1 Phendem mîŕă illehkă: „Avta! Kamau te zumavau vesălimasa, thai zumau o baxtalimos.” Ta dikta kă i kadea sî khă khančimos.
2 Phendem le asamahkă: „San khă čealadimos!” thai le vesălimahkă: „So athaves tu dă ivea?”
3 Thodem ande muŕo illo te vesîli muŕo stato molleasa, ando čiro so o illo tradela ma xaraimasa, thai te bešeau kadea ando čealadimos, ji kana dikhaua so sî mišto te kărăn le šeave le manušengă talal čeruri, ando soa čiro lenga čivavako.
4 Kărdem butea bară: vazde mangă khăra, thodem mangă răza;
5 kărdem mangă barea thai livezi kaštengă, thai thodem ande lende sako moda kaštendi roditorea.
6 Kărde mangă iazurea, kaste tindearu o văši kai bareon le kašt.
7 Tindem robea thai roabe, thai sas ma šave khărăhkă; sas ma čirezi guruwengă thai kîrduri bakreangă, mai but dă sar kola kai sas angla mande ando Ierusalimo.
8 Tidem mangă rup thai sumnakai, thai bravalimata sar le thagarengă thai le čemengă.Ande mangă dilabaitorea thai dilabaitoare, thai o čeailimos le šeavengo le manušengo; khă butimos juwleango.
9 Arăslem baro, mai baro dă sar sa kola kai sas angla mande ando Ierusalimo. Nikărdem orta muŕo xaraimos.
10 Sa so kambline mîŕă iakha, dem le; či atărdeardem muŕo illo kata či khă vesălimos, thai muklem les te bukuril pe anda sa mîŕî buti, thai kadea sas mîŕî rig anda sa muŕo čiimos.
11 Păurmă, kana dikhlem limasa sama ka sal butea kai kărdemas le mîŕă vastença, thai kai buti saveasa kărdemas le, dikhlem kă ande sa sî dăsar khančimos thai prastaimos palai bravall, thai kă nai khanči nikărdimahko tala o kham.
12 Atunčeara amboldem mîŕă dikhlimata karing o xaraimos, dillimos thai čealadimos. Kă so lela o manuši kai avela pala o thagar? Kutea so kărdili i mai anglal.
13 Thai mai dikhlem, kă o xaraimos sî kaditi mai valososa dă sar o čealadimos, sodesa sî mai valoso e lumina dă sar o tuneriko;
14 o xarano sî les le iakha ando šero, ta o čealado phirăl po tuneriko.Ta šutem sama kă i iekh i o kolaver sî le sa kodea bax.
15 Thai phendem ande muŕo illo: „Kana i man avela ma sa kodea bax sar le čealades, atunči anda soste sîmas mai xarano?” Thai mothodem ande muŕo illo: „I kadea sî khă khančimos.”
16 Kă o pomenimos le xaranehko nai mai vešniko dă sar le čealadehko: orta andel des kai aven sa sî bîstărdo.Thai pala kodea i o xarano thai i o čealado merăn!
17 Atunčeara či mai dabadikhlem e čivavakă či čeailosardea ma so kărdeol pe tala o kham: sa sî khă khančimos thai prastaimos palai bravall.
18 Čidabadiklem ji pune i sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham, buti kai mekau la le manušehkă kai avel pala mande, kaste bukuril pe latar.
19 Thai kon jeanel kana avela xarano or čealado? Thai orta o avela stăpîno pe sa mîŕî buti, kai tidem la pharimasa thai xaraimasa tala o kham.Thai i kadea sî khă khančimos.
20 Arăslem ji oče kă astardea ma khă baro ajukărimos anda sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham.
21 Kă sî po khă manuši kai kărdea buti xaraimasa, jeanglimasa thai izbîndimasa, thai mukăl o rodo pehka buteako khă manušehkă kai či ašadi'lo či ăkh leaka lasa. Thai i kadea sî khă khančimos thai khă baro nasul.
22 Kă, čeačes dindoiduma, so valoso sî le manušes anda lesti buti thai anda sa o sîkadimos lehkă illehko, savesa pharearăl pe tala o kham?
23 Sal des lehkă sî pherde dukh, thoa pharimos lehko nai dăsar năkazo: či barem reate nai les xodinimos lehko illo. Thai i kadea sî khă khančimos.
24 Nai aver baxtalimos andoa manuši dă sar te xal thai te pel, thai te vesălil pehko duxo sosa sî mai lašo anda lehko tidimos! Ta dikhlem kă i kadea avel andoa vast le Devllehko.
25 Kon, ande čeačimaste, dašti te xal thai te bukuril pe bi Lehko?
26 Kă O del le manušes čeailo Lehkă xaraimos, jeanglimos thai bukurimos; ta kolehkă le bezexalehkă del les e grija te tidel thai te tidel, kaste del kolehkă čeailo le Devllehkă! Thai i kadea sî Khă khančimos thai prastaimos palai bravall.
Chiar vesela plăcere a muncii e deșartă
1 Am zis în inima mea: Vino, acum, te voi încerca cu bucurie; deci, vezi binele! Și iată și aceasta este deșertăciune. 2 Am zis râsului: Nebunie! Și bucuriei: Ce folosești? 3 Am cercetat în inima mea să‐mi desmierd carnea cu vin, în timp ce să‐mi dedau inima la înțelepciune, și să apuc nebunia, până voi vedea ce este bun pentru copiii oamenilor ca să facă sub ceruri în numărul zilelor vieții lor. 4 Mi‐am făcut lucruri mari: mi‐am zidit case; mi‐am sădit vii. 5 Mi‐am făcut grădini și parcuri; și mi‐am sădit pomi în ele din tot felul de roade. 6 Mi‐am făcut iazuri de apă să ud cu ele pădurea care răsare cu pomi. 7 Am cumpărat robi și roabe și am avut robi născuți în casa mea; am avut și mari averi de cirezi și turme, mai mult decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi‐am adunat și arginți, aur și comoară de împărați și de ținuturi; mi‐am ținut cântăreți și cântărețe și desfătările copiilor oamenilor: o nevastă, și țiitoare. 9 Și am fost mare și mai mare decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; și înțelepciunea mea a rămas cu mine. 10 Și orice mi‐au dorit ochii n‐am oprit de la ei; nu mi‐am oprit inima de la nicio bucurie; căci inima mea s‐a bucurat din toată truda mea și aceasta a fost partea mea din toată truda mea. 11 Și am privit la toate lucrurile pe care le‐au lucrat mâinile mele și la truda cu care m‐am trudit ca să le fac; și iată totul era deșertăciune și vânare de vânt și nu este niciun folos sub soare. 12 Și m‐am întors să privesc înțelepciunea și nebunia și prostia ; căci ce va face omul care vine după împărat? Ceea ce s‐a făcut demult! 13 Și am văzut că înțelepciunea cu atât întrece nebunia pe cât întrece lumina întunericul. 14 Înțeleptul își are ochii în cap dar nebunul umblă în întuneric; dar iarăși am cunoscut tot eu că aceeași întâmplare se întâmplă la toți. 15 Și am zis în inima mea: Cum se întâmplă nebunului așa mi se va întâmpla și mie: atunci pentru ce am fost eu deci mai înțelept? Atunci am zis în inima mea: Și aceasta este deșertăciune. 16 Căci nu este aducere aminte în veac de cel înțelept cum nu este de cel nebun; căci totul se va uita de mult în zilele care vor veni. Și cum moare înțeleptul întocmai ca și cel nebun! 17 Și am urât viața; căci fapta care se face sub soare m‐a dezgustat; căci totul este deșertăciune și vânare de vânt. 18 Și am urât toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare, fiindcă trebuie s‐o las omului care va fi după mine. 19 Și cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Totuși el va stăpâni peste toată truda mea cu care m‐am trudit și cu care am fost înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune. 20 Și am mers până acolo că mi‐am făcut inima să deznădăjduiască de toată truda mea cu care m‐am trudit sub soare. 21 Căci este un om a cărui trudă a fost cu înțelepciune și cu cunoștință și cu iscusință: totuși o lasă unui om care nu s‐a trudit în ea ca partea lui. Și aceasta este deșertăciune și mare rău. 22 Căci ce are omul din toată truda sa și din năzuința inimii sale cu care s‐a trudit sub soare? 23 Căci toate zilele lui sunt dureri și osteneala lui scârbă; nici noaptea inima lui n‐are odihnă. Și aceasta este o deșertăciune. 24 Nu este nimic mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să‐și facă sufletul să vadă bine în lucrul său. Și am văzut că și aceasta era din mâna lui Dumnezeu. 25 Căci cine mănâncă și se desfată mai mult decât mine? 26 Căci Dumnezeu dă unui om care este bun în ochii săi înțelepciune și cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă osteneala de a strânge și a grămădi ca să dea celui ce este bun înaintea lui Dumnezeu. Și aceasta este o deșertăciune și vânare de vânt.