Khă des amboldimahko.
1 „Kon sî kodoa, kai avel andoa Edom, andai Boçra, andel çoale le lolle străfeaimahkă, thai ušteavel šukar, ando pherimos Lehka zorako? – „Me sîm Kodoa kai šinadem o skăpimos, thai sîma zor te izbăvisarau!” –
2 „Ta anda soste sî Tukă le çoale lolle, thai le vešmînturea sar kolehkă kai ušteavel ando teasko?” –
3 „Me korkoŕo ušteadem ando teasko, thai či khă manuši andal popoare nas Mança; ušteadem le kadea ande Mîŕî xolli thai linčeardem le ande arman Mîŕî; kadea kă o rat lengo xutilo pel çoale Mîŕă thai makhlem sa Mîŕă raxamea lesa.
4 Kă ande Muŕo illo sas khă des amboldimahko, thai avilosas o bărši kolengo potindine Mandar.
5 Dikhauas rigatar, thai nas khonikh te kandel Ma, thai darai'le Mas, ta nas kon te nikărăl Ma; atunčeara o vast Muŕo sas Mangă kandimahko, thai e arman Mîŕî nikărdea Ma!
6 Ušteadem kadeadar andel pînŕă popoare ande Mîŕî xolli, mateardem le ande Mîŕî arman, thai šordem lengo rat pe phuw.”
O rudimos le poporohko.
7 Vestiua le kărdimata le Raiehkă, le kărdimata Lehkă le šukardimata, pala sa so kărdea o Rai anda amende! Phenaua o baro Lehko lašimos angla o khăr le Israelohko, kă kărdea lengă pala e mila thai o bravalimos Lehkă kamblimahko.
8 O phendea: „Biathadimahko, on sî o poporo Muŕo, varesar šaoŕă kai či avena bipateamne!” Thai kadeadar O kărdi'lo Lengo Skăpitorii.
9 Ande sal năkăjimata lengă nas bi kandimahko, thai o înjero kai sî angloa Mui Lehko skăpisardea le; O Orta potindea le, ando kamblimos, thai mila Lesti, thai biatărdimahko nikărdea le thai phiradeale andel desa le puraimahkă.
10 Ta on sas biašundimahko thai tristosarde o Duxo Lehko kukoa o sfînto; thai O kărdilea lengă dušmano thai mardea pe pa lende.
11 Atunčeara o poporo Lehko andea pehkă godi andal des le purane le Moisahkă, thai phendea: „Kai sî Kukoa, kai ankaladea le andai marea, le bakrearăsa la turmako Lesti? Kai sî Kukoa kai tholas ande lengo maškar o Duxo Pehko kukoa o sfînto;
12 kai sîkavelas e čeači le Moisasti, le vastesa Pehko kukoa o slăvime; kai pîtrăl le paia angla lende, kaste kărăl Pehkă khă Anau vešniko;
13 kai phiravelas le andal valuri, sar khă grast po than o orta, bi ka on te lopînzîn pe?”
14 „Sar e jiwina, kai ulel ande xar, kadea nigărdea le o Duxo le Raiehko koa xodinimos. Kadea lašardean Tu te poporos, kaste kărăs Tukă khă Anau pherdo slava!”
15 „Dikh andoa čerii thai dikh, andoa than Tiro kukoa o sfînto thai slăvime: kai sî o thodimos thai e zor Tiri? O atearimos Te illehko thai le meklimata Tiră či mai sîkadeon angla mande!
16 Sa Tu san o Dadd amaro! Kă o Avraamo či prinjeanel ame, thai o Israelo či jeanel kon sam; ta Tu, Raia, san o Dadd amaro, Tu, andal veakuri, Tu bušos „O Skăpitorii amaro.”
17 Andasoste, Raia, mekăs ame te xasardiuas katal droma Tiră, thai baŕarăs amaro illo te na daras Tutar? Ambolde Tu, andoa kamblimos anda Te robea, andal semençii le mandimatăngă Tirăngă!
18 O poporo Tiro kukoa o sfînto či stăpînisardea o čem dă sar xançî čiro; le dušmaia amară ušteade andel pînŕă o than Tiro kukoa o sfînto.
19 Arăsleam sar khă poporo kai čiăkhdata či tradean les Tu, thai pa sao čiăkhdata či akhardea pe o Anau Tiro…
O zi de răzbunare
1 Cine este acesta care vine din Edom, cu veșminte roșii din Boțra? Acesta care este slăvit în haina sa, mergând în mărimea puterii sale? Eu cel ce vorbesc în dreptate, puternic ca să mântuiesc. 2 De ce ești roș în haina ta și hainele tale ca ale celui ce calcă în teasc? 3 Am călcat singur în teasc și nimeni din popoare nu era cu mine; da, le‐am călcat în mânia mea și i‐am strivit în furia mea; și sângele lor este stropit pe hainele mele și mi‐am mânjit toată îmbrăcămintea. 4 Căci ziua răzbunării era în inima mea și venise anul celor răscumpărați ai mei. 5 Și m‐am uitat și nu era nimeni să ajute și m‐am mirat că nu era cine să sprijine: de aceea brațul meu mi‐a adus mântuire și urgia mea m‐a sprijinit. 6 Și am călcat popoarele în mânia mea și le‐am îmbătat în urgia mea și le‐am vărsat sângele pe pământ.
Laudă pentru mântuirile de mai înainte
7 Voi aminti îndurările Domnului și laudele Domnului, după toate cele ce a dăruit asupra noastră Domnul și bunătatea cea mare către casa lui Israel, pe care le‐a făcut‐o după milele sale și după mulțimea îndurărilor sale. 8 Căci a zis: Cu adevărat ei sunt poporul meu, copii care nu vor amăgi. Și el a fost Mântuitorul lor. 9 În toată strâmtorarea lor el a fost strâmtorat și Îngerul feței lui i‐a mântuit: în dragostea sa și în mila sa i‐a răscumpărat și i‐a ridicat și i‐a purtat în toate zilele din vechime. 10 Dar ei s‐au răzvrătit și au supărat pe sfântul său Duh: de aceea el s‐a schimbat în vrăjmaș al lor și el însuși a luptat împotriva lor. 11 Dar și‐a adus aminte de zilele din vechime, de Moise și de poporul său zicând : Unde este cel ce i‐a scos din mare cu păstorii turmei sale? Unde este cel ce a pus pe sfântul său Duh în mijlocul lor; 12 care a făcut ca brațul său slăvit să meargă la dreapta lui Moise, — care a despicat apele înaintea lor, ca să‐și facă un nume veșnic, 13 care i‐a călăuzit prin adâncuri, ca un cal în pustie și nu s‐au poticnit? 14 Cum se coboară o vită în vale, așa le‐a dat odihnă Duhul Domnului. Așa ai povățuit tu pe poporul tău, ca să‐ți faci un nume slăvit. 15 Privește din ceruri și vezi din locuința sfințeniei și slavei tale! Unde este râvna ta și puterea ta, fiorul măruntaielor tale și milele tale duioase? S‐au oprit ele față de mine? 16 Căci tu ești Tatăl nostru chiar dacă nu ne știe Avraam și Israel nu ne cunoaște. Tu, Doamne, ești Tatăl nostru; numele tău este din veșnicie: Răscumpărătorul nostru. 17 De ce, Doamne, ne‐ai lăsat să rătăcim de la căile tale și ne‐ai învârtoșat inima de la teama ta? Întoarce‐te pentru slujitorii tăi semințiile moștenirii tale. 18 Poporul tău cel sfânt a stăpânit puțină vreme; potrivnicii noștri au călcat în picioare locașul tău sfințit. 19 Am ajuns ca aceia peste care niciodată n‐ai domnit, care nu s‐au numit după numele tău.