O Israel te pateal pe ando Rai.
1 „Ašen, ostroavena, thai ašunen Ma! Te zurearăn le popoare e zor, te jeanangle, thai te denduma! Te pašuas thai te krisînisaoas andekhthan.
2 Kon vazdea katar lulludearălokam kukoles saves, ando bibezexalimos Lehko, akhară Les te ušteavel pe Lehkă urme? Kon tholekătelal neamuri thai thagarimata? Kon kărăl lendi sabia poši, thai o arko pleava lini bravalleatar?
3 O phirălpalalende, jeal ande pačea po drom kai či mai ušteadeas čiăkhdata lehko punŕo.
4 Kon kărdea thai pherdea kadala butea? Kodoa kai akhardea le neamuren dă anglal, Me, o Rai, kukoa dăanglal thai Sakodoa ji ande le mai palal veakurea.
5 Le ostroave dikhăn e buti kadea thai daran, le gora la phuweakă isdran: pašon thai aven.
6 Kanden pe iekh pe avrăs, thai sakogodi phenel pehkă phralehkă: „Av illesa!”
7 O kaštari muršarăl le rupearăs; kukoa kai lustruil le čiokanosa muršarăl koles kai marăl pe kovança, phendindoi poa kărdimos: „Sî lašo!” thai karfol o idolo andel karfea kaste na perăl.”
8 Ta tu, Israelona, o robo Muŕo, Iakove, saves alosardem tu, sămînça le Avraamosti, o amal Muŕo,
9 tu, saves lem tu katal riga la phuweakă, thai saves akhardem tu andakh čem dureardo, savehkă phendem tukă: „Tu san o robo Muŕo, alosarau tu, thai či šudau tu!”
10 Na dara, kă Me sîm tusa; na dikh grijomasa, kă Me sîm o Dell tiro; Me zurearau tu, sa Me avau tukă ando kandimos. Me nikărau tu la čeačeasa Mîŕasa le biruimasti.
11 Dikta, mardine, thai pherdine lajawestar, avena sa kola kai avena xollearičea pe tute; avena mudardine thai xasaona, kola kai thonpe tusa.
12 Rodesa le, thai či mai arakhăsa le, kolen kai xanas pe tusa; avena xasardine kola kai mardeonas pe tusa.
13 Kă Me sîm o Rai, o Dell tiro, kai lau tu vastestar čeačestar thai phenau tukă: „Na dara khančestar, Me avau tukă ando kandimos!
14 Na dara khančestar, termo le Iakovohko, thai ašimos sano le Israelohko; kă Me avau tukă ando kandimos, – phenel o Rai, – thai o Sfînto le Israelohko sî o Skăpitorii tiro.
15 Dikta, kărau tu khă sania skuçome, nevi dă sa, bute danddença; linčearăsa, linčearăsa le baŕlebară, thai kărăsa le pleaia sar e pleava.
16 Činosas le, thai lela le e bravall, thai khă bravaloŕî phaŕavela le, ta tu bukurisa tu ando Rai, thai desatubaro le Sfîntosa le Israelohkărăsa.
17 Kola le bibaxtale thai le lipsome roden pai, thai nai; šuteol lendi šib trušatar. Me, o Rai, ašunaua le; Me, o Dell le Israelohko, či mekaua le.
18 Kăraua te isvorîn nanilašurea pel pleaia, thai isvoare ando maškar le xareango; paruvaua o pustiimos ando iazo, thai e phuw e šuti andel thawdimata paiehkă;
19 thoaua čedrii, dafinurea, mirçi thai zetinuri ande pustia, thoaua tiparošea thai ulmea, thai phaboŕa turčisko ande khă than ande pustia,
20 kaste dikhăn saoŕănça thai te jeanen, te atearăn thai te jeanen kă o vast le Raiehko kărdea kadala butea, thai o Sfînto le Israelohko întemeisardea le.”
21 „Nikrăn tumaro phendimos, – phenel o Rai – sîkaven mangă le čeačimata le mai zuralle, phenel o Thagar le Iakovohko.
22 „Te sîkavele, thai te phenen amengă so sî te kărdeola pe; save sî le prooročimata kai kărdean le vokhdata? Phenen, kaste las sama lende, thai te dikhas lengo pherdimos; or, phenen amengă o aviimos.
23 Phenen amengă so kărdeola pe mai palal, kaste jeanas kă san devla, kărăn barem vareso lašo or nasul, kaste dikhas, thai te dikhas saoŕănça.
24 Dikta kă či san khančehko thai buti tumari nai khanči; khă skîrba sî kon alol tume tumen.
25 Ušteadem varekas kataravelereat thai avel katarlulludearălokham; o akharăl Muŕo Anau; nakhăl pal voievodurea sar pai čikh thai ušteavela andel pînŕă sar ušteavel o phuweari e phuwgalbăno.
26 Kon phendea e buti kadea dă anglal, kaste jeanas les, thai mai dămult anglal, kaste phenas: „Sî les čeačimos?” Khonikh či phendea les, khonikh či prooročisardea les, thai khonikh či ašundea le divanuri tumară.
27 Me, Kukoa anglal, phendem le Sionohkă: „Dikta kă aven!” Thai le Ierusalimohkă: „Tradau tukă khă phenditorii phendimatăngo laše!”
28 Kă Me dikau, thai nai khonikh, khonikh maškar lende te prooročin thai sao te dašti delanglal, te avela te pušau les.
29 Dikta kă saoŕă nai khanči, lengă butea sî dăiveantaină, le idolea lengă sî khă phurdimos nango!”
Dumnezeu cheamă pe robul său
1 Tăceți înaintea mea, ostroave, și popoarele să‐și înoiască puterea. Să se apropie și să vorbească. Să ne apropiem împreună la judecată! 2 Cine a sculat de la răsărit pe cel pe care‐l însoțește dreptatea pas cu pas? El dă neamurile înaintea lui și‐l face să domnească peste împărați. El le dă ca praful sabiei sale, ca miriștea mânată de vânt arcului său. 3 El îi urmărește și trece înainte la adăpost pe o cale pe care nu mersese cu picioarele. 4 Cine a lucrat și a făcut‐o, chemând neamurile de la început? Eu, Domnul, cel dintâi și eu sunt Același cu cei din urmă. 5 Ostroavele au văzut și se tem. Marginile pământului se cutremură: se apropie și vin. 6 Ei ajută fiecare pe aproapele său și fiecare zice fratelui său: Fii cu inimă! 7 Și lemnarul îmbărbătează pe argintar și cel ce bate cu ciocanul pe cel ce bate pe nicovală, zicând de îmbinare: Este bun… Și‐l întărește cu cuie ca să nu se clatine. 8 Dar tu, Israele, robul meu, Iacove, pe care te‐am ales , sămânța lui Avraam, prietenul meu; 9 tu, pe care te‐am luat de la marginile pământului și te‐am chemat de la capetele lui și ți‐am zis: Tu ești robul meu; te‐am ales și nu te‐am lepădat. 10 Nu te teme căci eu sunt cu tine. Nu te înspăimânta căci eu sunt Dumnezeul tău. Eu te voi întări și te voi ajuta și te voi sprijini cu dreapta dreptății mele. 11 Iată, toți cei ce s‐au aprins împotriva ta se vor rușina și vor roși; cei ce se luptă cu tine vor fi ca o nimica și vor fi pierduți. 12 Îi vei căuta și nu‐i vei găsi pe cei ce se ceartă cu tine. Cei ce se războiesc împotriva ta vor fi ca o nimica și ca un lucru de nimic. 13 Căci eu, Domnul Dumnezeul tău, îți voi ținea dreapta, zicându‐ți: Nu te teme, eu te voi ajuta. 14 Nu te teme, vierme Iacov, și voi bărbați ai lui Israel! Eu te voi ajuta, zice Domnul și Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel. 15 Iată, te‐am făcut o treierătoare ascuțită, nouă cu dinți: tu vei treiera munții și‐i vei mărunți și vei face dealurile ca pleava. 16 Ii vei vântura și‐i va lua vântul și‐i va risipi vârtejul, iar tu te vei bucura în Domnul, te vei slăvi în Sfântul lui Israel. 17 Săracii și nevoiașii caută apă și nu este și li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, le voi răspunde. Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‐i voi părăsi. 18 Voi deschide râuri pe înălțimi goale și fântâni în mijlocul văilor. Voi face pustia o baltă de apă și pământul uscat izvoare de apă. 19 Voi sădi în pustie cedrul, salcâmul, mirul și măslinul. Voi pune în pustie chiparosul, pinul și bradul împreună. 20 Ca să vadă și să cunoască și să priceapă și să înțeleagă împreună, că mâna Domnului a întocmit aceasta și Sfântul lui Israel a făcut‐o. 21 Aduceți pricina voastră, zice Domnul; apropiați‐vă cu dovezile voastre, zice Împăratul lui Iacov. 22 Să le scoată și să ne spună ce se va întâmpla. Spuneți cele ce au fost mai înainte ca să le punem la inimă și să le cunoaștem sfârșitul; sau să auzim cele viitoare. 23 Spuneți cele ce se vor întâmpla pe urmă, ca să cunoaștem că sunteți dumnezei. Da, faceți bine sau faceți rău, ca să ne mirăm și să vedem împreună. 24 Iată, sunteți nimic și lucrul vostru este de nimic; cel ce vă alege este urâciune. 25 Am sculat pe unul de la miazănoapte și a venit de la soare răsare, pe unul care cheamă numele meu și pășește peste domni ca peste lut și cum calcă olarul lutul. 26 Cine a spus‐o de la început ca să cunoaștem? Și mai înainte de vreme ca să zicem: El este drept! Da, nu este nimeni care să spună; da, nu este nimeni care să vestească; da, nu este nimeni care să audă cuvintele voastre. 27 Eu , cel dintâi, zic Sionului: Iată, iată‐le! Și voi da Ierusalimului pe unul care aduce veste bună. 28 Și mă uit și nu este nimeni; — da, între ei, — și nu este niciun sfetnic care să răspundă un cuvânt când îi întreb. 29 Iată , toți sunt deșertăciune, lucrurile lor sunt nimic; chipurile cioplite ale lor sunt vânt și deșertăciune.