1 „Au tutar, pustiitorina, kai varesar či sanas pustiime; kai čiorăs, thai či sanas čiordino înkă! Kana isprăvisa pustiimastar, avesa pustiime i tu, pala so isprăvisa te čiorăs, avesa i tu čiordino.”
2 Raia, aveltu milla amendar! Ame ajukras ande Tute. Av amaro kanditorii ande sako droboitu thai o skăpimos amaro ando čiro le kamimahko!
3 Kana ašundeol o mui Tiro, le popoare našen; kana uštes Tu, le neamuri phaŕadeon.”
4 „Thai o limos tumaro avela tidino sar tiden le mušiçî: xuten pa la sar xuten legrastlačeareakă.”
5 O Rai sî vazdino, thai bešel ando učimos. O pherăl o Siono le binikărdimahko thai le čeačimahko.
6 „Le des tiră sî po than, o xaraimos thai o jeanglimossî khă isvoro skăpimahko”; e dar le Raiestar, dikta e mandin le Sionosti.
7 Dikta, le zuralle den mui avri; le solea la pačeakă roven kărtimasa.
8 Le droma sî pustii; khonikh či mai phirăl pel droma. O Asur šindea o phanglimos, čidabadikhăl le četăçi, či dikhăl pe khanikaste.
9 O čem rovel thai sî tristome; o Libano sî pherdo lajaw, rovel; o Sarono sî sar khă pustimos; o Basano thai o Karmelo činosarăn pesti patrin.
10 „Akana, ušteaoa, – phenel o Rai, – akana učearaua Ma, akana vazdaoa Ma.
11 Kărdean khas, thai kărăn sulluma kîmpohkă; o phurdimos tumaro la xolleako poa Ierusalimo sî khă iag, kai orta tumen phabarăla tume dă sa.
12 Le popoare avena sar varesar bouri varohkă, sar varesar kanŕă šinde kai phabon ande iag.”
13 „Tume, kola dă dural, ašunen so kărdem! Thai tume, kola dă pašal, dikhăn e zor mîŕî!”
14 Le bezexale sî darardine, ando Siono, khă isdraimos astardea kolen le bikrisînimenen, kai phenen: „Kon anda amende dašti bešela paša khă iag phbarimasti?” „Kon anda amende dašti bešela paša le pare le vešnikurea?”
15 Kukoa kai phirăl ando bibezexalimos, thai delduma bi čiorimahko, kukoa kai či dinel khă valoso ankalado ando strandimos, kukoa kai çîrdel parpale pehkă vast, kaste na lel pativa čioreal, kukoa kai phandavel o kan te na ašunel divanuri trušalimahkă ratehkă, thai phandavel pehkă iakha kaste na dikhăl o nasul,
16 kodoa bešela andel thana le učimahkă; kotorabaŕăhkă zurearde avena ando than lehko le skăpimahko; dela pe lehkă manŕo, thai o pai či atărdeola lehkă.”
17 Le iakha tiră dikhăna le Thagares ande Lehko străfeaimos, thai dikhăna o čem ande sa lehko tinzomos.
18 O illo tiro anela pehkă godi la daratar kai nahkli thai phenela: „Kai sî o logofăto? Kai sî o visterniko? Kai sî kukoa kai dikhălas pa le turnurea?”
19 Atunčeara či mai dikhăsa le poporos kodoles le šutimahko, le poporos le dumasa kîlčime ta našti atearăsas les, la šibasa gîngîime, ta našti atearăsas la.
20 Dikh o Siono, e četatea amară desăngolebarăngo! Le iakha tiră daština te dikhăn o Ierusalimo, sar than ujeardino, sar khă çăra, kai či avela mutime, saveakă tille či avena ankalade čiăkhdata, thai saveakă pogorniçî či avena pîtărdine.
21 E, oče čeačimasa o Rai sî šukardino anda amende: o nikrăl than le nanilašandar, le paiorăndar buflle, kai sa kadea či šon pe berurea lopeçnça, thai či nakhăl či khă bero zurallimahko.
22 Kă o Rai sî o Krisînitorii amaro, o Rai sî amaro Čeačimatoriikrisalo, o Rai sî amaro Thagar: O skăpil ame!
23 Le šele tiră saile, kadea ta našti mai tiden o punŕo le katargohko, thai našti mai tinzon le poxtana. Atunčeara xulavel pe o limos, kai sî kaditi dă baro, kă ji pune i le lang len rig leste.
24 Či khă bešlitorii či phenel: „Sîm nasfalo!” O poporo le Ierusalimohko lel iertimos lehkă bezexalimatăndar.”
Răzbunarea lui Dumnezeu asupra asirienilor
1 Vai de tine, prădătorule , care n‐ai fost prădat! Și ai vândut și n‐ai fost vândut! Când vei înceta de prădat, vei fi prădat; și când vei sfârși de vândut, vei fi vândut. 2 Doamne, îndură‐te de noi: pe tine te‐am așteptat. Fii brațul lor în toate diminețile și mântuirea noastră în vreme de strâmtorare! 3 La glasul zarvei popoarele au fugit, la înălțarea ta neamurile s‐au împrăștiat. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge omida și cum sar lăcustele, așa vor sări ei peste ea. 5 Domnul este înălțat; căci el locuiește în înălțime: el a umplut Sionul cu judecată și dreptate. 6 Și el va fi statornicia vremurilor tale, belșug de mântuire, înțelepciune și cunoștință. Frica Domnului este visteria lui. 7 Iată, vitejii lor strigă afară: solii păcii plâng cu amar. 8 Căile sunt pustii; călătorul încetează. El a rupt legământul, a disprețuit cetățile, nesocotește pe om. 9 Țara jelește, lâncezește; Libanul se rușinează, veștejește: Saronul a ajuns o pustie și Basanul și Carmelul s‐au scuturat. 10 Acum mă voi scula, zice Domnul; acum mă voi înălța, acum mă voi ridica! 11 Veți zămisli pleavă, veți naște miriște: suflarea voastră este un foc care vă va mistui. 12 Și popoarele vor fi ca varul în aprinderea cuptorului, ca spinii tăiați care se ard în foc. 13 Voi, cei de departe, auziți ce am făcut! Și voi, cei de aproape, recunoașteți puterea mea! 14 Păcătoșii în Sion se înfricoșează. Tremur a apucat pe cei nelegiuiți: cine dintre noi va locui cu focul mistuitor? Cine dintre noi va locui cu flăcări veșnice? 15 Cel ce umblă în dreptate și vorbește dreptate; cel ce disprețuiește câștigul din asupriri, cel ce își scutură mâinile ca să nu ia mită, cel ce își astupă urechile ca să n‐audă de sânge și își închide ochii ca să nu vadă răul: 16 acela va locui pe înălțime, cetățuile stâncilor vor fi scăparea sa, pâinea lui i se va da, apele lui vor fi trainice. 17 Ochii tăi vor vedea pe împărat în frumusețea lui: vor privi țara întinzându‐se departe. 18 Inima ta va cugeta la groază: Unde este scriitorul? Unde este cumpănitorul? Unde este numărătorul turnurilor? 19 Nu vei mai vedea pe poporul cel sălbatic, pe poporul cu limbă adâncă pe care n‐o poți înțelege, cu limba gângavă pe care n‐o pricepi. 20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre: ochii tăi vor vedea Ierusalimul , locuință liniștită, cort care nu va fi îndepărtat. Drugii lui nu se vor trage niciodată și niciuna din funiile lui nu se va rupe; 21 ci acolo Domnul cel măreț va fi cu noi, un loc de râuri și șivoaie late: acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo o corabie măreață. 22 Căci Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; el ne va mântui. 23 Funiile tale s‐au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; apoi se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada. 24 Și locuitorul nu va zice: Sunt bolnav. Poporului care locuiește în el i se va ierta nelegiuirea.