1 Ande čeačimaste, e Kris, kai sî e ušal le buteandi kai avena, na o sîkaimos o čeačio le butenago, naštil čiăkhdata, sa anda kodola jertfe, kai anen pe biatărdimahko ande sako bărši, te aven ujeardine kukolen kai pašon.
2 Kadeadar, nahkă atărdeon on te aven andine, kana kola kai anenas le, avindoi ujearde ăkhdata, nahkă mai terăbuisardea te avele prinjeandimos bezexăngo?
3 Ta o andimos godeako le bezexăngo sî neveardo ande sako bărši, orta anda kadala jertfe;
4 kă sî bidaštimahko ka o rat le guruwengo thai le busnengo te khosăl le bezexa.
5 Anda kodea, kana šol pe ande lumea, o phenel: „Tu či kamblean či jertfa, či pativ; ta lašardean Mangă khă stato;
6 či lean či phabarimata dă sea, či jertfe andai bezex.
7 Atunči phendem: „Dikta Ma (ando sulo le lillehko sî ramome pa Mande), avau te kărau Teo kamimos, Devlla!”
8 Pala so phendea anglal: „Tu či kamblean thai či lean či jertfe, či pativa, či phabarimata dă sea, či jertfe andai bezex”, (butea andine sa palai Kris),
9 pala kodea phenel: „Dikta Ma, avau te kărau o kamimos Tiro, Devlla.” O delrigate kadea kola dăanglal, kaste thol ando than o duito.
10 Anda kadoa „kamimos” samas sfinçome ame, thai kadea andoa jertfimos le statohko le Isus Kristosohko, ăkhdata anda orkana.
11 Thai, kana orsao rašai kărăl o kandimos ande sako des, thai anel butivar sa kodola jertfe, kai čiăkhdata našti khosăn le bezexa,
12 O, avervaresar, pala so andea ăkh jertfa andal bezexa, thodea Pe anda orkana ande čeačirig le Devllesti,
13 thai ajukrăn dă akana ka le dušmaia Lehkă te aven kărdine çolo tala Lehkă pînŕă.
14 Kă ande iekh jertfa o kărdea pherdine anda orkana kolen kai sî sfinçome.
15 E buti kadea čeačearălas amengă les i o Sfînto Duxo. Kă, pala so phendeas:
16 „Dikta o phanglimos kai kăraua les lença pala kodola des, phenel o Rai: thoaua le krisa Mîŕă ande lengă ille, thai ramoa le ande lendi godi”,
17 mai phenel: „Thai či mai anaua Mangă godi lengă bezexăndar, či lengă nasulimatăndar.”
18 Ta oče kai sî iertimos bezexăngo, manai avimos jertfatar andoa bezex.
19 Kadeadar, phralale, anda kă andoa rat le Isusohko same khă šutimos slobodo ando Than o but sfînto,
20 po drom o neo thai juvindo, kai pîtărde amengă O, anda o poxtan dă andral, Kadeadar o Stato Lehko:
21 thai anda kă same khă Baro rašai thodino poa khăr le Devllehko,
22 te pašuas khă illesa ujo, pateamasa pherdo, le illença pitearde thai ujearde la godeatar le nasulimasti thai le statosa xalado khă paiesa ujo.
23 Te nikras bi te das parpale koa phendimos amară ajukărimahko, kă pateamno sî Kukoa kai kărdea o šinaimos.
24 Te las sama iekh pa aver thai te vazdas ame koa kamblimos thai kărdimata laše.
25 Te na mekas o tidimos amaro, sar sî iekhăn o sîkadimos; ta te phenas amengă iekh avrăngă, thai kaditi mai but, sode dikhas kă o des kodoa pašol.
26 Kă, kana bezexaras le kamimas, pala so leam prinjeandimos le čeačimastar, či mai ašel či khă jeŕtfa andal bezexa,
27 ta numai khă ajukărimos darasa la krisako, thai para kha iagati, kai phabarăla sa kolen kai vazdinisaile.
28 Kon ušteadea e Kris le Moisasti, sî mudardo bi milako, po phendimos duie or trine dikhlitorengă.
29 Sodesa mai zuralo došalimos patean kă lela kukoa kai ušteavel ande pînŕănde le Šeaves le Devllehko, marila o rat le phanglimahko, savesa sas sfinçome, thai prasala o Duxo le xarohko?
30 Kă jeanas kă Kukoa kai phendeas: „Muŕo sî o amboldimos, Me potinaua!” Thai ande aver rig: „O Rai krisînila Pehkă poporos.”
31 Bari buti sî te perăs andel vast le Devllehkă kole le juvindehkă!
32 Anen tumengă godi andal des dă anglal, kana pala so sanas străfeaime, nigărdean khă baro mardimos kăsnimatăngo:
33 ande khă rig, sanas thodine sar dičimos ando maškar le prasaimatăngo thai le kăznimatăngă, thai ande aver, kărdean tume jene kukolença kai sas le sa kodea bax sar tumende.
34 Ande čeačimaste, falea tume nasul anda kola andoa phandaimos thai dean bukurimasa o xasarimos tumară mandinengo, sar iekh kai jeanen kă andel čeruri sî tume khă mandimos mai lašo, kai jeal angle.
35 Te na mekăn o pateamos tumaro, kai ajukrăl les khă baro potindimos!
36 Kă sî tume avimos ajukărdimahko, ta, pala so pherdean o kamimos le Devllehko, te dašti len so sas tumengă šinado.
37 „Mai ăkh çîra, but xançorî čiro”, thai „Kukoa kai avel avela, thai či dureaola.
38 Thai kukoa o bibezexalo traila ando pateamos: ta kana del parpale, o duxo Muŕo či arakhăl čeailimos ande leste.”
39 Ta ame či sam anda kukola kai den parpale kaste xasardeon, ta anda kukola kai sî le pateamos andoa skăpimos le duxohko.
Hristos și voia lui Dumnezeu
1 Căci legea, având umbra bunurilor viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu poate niciodată prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an să desăvârșească pe cei ce se apropie. 2 Fiindcă n‐ar fi încetat ele oare să fie aduse, din pricină că închinătorii fiind curățiți odată n‐ar mai fi avut nicio cunoștință de vină de păcate? 3 Dar astfel în aceste jertfe este în fiecare an o aducere aminte de păcate. 4 Căci este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să ridice păcatele. 5 De aceea când intră în lume zice: N‐ai voit jertfă și dar, ci mi‐ai întocmit un trup; 6 nu ți‐au plăcut arderi de tot și jertfe pentru păcat. 7 Atunci am zis: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) ca să fac voia ta, Dumnezeule. 8 Zicând mai sus: N‐ai voit și nu ți‐au plăcut jertfe, daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat (care sunt aduse potrivit legii), 9 atunci a zis: Iată eu vin ca să fac voia ta. El desființează deci ce este întâi ca să statornicească ce este a doua oară. 10 Prin această „voie” am fost sfințiți noi prin darul trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna. 11 Și într‐adevăr oricare preot stă în picioare în fiecare zi slujind și aducând de mai multe ori aceleași jertfe care nu pot niciodată să înlăture cu totul păcatele. 12 Acesta însă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, s‐a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 așteptând de acum înainte până ce vrăjmașii săi vor fi puși așternut picioarelor sale. 14 Căci printr‐un singur dar a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15 Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește: căci după ce a zis: 16 Acesta este legământul pe care‐l voi întocmi pentru ei, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voi scrie și pe gândul lor, adaugă : 17 Și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor. 18 Unde este deci iertare a acestora, nu mai este dar pentru păcate.
Îndemn la încredere și tărie
19 Având deci, fraților, îndrăzneală ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele lui Isus, 20 pe calea cea nouă și vie pe care a deschis‐o pentru noi prin perdeauă, adică, prin carnea lui, 21 și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină încredere de credință, fiindcă suntem curățiți în inimile noastre de un cuget rău și fiindcă suntem scăldați cu trupul în apă curată: 23 să ținem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci cel ce a făgăduit este credincios . 24 Și să luăm aminte unii asupra altora, să ne întărâtăm la iubire și fapte bune, 25 nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum au unii obiceiul, ci îndemnându‐ne unii pe alții , și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu‐se ziua. 26 Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27 ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care va mistui pe potrivnici. 28 Cine a disprețuit legea lui Moise moare fără milă pe temeiul a doi sau trei martori . 29 De cât mai rea pedeapsă vi se pare că va fi învrednicit cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de rând sângele legământului, prin care fusese sfințit, și care a batjocorit pe Duhul harului? 30 Căci știm pe cel ce a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și iarăși: Domnul va judeca pe poporul său. 31 Înfricoșător este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.
Lupta de la început a cititorilor
32 Aduceți‐vă dar aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați , ați răbdat o mare luptă de suferințe, 33 fie că ați fost puși spre priveliște prin mustrări și necazuri, fie că v‐ați făcut părtași ai celor ce se aflau astfel. 34 Căci ați suferit împreună cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea averilor voasțre, cunoscând că aveți pentru voi o avere mai bună și care rămâne. 35 Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire. 36 Căci aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luați cu voi făgăduința. 37 Căci încă puțin, foarte puțin, cel ce vine va veni și nu va întârzia; 38 Dar dreptul meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el. 39 Dar noi nu suntem ai dării înapoi spre pieire, ci ai credinței , spre dobândirea sufletului.