1 Pala kodea dea mui zuralles ka mîŕă kan: „Pašon tume kai trăbun te došaven e četatea, sakoiekh la buteasaa le xasarimasti lesti ando vast!”
2 Thai dikta kă aviline šov manuši poa drom le udarăhko dă opralkaring avelereat, sakoiekh pehka buteasa le xasardimasti ando vast. Ando maškar lengo sas khă manuši xureado ande khă raxami inosti, thai kha černealasa koa brečinarii. Avile thai thodine pe paša o altarii la xarkumako.
3 E slava le Raiesti le Israelosti vazdinisai'li poa xeruvimo pe sao sas, thai ortosa'li karing o prago le khărăhko; thai o akhardea le manušes kodoles kai sas xureado ande raxami le inosti thai kai sas les e černeala koa brečinarii.
4 O Rai phendea lehkă: „Nakh andoa maškar la četateako, andoa maškar le Ierusalimohko, thai kăr ăkh sămno po čikat le manušengo, kai roven thai vatin andai doši sa le prikăjimatăngo, kai kărdeon oče.”
5 Ta le kolavrăngă phendea lengă, ande muŕo ašundimos: „Nakhăn pala leste ande četatea, thai malaven, e iakh tumari te avel bi millati, thai te na fal tume nasul!
6 Mudarăn, thai xasarăn le phurăn, le tărnen, le šeianbarean, le šaoŕăn thai le juwlean; ta te na azban tume či anda iekh kai sî les o sămno po čikat! Thon tume dă katar o Than Muŕo o sfînto!” On linela le phurănça, kai sas angloa Templo.
7 Thai O phendea: „Marisarăn o khăr, thai pherăn le barea mullença! …Anklen…
On ankăste, thai line te nudarăn ande četatea.
8 Ta kana mudarănas on kadea, thai me bešauas oče korkoŕo kadea, pelem le mosa kai phuw, thai çîpisardem: „Au! Raia Devlla, kames te xasarăs sa so mai ašilo andoa Israelo, šordindoi Ti arman poa Ierusalimo?”
9 O dea ma anglal: „E bikris le khărăsti le Israelosti thai le Iudasti sî bari, opră dă bari! O čem sî pherdo mudardimata, thai četatea sî pherdi bičeačimos; kă on phenen: „O Rai meklea o čem thai či dikhăl khanči!”
10 Anda kodea i Me avaua bi milako, thai či fala Ma nasul, ta kăraua te perăl poa šero lengo lengă kărdimata.”
11 Thai dikta kă o manuši kukoa xureado ande raxami le inosti, thai sao sas les e černeala koa brečinarii, andea kakoa dimosanglal: „Kărdem sa so mothodean mangă!”
Măcelărire mare în Ierusalim
1 Atunci a strigat în urechile mele cu glas tare, zicând: Apropiați‐vă, voi, priveghetorii cetății, fiecare cu arma sa de nimicire în mână. 2 Și iată, șase bărbați veneau de pe calea porții de sus, care este spre miazănoapte, fiecare cu arma sa de măcel în mână; și un om în mijlocul lor îmbrăcat în in, cu o călimară de scriitor la coapse. Și au intrat și au stat aproape de altarul de aramă. 3 Și slava Dumnezeului lui Israel se înălțase de la heruvimul deasupra căruia era, la pragul casei: și el a strigat la bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara de scriitor la coapse. 4 Și Domnul i‐a zis: Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un semn pe frunțile bărbaților care gem și strigă pentru toate urâciunile care se fac în mijlocul lui. 5 Și celorlalți le‐a zis în urechile mele: Treceți în urma lui prin cetate și loviți; să nu cruțe ochiul vostru și nici să nu vă îndurați. 6 Ucideți până la nimicire pe bătrâni, tineri și fecioare și prunci și femei; dar nu vă apropiați de vreun om pe care este semnul; și începeți de la locașul meu sfințit. Și au început de la bărbații cei bătrâni care erau înaintea casei. 7 Și le‐a zis: Pângăriți casa și umpleți curțile cu cei uciși: Ieșiti! Și au ieșit și au lovit în cetate. 8 Și a fost așa : pe când loveau ei și eu rămăsesem singur, am căzut pe fața mea și am strigat și am zis: Vai , Doamne Dumnezeule! Vei nimici oare toată rămășița lui Israel vărsându‐ți mânia asupra Ierusalimului? 9 Atunci mi‐a zis: Nelegiuirea casei lui Israel și a lui Iuda este foarte mare și țara este plină de sânge și cetatea plină de stricăciune. Căci ei zic: Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede. 10 Și cât pentru mine și ochiul meu, nu va cruța și nici nu mă voi îndura de ei; dar voi aduce calea lor peste capul lor. 11 Și iată, bărbatul îmbrăcat în in, care avea călimara la coapsele sale, a spus lucrul zicând: Am făcut cum mi‐ai poruncit.