O rudimos le Ezrahko.
1 Pala so isprăvisai'li e buti kadea, le šerălebară paši'le paša mande, thai phendine: „O poporo le Israelohko, le raša thai le Leviçea či xuladi'le le popoarăndar kadale čemehko, thai kărdine pehkă prikăjimata, le Kanaaniçăngă, le Xetiçăngă, le Fereziçăngă, le Iebusiçăngă, le Amoniçăngă, le Moabiçăngă, le Ejipteanengă thai le Amoriçăngă.
2 Kă line pehkă romnea andal šeia lengă anda lende thai anda lengă šeave, thai namisarde o neamo o sfînto le popoarença le čemengă kadalengo. Thai le šerălebară thai le dregătorea sas kola dă anglal kai kărdine e bezex kadea.”
3 Kana ašundem e buti kadea, šindem mîŕă çoale thai raxami, çîrdem mîŕă ball andoa šero, andai šervali, thai bešlem tele xolleariko.
4 Atunčeara tide pe mande sa kola kai daranas le divanurendar le Devllekărăndar le Israelohko, andai zan la bezexati le šeavengo la robiakă. Thai me, bešlem tele xolleariko, ji kai jertfa la reateati.
5 Pala kodea, ando čiro la jertfako la reateako, uštilem anda muŕo meklimostelal, le çoalença thai la raxameasa šinde, pelem andel čeanga, thai vazdem le vast karing o Rai, o Dell muŕo, thai phendem:
6 Devlla, sîm zalime, thai mangă lajau, Devlla, te vazdau muŕo mui karing Tute. Kă le bikrisa amară buti'le pa amară šeră, thai le athaimata amară arăsle ji kal čerurii.
7 Andal des amară daddengă, samas but došale ji ando des dă adesara, thai andai doši amară bikrisăngă amarăngă samas ame dine, ame, le thagar amară thai amară raša, andel vast le thagarengo le străinea, merimahkă sabiakă, la robiakă, le jafohkă, thai le lajavehkă kai garavel amaro mui adesea.
8 Thai varesar o Rai, o Dell amaro, sas Lehkă mila amendar, meklindoi amengă varesar manuši skăpime, thai dea me khă than garado ando than Lehko kukoa o sfînto, kaste străfean amară iakha thai te del ame xançî phurdimos ando maškar amara robiako.
9 Kă sam robea, ta o Dell či meklea ame ande amari robia. Ortosardea karing amende o lašimos le thagarengo le Peršengo thai on dine ame khă nevi zor čivavati, kaste dašti vazdas o Khăr amară Devllehko, te lašaras lehkă peradimata, kărdindoi amengă kadea khă than garaimahko ando Iuda thai ando Ierusalimo.
10 Akana, so te mai phenas ame pala kadala butea, Devlla? Kă mekleam le mothodimata Tiră,
11 kai mothodeanas amengă le andal robea Tiră le prooročea, phendindoi: „O čem ande sao šon tume te stăpînin les sî khă čem makhlo le biujimatăndar le popoarengă pa kadala phuwea, le prikăjimatăndar savença pherde les, kata khă gor ji ka aver, pehkă biujimahkărănça lengă.
12 Te na den le šeian tumarăn pala lengă šeave, čina te na len le šeian lengă dă romnea anda tumară šeave, thai te na fal tume čiăkhdata či anda lengo bravalimos či anda lengo lašimos bešlino. Ando tipo kadoa arăsăna zurale, xana le mai laše roade le čemehkă, thai mekăna les mandimos tumară šeavengă.”
13 Pala sa so kărdilea pe mangă andai doši le kărdimatăngă le nasulimahkă thai le bară athadimatăngă kai kărdeam le, barem kă, Tu, Devlla, či došaldean ame pala amră bikrisa, fala pe kă, akana, kana nikărdean amengă kadale manušen skăpisarde,
14 te las pale te ušteavas le mothodimata Tiră, thai te kărdiuas xanamičea kadale poporença prikăjimahkă? Nahkă astardeol pale e xolli Tiri pa amende, ji oče te mudarăl ame, bi te mekăl či khă kotoriç či robea skăpisarde?
15 Raia, Devlla le Israelohko, Tu san čeačio; kă ades ame sam khă kotoriç robengă skăpime. Dikta ame angla Tute sar varesar došale, thai anda kadea buti našti te bešeas angla Tute.”
Rugăciunea lui Ezra
1 Și după ce s‐au sfârșit acestea, mai marii s‐au apropiat de mine zicând: Poporul lui Israel și preoții și leviții nu s‐au despărțit de popoarele țărilor, făcând după urâciunile lor, ale cananiților, ale hetiților, ale fereziților, ale iebusiților, ale amoniților, ale moabiților, ale egiptenilor și ale amoriților, 2 căci au luat din fetele lor pentru ei înșiși și pentru fiii lor și au amestecat sămânța sfântă cu popoarele țărilor; și mâna mai marilor și a căpeteniilor a fost cea dintâi în necredincioșia aceasta. 3 Și când am auzit acest lucru, mi‐am sfâșiat haina și mantaua și mi‐am smuls perii capului și barba și am șezut jos uimit . 4 Și s‐a adunat la mine fiecine care tremura de cuvintele Dumnezeului lui Israel pentru necredincioșia celor din robie; și eu am șezut jos uimit până la jertfa de seară . 5 Și la jertfa de seară m‐am sculat din smerirea mea și cu haina mea și cu mantaua mea sfâșiate am căzut în genunchi și mi‐am întins mâinile către Domnul Dumnezeul meu. 6 Și am zis: Dumnezeul meu! Îmi este rușine și roșesc să‐mi ridic fața către tine, Dumnezeul meu; căci nelegiuirile noastre s‐au înmulțit peste capul nostru și vina noastră a crescut până la ceruri. 7 Din zilele părinților noștri am fost în mare vină până în ziua de astăzi; și pentru nelegiuirile noastre am fost dați noi, împărații noștri, preoții noștri, în mâna împăraților țărilor, sabiei și robiei și prăzii, și în rușinea feței, ca astăzi. 8 Și acum puțintel s‐a îndurat Domnul Dumnezeul nostru ca să ne lase o rămășiță să scape și să ne dea un cui în locul său cel sfânt, ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne dea puțină înviorare în robia noastră; 9 căci suntem robi; dar Dumnezeul nostru nu ne‐a părăsit în robia noastră, ci ne‐a dat îndurare înaintea împăraților Persiei, dându‐ne înviorare ca să ridicăm casa Dumnezeului nostru și să dregem dărâmăturile, și dându‐ne ziduri în Iuda și în Ierusalim. 10 Și acum ce să zicem noi, Dumnezeul nostru, după aceasta? Căci am părăsit poruncile tale, 11 pe care le‐ai poruncit prin mâna slujitorilor tăi, prorocii, zicând: Țara la care mergeți ca s‐o stăpâniți este o țară necurată prin necurăția popoarelor țărilor, prin urâciunile lor cu care au umplut‐o de la un capăt până la celălalt prin întinăciunile lor. 12 Voi, deci, să nu dați fetele voastre fiilor lor și să nu luați fetele lor pentru fiii voștri, și în veac să nu căutați pacea sau binele lor, ca să fiți tari și să mâncați binele țării și s‐o lăsați de moștenire fiilor voștri în veac. 13 Și după toate cele ce au venit asupra noastră pentru faptele noastre cele rele și pentru vina noastră cea mare, pentru că tu, Dumnezeul nostru, ne‐ai pedepsit mai puțin decât după nelegiuirile noastre și ne‐ai dat o rămășiță ca aceasta: 14 oare să călcăm iarăși poruncile tale și să ne încuscrim cu popoarele acestor urâciuni? Nu te vei mânia oare pe noi până la nimicire, așa că nu va fi nicio rămășiță și nici unul care să scape? 15 Doamne Dumnezeul lui Israel, tu ești drept , căci noi suntem o rămășiță care a scăpat ca astăzi. Iată, suntem înaintea ta în vina noastră; căci nimeni nu poate sta înaintea ta pentru aceasta.