coborât din ceruri. 14 A strigat tare și a zis: Tăiați copacul și smulgeți‐i ramurile, scuturați‐i frunzele și risipiți‐i roadele; să fugă fiarele de sub el și păsările de pe ramurile lui. 15 Dar lăsați tulpina cu rădăcinile ei în pământ cu o legătură de fier și de aramă în iarba verde a câmpului și să fie udat cu roua cerurilor și partea lui să fie cu fiarele în iarba pământului. 16 Inima să i se schimbe din inimă de om și să i se dea o inimă de fiară, și să treacă șapte vremuri peste el. 17 Hotărârea aceasta este din porunca veghetorilor și cererea este prin cuvântul sfinților, ca să cunoască cei vii că Cel Preaînalt domnește asupra împărăției oamenilor și o dă oricui vrea și ridică peste ea pe cel mai de jos din oameni. 18 Acest vis l‐am văzut eu, Nebucadnețar, împăratul; și tu, Beltșațare, spune tălmăcirea lui, căci toți înțelepții împărăției mele nu sunt în stare să‐mi arăte tălmăcirea, dar tu ești în stare, căci duhul dumnezeilor sfinți este în tine. 19 Atunci Daniel, al cărui nume este Beltșațar, s‐a îngrozit un ceas și gândurile lui l‐au tulburat. Împăratul a răspuns și a zis: Beltșațare, să nu te tulbure visul și tălmăcirea lui. Beltșațar a răspuns și a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc și tălmăcirea lui pentru vrăjmașii tăi. 20 Copacul pe care l‐ai văzut crescând și întărindu‐se, a cărui înălțime ajungea până la ceruri și se vedea peste tot pământul, 21 ale cărui frunze erau frumoase și roadele lui îmbelșugate și în care era hrană pentru toți, sub care locuiau fiarele câmpului și pe ramurile căruia își aveau locuința păsările cerurilor, 22 ești tu , împărate, care ai crescut și te‐ai întărit; căci mărimea ta s‐a înălțat și ajunge până la ceruri și domnia ta până la capătul pământului. 23 Și că împăratul a văzut un veghetor și un sfânt coborându‐se din ceruri și zicând: Tăiați copacul și dărâmați‐l, totuși lăsați‐i tulpina rădăcinilor în pământ, cu legături de fier și de aramă în iarba verde a câmpului și să fie scăldat în roua cerurilor și partea sa să fie cu fiarele câmpului până vor trece peste el șapte vremuri; 24 aceasta este tălmăcirea, o, împărate, și aceasta este hotărârea Celui Preaînalt care vine peste domnul meu împăratul. 25 Te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului și te vor face să mânânci iarba ca boii și te vor scălda cu roua cerurilor și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și o dă oricui vrea. 26 Și că s‐a poruncit să se lase tulpina rădăcinelor copacului: împărăția ta îți va rămâne ție după ce vei cunoaște că cerurile domnesc. 27 De aceea, împărate, placă‐ți sfatul meu și rupe‐o cu păcatele tale prin dreptate și cu nelegiuirile tale prin îndurare către cei săraci; poate că aceasta îți va lungi pacea. 28 Toate acestea au venit asupra împăratului Nebucadnețar. 29 După trecere de douăsprezece luni, umbla încoace și încolo pe palatul domnesc al Babilonului. 30 Împăratul a vorbit și a zis: Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l‐am zidit eu pentru casa împărăției prin tăria puterii mele și spre slava împărăției mele? 31 Cuvântul era încă în gura împăratului și a căzut un glas din ceruri zicând : Ți se spune, împărate Nebucadnețar: împărăția s‐a depărtat de la tine. 32 Și te vor alunga dintre oameni și locuința ta va fi cu fiarele câmpului; te vor face să mănânci iarbă ca boii și șapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaște că Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și o dă oricui vrea. 33 Și în același ceas s‐a împlinit cuvântul asupra lui Nebucadnețar: și a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă cu boii și i s‐a scăldat trupul cu roua cerurilor, până i‐au crescut perii ca penele de vultur și unghiile ca ghiarele păsărilor. 34 Și la sfârșitul zilelor eu, Nebucadnețar, mi‐am ridicat ochii către ceruri și priceperea mea s‐a întors la mine și am binecuvântat pe Cel Preaînalt și am lăudat și am cinstit pe Cel ce trăiește în veac, a cărui domnie este o domnie veșnică și a cărui împărăție este din neam în neam. 35 Și toți locuitorii pământului sunt socotiți ca o nimica și el face toate după voința sa în oștirea cerurilor și între locuitorii pământului; și nimeni nu poate să‐i oprească mâna sau să‐i zică: Ce faci? 36 În vremea aceea cunoștința mea s‐a întors la mine; și spre slava împărăției mele, strălucirea mea și măreția mea s‐au întors la mine și sfetnicii mei și cei mai mari ai mei m‐au căutat și am fost pus în împărăția mea și mi s‐a adus o mărire foarte mare . 37 Și acum eu, Nebucadnețar, laud și înalț și cinstesc pe Împăratul cerurilor ale cărui fapte toate sunt adevăr și ale cărui căi sunt judecată, și el poate coborî pe cei ce umblă în mândrie.