1 „O! te pîtrăsa le čerurii, thai te ulesa Tu, sahkă bilan le baŕlebară angla Tute,
2 sar khă iag kai astarăl le boz, sar khă iag kai kărăl o pai te klokotil! Sahkă prinjeanen atunčeara le dušmaia Teo Anau, thai isdrana le neamurea angla Tute!
3 Kana kărdean šukardimata ka save či ajukrasas ame, ulistean, thai le baŕlebară mištisai'le angla Tute,
4 sar či akh data či pomenisailea, čina či ašuindilea pe dindoi pe duma, thai čina či dikhlea vokhdata e iakh kadea vareso: ka aver del avri anda Tute te kărdino kadea butea anda kukola kai patean pe ande Leste.
5 Tu ankles angla kola kai pherăn bukurimasa thai čeačimasa, kolengă kai phirăn andel droma Tiră, thai anen pehkă godi Tutar. Ta Tu xoleaillean, anda kă bezexardeam: kăznisauasa ame vešniko, or dašti avas skăpime?
6 Saoŕă arăsleam sar varesar biuje, thai sa amară kărimata le laše sî sar khă raxami makhli. Saoŕă sam pălime sar khă patrin, thai le bikrisa amară len ame sar e bravall.
7 Nai khonikh kai te akharăl o Anau Tiro, or sao te uštel thai te astardeol Tutar: anda kodea gardean amengă o Mui Tiro, thai mekăs ame te xarasrduas andai doši le bikrisăngo amarăngo.”
8 Ta, Raia, Tu san o Dadd amaro; ame sam e phuwgalbăno, thai Tu o phuwearii, kai kărdean ame: sam saoŕănça e buti Tiră vastendi.
9 Na xolleao dă sar but, Raia, thai na an Tukă godi andel veakuri anda e bikris! Dikh kadeadar, karing amende kă saoŕă sam o poporo Tiro.
10 Le četăçi Tiră kola le sfinçome sî pustimene; o Siono sî pusto, o Ierusalimo khă pustiimos!
11 O Khăr amaro kukoa o sfînto thai slăvime, ande sao amară dadda dilabanas le lăudimata Tiră, arăslo xamos la paralaiagăko, thai sa so same mai kučii sas pustiime.
12 Pala sa kadala, atărdeosa Tu, Raia? Ašesamuto Tu ta te tristos ame biphendimahko dă but?
Rugăciune pentru mântuire
1 Ah, de ai despica cerurile, de te‐ai coborî, de s‐ar topi munții înaintea ta, 2 cum aprinde focul vreascurile și cum face focul să clocotească apa: ca să faci numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, să tremure neamurile înaintea ta! 3 Când făceai lucrurile înfricoșate pe care nu le așteptam, te‐ai coborât, munții s‐au topit înaintea ta. 4 Căci din veac n‐au auzit, nici n‐au prins cu urechea, nici ochiul n‐a văzut un Dumnezeu afară de tine, care să lucreze pentru cel ce‐l așteaptă. 5 Tu întâmpini pe cel ce se bucură să facă dreptate , care‐și aduce aminte de tine în căile tale. Iată, te‐ai mâniat și noi am păcătuit; de mult am fost în ele și vom fi noi oare mântuiți? 6 Căci ne‐am făcut toți ca ceva necurat și toate dreptățile noastre sunt ca și hainele celei ce are la fire: și toți ne veștejim ca frunza și nelegiuirile noastre ne‐au luat ca vântul. 7 Și nu este nimeni care cheamă numele tău, care se trezește ca să te cuprindă. Căci ți‐ai ascuns fața de noi și ne‐ai topit prin nelegiuirile noastre. 8 Și acum, Doamne, tu ești Tatăl nostru. Noi suntem lutul și tu olarul nostru și noi toți suntem lucrul mâinilor tale. 9 Nu te mânia prea tare, Doamne, nici nu‐ți aduce aminte în veac de nelegiuire. Iată, vezi, te rugăm, noi suntem toți poporul tău. 10 Sfintele tale cetăți s‐au prefăcut într‐o pustie, Sionul este o pustie, Ierusalimul o pustietate. 11 Sfânta și frumoasa noastră casă, unde te‐au lăudat părinții noștri este arsă cu foc și toate lucrurile noastre de preț sunt pustiite. 12 Te vei opri , tu, oare în fața acestor lucruri, Doamne? Vei tăcea tu și ne vei strâmtora de tot?