O Moise thai o Arono angla o Faraono.
1 O Moise thai o Arono găline pala kodea koa Faraono, thai phendine lehkă: „Kadea del duma o Rai, o Dell le Israelohko: „Mekh Mîŕă poporos te jealtar, te prăznuil, te thol khă prazniko pativako ande pustia anda Mande.”
2 O Faraono phendea: „Kon sî o Rai, kaste ašunau Lehkă mostar, thai te mekau te jealtar o Israelo?” Me či prinjeanau le Ras, thai či mekaua le Israelos te jealtar.”
3 On phendine: „Sîkadi'lo amengă o Dell le Evreiengo. Mekh ame te kăras khă drom trine desăngo ande pustia, kaste anas jertfe le Raiehkă, kaste na marăl ame čiumasa or la sabiasa.”
4 Thai o thagar le Ejiptohko phendea lengă: „Moise thai Aarone, sostar atărdearăn o poporo kata lesti buti? Telearăn ka tumară butea.”
O barimos la buteati.
5 O Faraono phendea: „Dikta kă o poporo kadoa buti'lo akana ando čem, thai tume mai kamen te kărăn les te atărdearăl pesti buti?”
6 Thai orta ande kodoa des, o Faraono dea mothodimos le isprăvničen le norodohkă thai le logofăçen:
7 „Te na mai den le poporos suluma sar mai anglal anda o kărimos le cărămizăngo; thai te jean korkoro te tiden pehkă suluma.
8 Ta te mangăn lengă sa kodoa dindimos kărămizăngo, kai kărănas le mai anglal; te na ankalaven khanči anda lende, kă sî khandine; anda kodea den mui orkana: „Aven te anas jertfe amară Devllehkă.”
9 Te del pe but buti kadale manušengă, te avel le buteako, thai te na mai phirăn pala le čioxane.”
10 Le isprăvničea le poporohkă thai le logofeçea avile thai phendine le poporoskă: „Kadea del duma o Faraono: „Či mai dav tume sulluma;
11 jean korkoro thai len tumengă sulluma katar arakhăna; ta či xançolatumengă khanči anda tumari buti.”
12 O poporo phaŕadi'lo ando sa o čem le Ejiptohko, te tidell boz ando than le sullumengo.
13 Le isprăvničei zorarănasle, phenindoi: „Den tumari buti, des pala desăste, sar kana sas tume sulluma!”
14 Mardine le logofeçăn le šeave le Israelohkă, kai sas thodine pa lende katal isprăvničeia le Faraonohkă. „Anda soste”, phenelaspe lengă, „kă isprăvisardean arati thai ades, sar mai anglal, o dindimos le kărămizăngo, kai sas tume šinado?”
15 Le logofeçea le šeavengă le Israelohkă găline te roven pehkă koa Faraono, thai phendine lehkă: „Anda soste phiravestu kadea te robença?
16 Te robengă či mai denpe lengă sulluma sar mai anglal, thai sa phendeolpe amengă: „Kărăn kărămizi!” Ba sa, te robea sî mardine, sar kana teo poporo avela došallo.”
17 O Faraono deales anglal: „San varesar khandine thai varesar bibutearne! Anda kodea phenen: „Aven te anas phabardimata le Raiehkă!”
18 Akana, jean iekhatar ta kărăn buti; či dena tume sulluma, ta te kărăn sa kodoa dindimos le kărămizengo.”
O bandimosnakhăstar le Israeliçengo.
19 Le logofeçea le šeavengă le Israelohkă dikhline ando čiorîmos kai arăsle sas kana phenelaspe lengă: „Či delpe rigate o dindimos le cărămizăngo; ande sako des te kărăn e buti kărdimasti khă desăsti.”
20 Kana ankăste kata o Faraono, maladile le Moisasa thai le Aaronosa, kai ajukrănas le.
21 Thai phende lengă: „Te dikhăl o Rai, thai te krisînil! Tume kărdean ame jungale le Faraonohkă thai lehkă kanditorengă; ba dean le e sabia ando vast kaste mudarăna me.”
22 O Moise ambodilo koa Rai, thai phendea: „Raia, anda soste kărdean kă kadea nasul le ppoporoskă kadalehkă? Anda soste tradean ma?
23 Dă kana gălem koa Faraono kaste dau duma lesa ande Tiro Anau, o kărăl i mai nasul kadale poporohkă; thai či izbăvisardean Te poporos.”
Moise și Aaron înaintea lui Faraon
1 Și după acestea Moise și Aaron au intrat și au zis lui Faraon: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Lasă pe poporul meu să meargă și să‐mi țină o sărbătoare în pustie. 2 Și Faraon a zis: Cine este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să meargă? Nu cunosc pe Domnul și nici nu voi lăsa pe Israel să meargă. 3 Și ei au zis : Dumnezeul evreilor s‐a întâlnit cu noi; lasă‐ne, te rugăm, să mergem cale de trei zile în pustie și să jertfim Domnului Dumnezeului nostru ca să nu cadă asupra noastră cu ciumă sau cu sabie. 4 Și împăratul Egiptului le‐a zis: Pentru ce, Moise și Aaron, abateți pe popor de la lucrul său? Plecați, la sarcinile voastre.
Mărirea muncilor
5 Și Faraon a zis: Iată acum poporul țării este mult și vreți să‐i faceți să se odihnească de la sarcinile lor. 6 Și Faraon a poruncit în aceeași zi asupritorilor poporului și ispravnicilor lor zicând: 7 Să nu mai dați pleavă poporului pentru facerea cărămizii ca până acum; să meargă și să‐și adune singuri pleavă. 8 Și să puneți peste ei numărul cărămizilor pe care le făceau până acum; nu veți micșora nimic din el, căci sunt leneși; de aceea strigă zicând: Să mergem să jertfim Dumnezeului nostru. 9 Să se pună muncă mai grea pe oameni ca să fie prinși cu ea și să nu se uite la vorbe deșerte. 10 Și asupritorii poporului și ispravnicii lor au ieșit și au vorbit poporului zicând: Așa zice Faraon: Nu vă dau pleavă! 11 Duceți‐vă și strângeți‐vă singuri pleavă de unde veți găsi; dar nimic din lucrul vostru nu se va micșora. 12 Și poporul s‐a risipit în toată țara Egiptului ca să strângă miriște în loc de pleavă. 13 Și asupritorii grăbeau zicând: Împliniți‐vă muncile voastre, lucrul zilei în ziua ei ca și atunci când era pleavă. 14 Și ispravnicii copiilor lui Israel pe care‐i puseseră asupritorii lui Faraon peste ei au fost bătuți, zicând: Pentru ce nu v‐ați împlinit sarcina nici astăzi, nici ieri, făcând cărămidă ca și mai înainte? 15 Și ispravnicii copiilor lui Israel au venit și au strigat la Faraon zicând: Pentru ce faci așa cu robii tăi? 16 Nu se dă pleavă robilor tăi și ni se zice: Faceți cărămidă! Și iată robii tăi sunt bătuți, dar poporul tău este de vină. 17 Și el a zis: Voi sunteți leneși! leneși! De aceea ziceți: Să mergem să jertfim Domnului! 18 Și acum duceți‐vă, lucrați! Și nu vi se va da pleavă și veți da măsura de cărămizi.
Cârtirea Israeliților
19 Și ispravnicii copiilor lui Israel au văzut că era rău de ei deoarece s‐a zis: Nu veți micșora nimic din cărămizile voastre, lucrul zilei în ziua ei. 20 Și au întâlnit pe Moise și pe Aaron care stăteau acolo să‐i întâmpine când ieșeau de la Faraon. 21 Și le‐au zis: Să vă vadă Domnul și să judece; că ați făcut mirosul nostru să fie urât în ochii lui Faraon și în ochii robilor lui punându‐le o sabie în mână ca să ne ucidă. 22 Și Moise s‐a întors la Domnul și a zis: Doamne, pentru ce ai făcut rău poporului acestuia? Pentru ce deci m‐ai trimis? 23 Căci de când am venit eu la Faraon să vorbesc în numele tău, a făcut rău acestui popor și n‐ai izbăvit nicidecum pe poporul tău.