1 Anda kodea, kaditi mai but trăbul te nikras ame le buteandar, save ašundeam le, kaste na avas durearde lendar.
2 Kă, kana o Divano ašundo andal înjerea dikhlea pe dă bimištimahko, thai kana orsao dimosrigate thai orsao biašundimos lea pehkă khă čeačio potindimos,
3 sar skăpisarasa ame, kana bešas nelindoi sama angla khă skăpimos kadea dă baro, kai, pala sar sas vestime mai anglal le Raiestar, sas amengă čeačeardo anda kola kai ašunde les,
4 ando čiro sao o Dell zurearălas o phendimos lengo sămnurença, zora thai sakomoda minunengo, thai le pativença le Sfîntone Duxohko, xuladine pala Lehko kamimos!
5 Ande čeačimaste, iekhăngă înjerea thodea O e lumea kai avel, pa savi das duma.
6 Ta kadea, varekon varekai kărdea koakoa phendimos: „So sî o manuši, kaste anes Tukă godi lestar, or o šeau le manušehko, kaste kaste rodes les?
7 Kărdean les anda xançî čiro mai tele le înjerendar, kununisardean les slavasa thai pativasa, thodean les pal butea Te vastengă:
8 sa thodea le tala lehkă pînŕă.” Ande čeačimaste, kana thodea lehkă le sa, či muklea lehkă khnči bithodino. Varesar, akana, înkă na dikhas kă sa le butea sî lehkă thodine.
9 Ta Koles, kai sas kărdo „anda xançî čiro mai tekle dă sar le înjerea,” kadea le Isusos, dikhas Les „înkununime slavasa thai pativasa”, anda lehko mullimos, kai dukhadea Les, kai sas Les; anda kaste, andoa xaro le Devllehko, O te zumavel o mullimos anda saoŕă.
10 Daštilas pe, ande čeačimaste, ka Kodoa anda sao thai kai sî sa, thai sao kamelas te nigrăl buten šeave ande slava, te sîkavel, andal kăsnimata, le Šerăsbarăs le skăpimahko lengo.
11 Kă Kukoa Kai sfinçol thai kukola kai sî sfinçome, sî anda iekh. Anda kodea, Lehkă nai Lehkă lajeau te phene lengă „phral”,
12 kana phenel: „Vestiua o Anau Tiro le phralengă Mîŕăngă; dilabaua Tukă o barimos ando maškar le tidimahko.”
13 Thai pale: „Thaoaua mangă o pateaimos ande Leste.” Thai ande aver than: „Dikta Ma, Me thai le šeave, kai dea Mangă le o Dell!”
14 Kadea dar, sostar le šeave sî andai rig le ratesti thai le masăsti, sa kadea i O orta sas sa kadea andekh rig anda lende, anda kaste, andoa mullimos, te xasarăl kukoles kai sas les zor poa mullimos, kadea le bengăs,
15 thai te skăpisarăl sa kukolen, kai andai dar le merimasti, sas mekline telal ando robimos sa lengo traio.
16 Kă biathadimahko, na ando kandimos le înjerengo avel O, ta ando kandimos la seminçiakă le Avraamohkă.
17 Anda kadea, trăbuisardea Te ameazăl le phralengă Pehkă ande sal butea, kaste dašti avel, ande so dikhăl le phanglimata le Devllesa, khă baro rašai miloso thai vreniko pateaimahko, kaste kărăl skăpimos anda le bezexa le norodohkă.
18 Thai anda kadea kă O orta sas zumado ande so kăsnisardea, dašti te avel ando kandimos kolengo kai sî zumade.
El a vestit o mare mântuire
1 De aceea trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne strecurăm pe lângă ele. 2 Căci dacă cuvântul vorbit prin îngeri a fost neclintit și orice abatere și neascultare a luat dreaptă răsplătire, 3 cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la o astfel de mare mântuire, care luându‐și începutul prin aceea că a fost vorbită de Domnul, a fost întărită față de noi de cei ce au auzit, 4 Dumnezeu de asemenea dând mărturie împreună cu ei prin semne și minuni și felurite puteri și prin împărțirile Duhului Sfânt după voia lui.
Dumnezeu i‐a supus totul
5 Căci nu îngerilor a supus el pământul locuit care are să vină și despre care vorbim. 6 Dar cineva a mărturisit undeva zicând: Ce este omul ca să‐ți aduci aminte de el? Sau fiul omului că te uiți cu luare aminte spre el? 7 L‐ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l‐ai încununat cu slavă și cinste și l‐ai pus peste lucrurile mâinilor tale. 8 Ai supus toate sub picioarele lui. Căci prin aceea că i‐a supus toate, n‐a lăsat nimic nesupus lui; acum însă nu vedem încă toate supuse lui. 9 Dar vedem pe Isus , care a fost făcut puțin mai prejos de îngeri, încununat cu slavă și cinste pentru patima morții, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să guste moarte pentru fiecare. 10 Căci aceluia pentru care sunt toate și prin care sunt toate, fiindcă duce pe mulți fii la slavă, i se cuvenea să desăvârșească prin patimi pe începătorul mântuirii lor. 11 Căci și cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, toți sunt dintr‐unul; din care pricină nu se rușinează să‐i numească frați, 12 zicând: Voi vesti numele tău fraților mei, în mijlocul adunării îți voi cânta laudă. 13 Și iarăși: Eu îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată‐mă , eu și copiii pe care mi i‐a dat Dumnezeu. 14 Deci, fiindcă copiii sunt părtași sângelui și cărnii, și el în chip asemănător a luat parte la ele, ca prin moarte să desființeze pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, 15 și să izbăvească pe toți cei ce de frica morții erau ținuți toată viața în robie. 16 Căci negreșit nu de îngeri se îngrijește el, ci de sămânța lui Avraam se îngrijește. 17 De aceea trebuia ca în toate să fie făcut asemenea fraților, ca să fie un mare preot milos și credincios în cele către Dumnezeu, spre a ispăși păcatele poporului. 18 Căci în ceea ce a suferit, fiind el însuși ispitit, poate să ajute celor ce sunt ispitiți.