1 Xasaol kukoa o bibezexalo, thai khanikahkă či falpe lehkă; jeantar le manuši dă mišto thai khonikh či lel godi kă anda o bibaxtalimos le nasulimahko sî lino kukoa o bibezexalo.
2 O šol pe pačeasa ande pesti groapa: kukoa kai phirăl po drom kukoa o orta, xodinil pe anade pehko thanoro.
3 „Ta tume, pašon orde šave la farmekătoareakă, sămînça le butkurvaresti thai la kurvati!
4 Kastar marăn tumengă tume khălimos? Pa kaste pîtrăn tume tumaro mui buflo, thai ankalaven e šib? Či san tume varesar šave la bezexakă, khă sămînça le xoxaimastii,
5 kai tatearăl oe andal idolea tala orsao kašt zăleno, kai delšuri pehkă šaven andel xarea tala le phaŕadimata le kotorăbaŕăngă?
6 Andel baŕ lustruime andal paioŕa sî e rig tiri le mandimasti, on sî ti bax; lengă šorăs lengă i jertfe pimahkă, thai nigrăs lengă pativa xabenehkă: „Dašti te avau Me biateardimahko kai buti kadea?
7 Pe khă baŕbaro učio thai vazdino kărăs teo thanoŕo; sa oče ankles te anes jertfe.
8 Thos teo pomenimos pala o udar, thai le opraimosleudarăngo; kă, dur Mandar, vazdes teo văluimos thai ankres ando pato, buflerăs teo thanoŕo, thai kărăs tukă phanglimos lença, čeaileol tu o phanglimos lença, thai les sama koa sămno lengo.
9 Jeas koa thagar zetinosa, butearăs te miresme, trades tukă traditorea dă dural, thai bandeos ji koa than le mullengo.
10 Ašadeos phirindoi, thai či phenes: „Atărdiuau!” Sa mai arakhăs zor ande teo vast: Anda kodea či peravel tu o tristomos.
11 Thai kastar lajasas, kastar darasas, ta či sanas Mangă pateamni, ta či andean tukă godi, thai či falea tu Mandar? Thai Me ašau, thai dă sar but čiro: anda kodea či daras tu Mandar.
12 Ta akana daua tu po mui o bibezexalimos, thai le kărdimata tiră či kandena tu!
13 Thai atunčeara te çîpis, thai te skăpil tu o butimos te idolengo! Kă lela le e bravall saoŕăn, khă phurdimos vazdelale. Ta kukoa kai pateal ande Mande mandinila o čem, thai stăpînila o baŕbaro Muŕo kukoa o sfînto.”
14 Thai O phenel: „Šinen, šinen drom, lašarăn o drom, len orsao lopînzîmos andoa drom Mîŕă poporohko!
15 Kă kadea delduma Kukoa But Baro, savehko than sî vešniko thai savehko Anau sî sfînto. „Me bešau andel thana le opră thai ande sfinçnia; ta sîm le manušesa le linčeardesa thai meklinotelal, kaste ušteavau le duxurea meklinetelal, thai te muršarau le ille le linčearde.
16 Či kamau te xama andel vekurea, čina či te nikrau khă xolli biatărdimahko, kana angla Mande perăn ando zalimos le duxuri, thai le duxurea kai kărdem le.
17 Andai doši la bezexati le xîrpalimastii lesti, xolleailem thai maladem Les, garadi Lem, ando xollearimos Muŕo, thai kukoa o vazdino phirdea i mai but pel droma lehkă illehkă.
18 Dikhlem lehkă droma, thai sa varesar sastearaua les; phiravaua les, thai răzgăiua les, les thai kolen kai roven andekhthan lesa.
19 Thoaua o lăudimos pel ušt: „Pačea, pačea kolehkă dă dural thai kolehkă dă pašal! – phenel o Rai – E Me sastearaua les!
20 Ta kola le jungale sî sar e marea e phuteardi, kai našti ujearăl pe, thai saveakă paia šuden avri čikh thai čikh.”
21 „Kola le nasulimahkă nai le pačea” phenel o Dell muŕo.
Drepții și în moarte au pace
1 Se pierde dreptul și nimeni nu ia la inimă; și bărbații miloși sunt răpiți și nimeni nu ia aminte că cel drept este răpit dinaintea răului. 2 El intră în pace; ei se odihnesc în paturile lor, oricine care umblă în dreptatea lui. 3 Dar apropiați‐vă încoace, voi fiii vrăjitoarei, sămânță a preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui lărgiți voi gura, și scoateți limba? Oare nu sunteți voi copii ai fărădelegii, sămânță a minciunii, 5 care vă aprindeți între idoli sub orice copac verde, care înjunghiați pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorțul tău și lor le‐ai turnat o jertfă de băutură, ai adus un dar de mâncare. Să fiu eu potolit cu privire la acestea? 7 Ți‐ai pus patul pe munte înalt și ridicat și acolo te‐ai suit ca să aduci jertfă. 8 Și ți‐ai pus amintirea în dosul ușilor și al ușiorilor. Căci te‐ai dezgolit altuia decât mine și te‐ai suit și ți‐ai lărgit patul și ai făcut legământ cu ei. Ai iubit patul lor, le‐ai văzut goliciunea. 9 Și te‐ai dus la împărat cu untdelemn și ți‐ai înmulțit mirurile și ți‐ai trimis solii departe și te‐ai înjosit până la Șeol. 10 Ai ostenit de lungimea căii tale; totuși n‐ai zis: E în zadar! Ai aflat o înviorare a puterii tale, de aceea n‐ai fost bolnav. 11 Și de cine te‐ai sfiit sau te‐ai temut de ai mințit și nu ți‐ai adus aminte de mine, nici n‐ai luat la inimă? Oare n‐am tăcut eu încă de mult și nu te‐ai temut de mine? 12 Îți voi spune dreptatea ta și faptele tale; și ele nu‐ți vor folosi. 13 Când vei striga, să te scape cei adunați de tine! Dar îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va răpi pe toți. Dar cel ce își pune încrederea în mine va moșteni țara și va stăpâni sfântul meu munte. 14 Și se va zice: Înălțați , înălțați, pregătiți calea, scoateți afară piedicile din calea poporului meu. 15 Căci așa zice Cel Prea Înalt și Înălțat, care locuiește în veșnicie, și Numele căruia este Sfântul: Eu locuiesc în loc înalt și sfânt și cu cel ce este cu duhul zdrobit și smerit, ca să însuflețesc duhul celor smeriți și să însuflețesc inima celor zdrobiți. 16 Căci nu mă voi certa în veac nici nu mă voi mânia totdeauna; căci ar lipsi duhul dinaintea mea și suflările pe care le‐am făcut. 17 M‐am mâniat pentru nelegiuirea zgârceniei sale și l‐am lovit. M‐am ascuns și m‐am mâniat și el a urmat cu darea înapoi în calea inimii sale. 18 I‐am văzut căile și‐l voi vindeca. Îl voi călăuzi și‐i voi da iarăși mângâieri, lui și celor ce jelesc ai lui. 19 Eu fac rodul buzelor. Pace, pace celui de departe și celui de aproape, zice Domnul , și‐l voi vindeca. 20 Dar cei răi sunt ca marea tulburată, care nu se poate liniști și valurile ei aruncă afară noroi și murdărie. 21 Nu este pace pentru cei răi, zice Dumnezeul meu.