1 Arakh teo punŕo, kana šos tu ando Khăr le Devllehko, thai pašo mai mišto te ašunes, dă sar te anes o jertfimos le čealadengo; kă on či jeanen kă kărăn nasul kadalasa.
2 Na iuçîsar te pîtrăs o mui, thai te na phenel teo illo divanuri bigodeako angloa Dell; kă o Dell sî ando čerii, thai tu pe phuw, anda kodea te na mothos orbe but.
3 Kă, kana le sune kărdeon andoa butimos le grijengo, o dillimos le čealadehko prinjeandeol anda o butimos le divanurengo.
4 Kana kărdean khă solaxaimos le Devllehkă, na durear te pherăs les, kă Les či čeaileon Les le manuši bi godeako; anda kodea pher teo solaxaimos, kai kărdean les.
5 Mai mišto te na kărăs či khă solaxaimos, dă sar te kărăs khă solaxaimos thai te na pherăs les.
6 Na mekh o mui te šol tu ando bezex, thai na phen angloa tradino le Devllehko: „Iuçîsai lem.” Anda soste te xolleaol o Dell andai doši le divanurengă tirăngă, thai te xasarăl e buti te vastendi?
7 Kă, kana sî xasardimos ando butimos le sunengo, na mai xançî sî ando butimos le orbengo; anda kodea, dara le Devllestar.
8 Kana dikhăs ando čem koles le čioŕăs bibaxtalo thai čiordano ando anu le čeačehko thai le čeačimahko, te na fal tu mirazo andai buti kadea! Kă pa kukoa o baro dikhăl e iekh mai baro, thai pa lende sa Kukoa o But Baro.
9 Ta khă valoso andoa čem ande sa le dikhlimata, sî khă thagar kučeardo ando čem.
10 Kon kamel o rup, či mai čeaileol čiăkhdata rupestar, thai kon kamel o bravalimos but, či çîrdel valoso anda late. Thai i kadea sî khă khančimos!
11 Kana buteon le lašimata, buteon i kola kai xan le: thai sao valoso mai sî les anda lende le stăpînos dă sar kă dikhăle ăl iakhănça?
12 Gugli sî e lindri le butearăskă, avel kă xalea xançî, avel kă xalea but; ta koles le bravales či mukăles o xaravalimos te sovel.
13 Sî khă baro nasul, kai dikhlem les tala o kham: bravalimata nikărde karing o bibaxtalimos lengă stăpînohkă.
14 Te xasardeona kadala bravalimata anda vokh kărdimos bibaxtalo, thai les sî les khă šeau, le šavehkă či ašel lehkă khanči andel vast.
15 Sar ankăsto nango andoa păŕ pehka dako, anda sao avilo, kadea amboldel pe, thai našti lel khanči ando vast anda sa lehko ašadimos.
16 I kadea sî khă baro nasul, anume kă jealtar sar avilosas; thai so valoso sî les kă ašadilo ande bravall?
17 Ta înkă, sa pesti čivava mai trăbuisardea i te xal năkazo, thai sas les but dukh, grija thai xollearimos.
18 Dikta so dikhlem: sî mišto thai mundro ta o manuši te xal thai te pel thai te trail mišto ando maškar pehka buteako, saveasa ašadeol tala o kham, ande sal des pehka čivavakă, kai dea lehkă le o Dell; kă kadea sî lesti rig.
19 Ta kana o Dell dea varekas mandina thai bravalimata, thai meklea les te xal anda lende, te lel pesti rig anda lende, thai te bukuril pe ando maškar pehka buteako, kadea sî khă pativ kata o Dell.
20 Kă či mai del pe godi but, koa tanjimos le desăngo lehka čivavako, andoa čiro kai o Dell pherăl lehko illo bukurimastar.
Nu vorbi nechibzuit și fără rost
1 Păzește‐ți piciorul când mergi în casa lui Dumnezeu și apropie‐te mai bine să asculți decât să aduci jertfa nebunilor: căci ei nu știu că fac rău. 2 Nu te pripi cu gura ta și să nu ți se grăbească inima să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în ceruri și tu pe pământ; pentru aceasta cuvintele tale să fie puține! 3 Căci visul vine din mulțimea lucrului și glasul nebunului din mulțimea cuvintelor. 4 Când juruiești o juruință lui Dumnezeu, nu întârzia s‐o plătești, căci el n‐are plăcere de nebuni; plătește ce ai juruit. 5 Mai bine să nu juruiești decât să juruiești și să nu plătești. 6 Nu învoi gurii tale să‐ți tragă carnea în păcat și nu zice înaintea îngerului: A fost o greșeală din neștiință. Pentru ce să se mânie Dumnezeu de glasul tău și să piardă lucrul mâinilor tale? 7 Căci în mulțimea visurilor sunt deșertăciuni ca și în multe vorbe; dar tu, teme‐te de Dumnezeu.
Deșertăciunea bogăției
8 Când vezi apăsarea celui sărac și siluirea judecății și dreptății într‐un ținut, să nu te miri de aceasta; căci Unul mai înalt decât cel înalt privește și sunt alții mai înalți decât ei. 9 Pământul este de folos în toate privințele, chiar împăratul este supus ogorului. 10 Cel ce iubește argintul nu se va sătura de argint; nici cel ce iubește belșugul de venit. Și aceasta este deșertăciune. 11 Când se înmulțesc bunurile, se înmulțesc cei ce le mănâncă; și ce folos are stăpânul lor decât că le privește cu ochii? 12 Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat puțin sau mult; dar pe bogat nu‐l lasă să doarmă îmbelșugarea sa. 13 Este un mare rău pe care l‐am văzut sub soare: adică , bogății păstrate spre răul celui ce le stăpânește; 14 și aceste bogății se pierd printr‐o întâmplare rea; și el a născut un fiu și nu este nimic în mâna lui. 15 Cum a ieșit din pântecele mamei sale, gol se va întoarce cum a venit, și nu va lua nimic din toată osteneala sa ca să ducă în mâna lui. 16 Și acesta este un mare rău că în toate privințele cum a venit așa se duce: și ce folos are el că s‐a ostenit în vânt? 17 Și toate zilele lui mănâncă în întuneric și are multă durere și necaz și supărare.
Mulțumirea cu puțin
18 Iată ce am văzut că este bun și frumos pentru cineva: să mănânce și să bea și să vadă binele în toată osteneala cu care se ostenește sub soare, în tot numărul zilelor vieții sale pe care i le‐a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea sa. 19 Și orice om de asemenea căruia i‐a dat Dumnezeu bogăție și bunuri și l‐a făcut stăpân să mănânce din ele și să‐și ia partea și să se bucure de osteneala sa: aceasta este un dar al lui Dumnezeu. 20 Căci nu‐și va aduce aminte mult de zilele vieții sale pentru că Dumnezeu îi răspunde la bucuria inimii sale.