E Rebeka manglini romni anda o Isako.
1 O Avraamo sas phuro, andel bărši; thai o Rai deasasdumadămišto le Avraamos ande orsavi buti.
2 O Avraamo phendea le mai phurăhkă robo anda lehko khăr, kai arakhălas sa lehkă mandina: „Tho rudi tu, teo vast tala muro prašav;
3 thai thoava tu te solaxas, po Rai, o Dell le čerehko thai o Dell la phuweako, kă či lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda le šeai le Kanaaniçăngă, anda o maškar savengo bešašau,
4 ta jeasa ando čem thai ka mîŕă neamurea te les romni mîŕă šeavehkă le Isakohkă.”
5 O robo phendea. „Daštil pe kă romni či kamela te avel pala mande ando čem kadoa, sî te nigrau kadea te šeaves ando čem katar ankăstean tu?”
6 O Avraamo phendea: „Te na varesar te nigrăs mîŕî šeaves oče!”
7 O Rai, o Dell le čerehko, kai ankaladeama andoa khăr mîŕă daddehko thai anda muro čem, kai dea mangă duma, thai solaxadea mangă phendindoi: „Tea seminçiakă daua o čem kadoa”, trade la o Injero Pehko angla tute; thai oçal lesa romni mîŕă šeavehkă.
8 Kana e juvli kodea na kamela te avel pala tute, san pîtărdo andoa solaxaimos kadoa, kai thoava tu te kărăs les. Či khă tiposa te na nigrăs mîŕă šeaves oče.”
9 O robo thodea o vast tala o prašav pehkă stăpînohko le Avraamohko, thai solaxadea kă sî te arakhăl kadala butea.
10 O robo lea deši kămile anda le kămile pehkă stăpinohkă, thai gălotar, lindoi pesa sa le kučimata pehkă stăpînohkă. Ušti'lo, thai teleardea ande Mesopotamia, ande cetatea le Naxorosti.
11 Meklea le kămile te xodinin, andel čeanga, avri andai čcetatea, paša khă xaing. Sas dăkusară, po čiro kana jeanas le romnea te ankalaven pai.
12 Thai phendea: „Raia, o Devlla mîŕă stăpînohko le Avraamohko! Rudi tu, de ma izbîndimos ades, thai avel tu mila mîŕă stăpînostar le Avraamostar.
13 Dikta, bešeau paša e xaing le paiesti, thai le šeia le manušengă andi četatea kadea aven te ankalaven pai.
14 Kăr kă e šei saveakă phenaua lakă: „Bandear e kanta, rudi tu, kaste peau,” thai savi phenela: „Pi, thai sî te dau te pen i te kămilengă, te avel kodea, kai Tu alosardeanla anda teo robo o Isako! Thai anda kadea prinjeanaua kă Tu san paša muro stăpîno.”
15 Čina na isprăvisardeasas te del duma, thai ankăsti, la kantasa po dumo, e Rebeka, e šei le Betuelosti, o šeav la Milkako, e romni le Naxarosti, o phrall le Avraamohko.
16 E šei sas but šukhar; sas šeibari, thai či khă murši nasla phanglimata lasa. Oi deape tele kai xaing, pherdea pesti kanta, thai găli pale.
17 O robo prastaia angla late, thai phendea: „De ma, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta.”
18 „Pi, muro rai”, phendea oi.Thai sigo muklea e kanta poa vast thai deales te pel.
19 Pala so deales ta pilea ta čeaili'lo, phendea: „Sî te ankalavau pai i anda te kămile, ji pune pena thai čeaileona.”
20 Šordea iekhatar e kanta ando vălo, thai prastaia pale kai xaing te ankalavel pai; thai ankaladea anda sa lehkă kămile.
21 O manuši dikhălas pe late mirazosa thai bi te phenel khanči, kaste dikhăl kana o Dell kărdeasas te izbîndil lehko phirimos.
22 Kana pile ta čeailile le kămile, o manuši lea khă veriga sumnakui, kam phari dopaše siklosti thai dui brăçarea, phară sar deše siklengă sumnakune.
23 Thai phendea: „Kasti šei san? Phen mangă, rudi tu.Sî than anda amende ando khăr te daddehko, kaste ašeas pai reat?”
24 Oi phendea: „Me sîm e šei le Betuelosti, o šeau la Milkako thai le Naxorohko.”
25 Thai phendea lehkă mai angle: „Same sulluma thai čearea pe butimaste, thai sî i than te soven pai reat.”
26 Atunčeara o manuši muklea pehko šero thai šudea pe le mosa kai phuw angla Rai,
27 phendindoi: „Dinodumadămišto te avel o Rai, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kai na muklea Pesko lašimos thai o pateaimos Lehko angla muŕo stăpîno! O nigărdea ma ando khăr le pralengo mîŕă stăpînohko.”
28 E šei prastaia thai phendea pehka deiakă sa so kărdea sas.
29 E Rebeka sasla khă phral, kai bušolas Laban. Thai o Laban prastaia ka kodoa manuši kai xaing.
30 Dikhleasas e veriga thai le brăçarea andel vast pehka pheakă, thai ašundesas pehka phea la Rebeka phendindoi: „Kadea dea mangă duma o manuši kodoa.” Avilo, ka kodoa manuši, kai bešelas pašai xaing le kămilença,
31 thai phendea: „Avta, dinodumadămišto le Raiehko! Anda soste bešes avri? Lašardeam o khăr thai lašardeam ăkh than anda le kămile.”
32 O manuši avilo ando khăr.O Labano thodea ta dea tele pal kămile thai andea sulluma thai čearea le kămilengă thai thodea pai kaste xalavel le pînŕă kodole manušeskă thai le manušengă kai sas lesa.
33 Pala kodea, deales te xall. Ta o phendea: „Či xaua ji kana či phenaua so sîma te phenau.” „De duma!” phendea o Laban.
34 Atunčeara o phendea: „Me sîm o robo le Avraamohko.
35 O Rai pherdea blagoslovimata mîŕă stăpînos, ta arăslo but bravalo. Dea les bakrea thai gurumnea, rup thai sumnakai, robi thai roabe, kămile thai čiuši.
36 E Sara, e romni mîŕă stăpînosti, kărdea lehkă khă šeau po phurimos, thai les dea les o sa so sî les.
37 Muro stăpîno thodea ma te solaxau, thai phendea: „Te na les mîŕă šeavehkă romni anda le šeia le Kanaaniçăngă, andoa čem kai bešeau;
38 ta te jeas ando khăr mîŕă daddehko, ka mîŕă neamurea thai oçal te les romni mîŕă šeavehkă.”
39 Me phendem mîŕă stăpînohkă: „Daštil pe kă e juvli na kamel te avel pala mande.”
40 Thai o phendea mangă: „O Rai angla savo phirau, tradela Pehko Injero tusa, thai dela tu izbîndimos ando phirimos, thai lesa mîŕă šeavehkă khă romni anda mîŕă neamurea thai andoa khăr mîŕă dadehko.
41 Avesa pîtărdo andoa solax kai kărăs mangă, kana jeasa ka mîŕă neamurea, thai te na dena tukă la, san pîtărdo anda o solax kai kărdean mangă.”
42 Me arăslem ades kai xaing, thai phendem: „Raia, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, te kamesa te desma izbîndimos ando phirimos kai kărau,
43 dikta, me bešeau koa pai la xaingako, thai e šei kai avela te ankalavel pai, thai saveakă phenaua lakă: „Dema, rudi tu, te peau xançî pai anda ti kanta,
44 thai savi phenela mangă: „Pi orta tu, thai sî te dau te pen i te kămilen,” kodea šei te avel e romni kai o Dell alosardea la anda o šeau mîŕă stăpînohko!”
45 Angla te isprăvi o divano ande muro illo, dikta kă i avili e Rebeka, la kantasa po dumo, ulisti kai xaing thai ankaladea pai. Me phendem: „Dema te peau, rudi tu.”
46 Oi avili iekhatar, thai lea e kanta opral poa dumo, thai phendea: „Pi, thai dau te pen i te kămilen.” Pilem, thai dea i mîŕă kămilen.
47 Me pušlem la, thai phendem: „Kasti šei san?” Oi phendea: „Sîm e šei le Betuelosti, o šeav le Naxorohko thai la Milkako.” Thodem lakă e veriga ando nakh thai le brăçarea pel vast.
48 Pala kodea muklem o šero tele, šudema le mosa pe phuw angla o Rai thai blaglovisardem le Raies, o Dell mîŕă stăpînohko le Avraamohko, kă phiradea ma po drom o orta, kaste lau la šea lehkă phrallesti mîŕă stăpînosti pala lehko šeau.
49 Akana, tume te kamena te sîkaven lašimos thai pateamos angla muŕo stăpîno, phenen mangă; te na, pale phenen mangă, kaste laula or ande čeačirig or ande bičeači.”
50 O Laban thai o Betuel, čeačeo phendimos, phende lehkă: kana kata o Rai avel kadea buti; ame našti mai phenas tukă či nasul či mišto.
51 Dikta, e Rebeka sî angla tute; lela thai jeatar, kaste avel romni le šeavehkă te stăpînohkă, sar phendeas o Rai.”
52 Kana ašundea o robo le Avraamohkă lengă divanuri, šudeape le mosa kai phuw angla o Rai.
53 Thai o robo ankaladea butea rupune, butea sumnakune, çoale, kai dea le kai Rebeka; dea i le kolavrăn butea kuči lakă phrallehkă thai lakă dakă.
54 Pala kodea, xale thai pille, o thai le manuši kai sas lesa, thai sute. Dădroboitu kana uštile, o robo phendea: „Mekăn ma te amboldau ka muro stăpîno.”
55 O phrall thai e dei la šeati phendine: „E šei te mai ašel varesar čiro amença, kam deši des: pala kodea, daštil te jealtar.”
56 O phendea: „Na atărdearăn ma, kana o Dell dea ma izbîndimos ande muro phirimos; mekăn ma te telearau, thai te jeautar ka muro stăpîno.”
57 Atunčeara on phendine: „Te akharas la šeia, thai te pušas la.”
58 Akhardine la Rebeka, thai pušlela: „Kames te telearăs le manušesa kadalesa?” „E, kamau”, phendea oi.
59 Thai mukline pehka phea la Rebeka te jealtar la doikasa pesti, le robosa thai le manušença le Avraamohkă.
60 Dinedumadămišto la Rebeka, thai phende: „O, amari phei, te arăsăs e dei a miiendi thai deše miiendi, thai tiri sămînça te stăpînil pal četăçi te dušmaiengă!”
61 E Rebeka uštili, pehkă kanditoreança, thai ankăste pe le kămile, thai găline pala o manuši kodoa. O robo lea la Rebeka thai teleardea.
62 O Isak amboldelas pe katai xaing „Laxai-Roi,” kă bešelas ando čem kataravelodes.
63 Andek reat, kana o Isak ankăstosas te phirăl pehkă po kîmpo, vazdea le iakha, thai dikhlea; thai dikta kă avenas varesar kămile.
64 E Rebeka vazdea i oi le iakha, dikhlea le Isakos, thai dea pe tele pai kămila.
65 Thai phendea le robohkă: „Kon sî o manuši kadoa kai avel angla amende poa kîmpo?” O robo phendea: „Sî o stăpîno muŕo!” Atunčeara oi lea pehko dikhlo thai thodea pe peste.
66 O robo phendea le Isakohkă sa le divanuri kai kărdeasas le.
67 O Isak nigărdea la Rebeka, ande çăra pehka dati la Sarati; lea la Rebeka, thai oi sas lesti romni, thai o kambleala. Kadea o sas lošalo o Isak anda o xasardimos pehka dako.
Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
1 Și Avraam era bătrân, înaintat în zile și Domnul binecuvântase pe Avraam în toate. 2 Și Avraam a zis robului său celui mai bătrân din casa sa care era mai mare peste toate ale sale : Pune‐ți, te rog, mâna sub coapsa mea. 3 Și te voi face să juri pe Domnul Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului că nu vei lua nevastă fiului meu dintre fetele Cananiților între care locuiesc. 4 Ci vei merge în țara mea și la rudenia mea și vei lua nevastă fiului meu Isaac. 5 Și robul i‐a zis: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta; trebuie să duc pe fiul tău iarăși în țara din care ai venit? 6 Și Avraam i‐a zis: Ferește‐te să duci pe fiul meu iarăși acolo. 7 Domnul Dumnezeul cerurilor care m‐a luat din casa tatălui meu și din țara nașterii mele și care mi‐a vorbit și mi‐a jurat zicând : Seminței tale voi da țara aceasta ! el însuși va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua nevastă fiului meu de acolo. 8 Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi dezlegat de acest jurământ al meu: numai să nu duci pe fiul meu iarăși acolo. 9 Și robul și‐a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i‐a jurat pentru lucrul acesta. 10 Și robul a luat zece cămile din cămilele stăpânului său și a plecat , având în mâna sa toate bunătățile stăpânului său. Și s‐a sculat și s‐a dus în Mesopotamia la cetatea lui Nahor. 11 Și a făcut să îngenunche cămilele afară din cetate lângă o fântână cu apă la vremea serii când ies cele ce au să scoată apă. 12 Și a zis : Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, rogu‐te , trimite‐mi întâlnire astăzi, și arată îndurare stăpânului meu Avraam! 13 Iată stau lângă fântâna cu apă și fetele oamenilor ies din cetate ca să scoată apă. 14 Și fie ca fecioara căreia îi voi zice: Rogu‐te, pleacă‐ți vadra și să beau! Și va zice: Bea și voi adăpa și cămilele tale! ea să fie cea pe care ai rânduit‐o pentru robul tău Isaac și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare stăpânului meu. 15 Și a fost așa : înainte de a sfârși el de vorbit iată, ieșea cu vadra pe umăr Rebeca cea născută lui Betuel, fiul Milchei, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam. 16 Și fata era foarte frumoasă la față, fecioară, și bărbat n‐o cunoscuse. Și s‐a pogorât la fântână și și‐a umplut vadra și s‐a suit. 17 Și robul a alergat s‐o întâmpine și i‐a zis: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta. 18 Și ea a zis: Bea, domnul meu! Și s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra pe mână și i‐a dat să bea. 19 Și după ce i‐a dat să bea, a zis: Am să scot și pentru cămilele tale până vor isprăvi de băut. 20 Și s‐a grăbit și și‐a golit vadra în adăpătoare și a alergat iarăși la fântână să scoată și a scos pentru toate cămilele lui. 21 Și omul se uita țintă la ea și tăcea ca să cunoască dacă Domnul i‐a făcut calea cu izbândă sau nu. 22 Și a fost așa : după ce cămilele au isprăvit de băut, omul a luat o verigă de nas de aur, grea de o jumătate de siclu, și două brățări pentru mâinile ei în greutate de zece sicli de aur. 23 Și a zis: A cui fiică ești tu? Spune‐mi, te rog. Este în casa tatălui tău loc pentru noi să mânem? 24 Și ea i‐a zis : Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milchei, pe care l‐a născut ea lui Nahor. 25 Și i‐a mai zis: Paie și nutreț sunt destule la noi și loc de mas. 26 Și omul și‐a plecat capul și s‐a închinat Domnului. 27 Și a zis : Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n‐a părăsit îndurarea sa și adevărul său față de stăpânul meu; pe mine Domnul m‐a dus pe cale la casa fraților stăpânului meu. 28 Și fata a alergat și a spus aceste cuvinte casei mamei sale. 29 Și Rebeca avea un frate și numele lui era Laban. Și Laban a alergat afară la acel om la fântână. 30 Și a fost așa : când a văzut veriga de nas și brățările pe mâinile sorei sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: Așa mi‐a vorbit omul! a venit la om și iată el sta lângă cămile la fântână. 31 Și a zis: Vino înăuntru , binecuvântat al Domnului! Pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și loc pentru cămile. 32 Și omul a intrat în casă și a deschingat cămilele și a dat paie și nutreț pentru cămile și apă de spălat pentru picioarele lui și pentru picioarele oamenilor care erau cu el. 33 Și i s‐a pus înainte de mâncare. Dar el a zis : Nu voi mânca până voi spune ce am de spus. Și el a zis: Vorbește. 34 Și el a zis: Eu sunt robul lui Avraam. 35 Și Domnul a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare și i‐a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari. 36 Și Sara, nevasta stăpânului meu, a născut un fiu stăpânului meu la bătrânețele ei: și lui i‐a dat tot ce are. 37 Și stăpânul meu m‐a pus să jur zicând: Să nu iei nevastă fiului meu din fetele Cananiților în a căror țară locuiesc. 38 Ci să te duci negreșit la casa tatălui meu și la rudenia mea și să iei nevastă fiului meu. 39 Și am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze. 40 Și el mi‐a zis : Domnul înaintea căruia umblu va trimite pe îngerul său cu tine și‐ți va da izbândă în calea ta ca să iei nevastă fiului meu din rudenia mea și din casa tatălui meu. 41 Când te vei duce la rudenia mea, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Și dacă nu ți‐o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu. 42 Și eu am venit astăzi la fântână și am zis: Doamne Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă acum îmi dai izbândă în calea mea pe care merg, 43 iată stau lângă fântâna cu apă și fie ca fecioara care va ieși să scoată și căreia îi voi zice: Dă‐mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta! 44 și îmi va zice: Bea și voi scoate și pentru cămilele tale! aceea să fie femeia pe care a rânduit‐o Domnul pentru fiul stăpânului meu. 45 Și mai înainte ca să fi sfârșit eu de vorbit în inima mea, iată Rebeca a ieșit cu vadra ei pe umăr și s‐a pogorât la fântână și a scos. Și i‐am zis: Dă‐mi, te rog, să beau! 46 Și ea s‐a grăbit și și‐a pogorât vadra de pe umăr și a zis: Bea și voi adăpa și cămilele tale. Și am băut și a adăpat și cămilele. 47 Și am întrebat‐o și am zis: A cui fiică ești tu? Și ea a zis: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l‐a născut Milca. Și i‐am pus veriga la nas și brățările pe mâni. 48 Și mi‐am plecat capul și m‐am închinat Domnului și am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m‐a dus pe calea cea dreaptă ca să iau pe fata fratelui său pentru fiul stăpânului meu. 49 Și acum dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie stăpânului meu, spuneți‐mi și dacă nu, spuneți‐mi ca să mă întorc la dreapta sau la stânga. 50 Și Laban și Betuel au răspuns și au zis : Lucrul pornește de la Domnul, noi nu‐ți putem vorbi rău sau bine. 51 Iată Rebeca înaintea ta, ia‐o și du‐te și să fie nevasta fiului stăpânului tău, după cum a vorbit Domnul. 52 Și a fost așa : când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s‐a plecat la pământ Domnului. 53 Și robul a scos scule de argint și scule de aur și haine și le‐a dat Rebecăi și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei. 54 Și au mâncat și au băut el și oamenii care erau cu el și au mas acolo. Și s‐au sculat dimineața și el a zis: Dați‐mi drumul la stăpânul meu. 55 Și fratele ei și mama ei au zis: Să mai rămână cu noi copila câteva zile sau zece; după aceea să meargă. 56 Și el le‐a zis: Nu mă opriți deoarece Domnul mi‐a dat izbândă în calea mea; dați‐mi drumul și să merg la stăpânul meu. 57 Și au zis: Vom chema fata și vom afla din gura ei. 58 Și au chemat pe Rebeca și i‐au zis: Vei merge tu cu omul acesta? Și ea a zis: Voi merge! 59 Și au dat drumul Rebecei, sora lor, și doicei ei și robului lui Avraam și oamenilor lui. 60 Și au binecuvântat pe Rebeca și i‐au zis: Tu, sora noastră, să ajungi mii de zeci de mii și sămânța ta să stăpânească poarta celor ce‐o urăsc. 61 Și Rebeca și slujnicele ei s‐au sculat și au încălecat pe cămile și au urmat pe omul acela. Și robul a luat pe Rebeca și a plecat. 62 Și Isaac venea de pe drumul fântânei Lahai‐Roi; căci locuia în țara de la miazăzi. 63 Și Isaac ieșise la câmp ca să cugete înspre seară. Și și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată veneau niște cămile. 64 Și Rebeca și‐a ridicat ochii și a văzut pe Isaac și a sărit jos de pe cămilă. 65 Și zisese robului: Ce bărbat este acesta care umblă pe câmp ca să ne întâmpine? Și robul zisese: Este stăpânul meu. Și ea și‐a luat mahrama și s‐a acoperit. 66 Și robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67 Și Isaac a dus‐o în cortul Sarei, mama sa, și a luat pe Rebeca și ea i‐a fost nevastă și a iubit‐o. Și Isaac a fost mângâiat pentru mama sa.