1 „Tu san but čeačio, Raia, kaste xau ma Tusa; kamau vresar te pušau Tu pa le lašardimata Tiră. Anda soste jeanangle o drom kolengo le nasulimatăngo, thai sa le čiordimahkă juwin ande pačea?
2 Thodean le, astardine anglunimos, bareon, den rodo. So sî čeačes, sa paše lengă mostar, ta dur lengă illestar!
3 Varesar, Tu, Raia, prinjeanes ma, dikhăs ma, rodes muŕo illo thai dikhăs kă sî Tusa. Lele sar varesar bakrean, kai trăbun šinde, thai lašarle andoa des le mudardimahko!
4 Ji kana te rovel o čem, thai te šuteol e čear pa sa le islazurea? Merăn le jiwine thai le čiriklea andai doši le nasulimatăngo le bešlitorengo. Kă on phenen: „O (Ieremia) nai te dikhăl amaro gor!”
5 „Kana prastaindoi kolença kai prasten pel pînŕă, on ašaven tu, sar daštisa te les tu koa nakhaimos varesar grastença? Thai kana či pateas tu koa garaimos dă sar ande khă čem ujeardo, so kărăsa pe le riga le phuteardimahkă le Iordanohkă?
6 Kă orta te phral thai o khăr te daddehko bitinen tu, orta on çîpin le mosa baro pala tute. Na patea le kana phenena tukă orbe amalimahkă.”
O čem pustiime. Pal pustiitorea.
7 „Mekhlem Muŕo khăr, thai meklem Muŕo mandimos, dem Mîŕa kamblimena ando vast lakă dušmaiengă.
8 O mandimos Muŕo arăslo anda Mande sar khă leo ando văši, xunxuisardea pa Mande; anda kodea či dabadikhau la,
9 Ta arăslo o mandimos Muŕo anda Mande khă čirikli limasti pestriçome, ande rig saveati tiden pe sal čiriklea le limahkă?” „Jeantar thai tiden sal jiwine le kîmpohkă, anen le kaste xan la!”
10 „Khă baro dindimos bakrerăngo pustiin mîŕî răz, ušteaven mîŕî phuw andel pînŕă; e phuw kutea mîŕî le čeailimasti paruven la ande khă pustimos meklino.
11 Pustiin la, thai oi bešel tristome thai pustime angla mande. Soa čem sî pustiime, thai khonikh či lel sama pe leste.
12 Pa sa le učimata le pustiimahkă aven pustiitorea, kă e sabia le Raiesti xal o čem kata khă gor koa kolaver; thai khonikh nai meklino ande pačea.
13 Thodine div, thai tiden kanŕă, ašadile bi valosohko.” „Te avel tumengă lajau so tiden, palai xolli e astardi le Raiesti!”
14 „Kadea delduma o Rai pa sal paše mîŕă kola le nasulimatăngă, kai azbaven pe le mandimastar kai dem les le poporohkă Mîŕăhkă le Israelohkă: „Dikta, çîrdaua le anda lengo čem, thai çîrdaua o khăr le Iudahko andoa maškar lengo.
15 Ta pala so çîrdaua le, avelama pale mila lendar, thai anaua le parpale sakoiekhăs ande lehko mandimos, thai sakoiekhăs ande lehko čem.
16 Thai te sîteona le droma Mîŕă poporohkă, te solaxana po Anau Muŕo, phendindoi: „Juwindo sî o Rai! „sar sîkadine Mîŕă poporos te solaxal po Baal, atunčeara avena baxtale ando maškar Mîŕă poporohko.
17 Ta kana či ašunena khanči, xasaraua bimeklimahko khă kadalestar poporo, mudaraua les thai xasaraua les, phenel o Rai.”
Starea tristă a țării din pricina păcatelor
1 Doamne, tu ești drept când mă judec cu tine. Totuși voi vorbi cu tine de judecăți. De ce propășește calea răilor și sunt fericiți toți cei ce se poartă în totul cu necredincioșie? 2 I‐ai sădit și au prins rădăcină: cresc și încă dau și rod. Ești aproape în gura lor, dar departe de rărunchii lor. 3 Dar tu, Doamne, mă cunoști . M‐ai văzut și mi‐ai cercat inima față de tine. Trage‐i ca pe niște oi pentru junghiere și pune‐i deoparte pentru ziua junghierii ! 4 Până când va jeli țara și se vor usca ierburile de pe toată câmpia? De răutatea locuitorilor ei pier vitele și păsările. Căci ei zic: El nu va vedea sfârșitul nostru. 5 Dacă ai fugit cu cei pedeștri și te‐au obosit, atunci cum te vei întrece cu caii? Și dacă ești încrezător într‐o țară de pace, ce vei face la umflarea Iordanului? 6 Căci și frații tăi și casa tatălui tău și ei s‐au purtat cu necredincioșie față de tine, da, au strigat tare după tine. Nu‐i crede, chiar dacă‐ți vor vorbi bine. 7 Mi‐am părăsit casa, mi‐am lepădat moștenirea, am dat pe iubita sufletului meu în mâinile vrăjmașilor săi. 8 Moștenirea mea s‐a făcut pentru mine ca un leu în pădure; și‐a ridicat glasul împotriva mea: de aceea am urât‐o. 9 Moștenirea mea este pentru mine o pasăre răpitoare pestriță. Sunt păsări răpitoare împotriva ei în jurul ei? Mergeți, adunați toate fiarele câmpului, aduceți‐le să mănânce. 10 Mulți păstori au stricat via mea, au călcat în picioare partea mea, au prefăcut partea mea plăcută într‐o pustie goală. 11 Au prefăcut‐o într‐o pustietate; pustiită, ea jelește la mine: toată țara s‐a pustiit, căci nimeni n‐o ia la inimă. 12 Pe toate înălțimile goale în pustie au venit prădători. Căci sabia Domnului mistuie de la o margine a țării până la cealaltă: nicio carne n‐are pace. 13 Au semănat grâu și au secerat spini; s‐au ostenit și n‐au niciun folos. Rușinați‐vă deci de veniturile voastre, din pricina aprinderii mâniei Domnului. 14 Așa zice Domnul împotriva tuturor vecinilor mei celor răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‐o poporului meu Israel s‐o moștenească: Iată îi voi smulge din țara lor și voi smulge casa lui Israel din mijlocul lor. 15 Și va fi așa : după ce îi voi smulge, mă voi întoarce și voi avea milă de ei și‐i voi aduce înapoi pe fiecare la moștenirea sa și pe fiecare la țara sa. 16 Și va fi așa : dacă vor învăța cu tot dinadinsul căile poporului meu, ca să jure pe numele meu: Viu este Domnul! cum au învățat pe poporul meu să jure pe Baal, atunci vor fi zidiți în mijlocul poporului meu. 17 Și dacă nu vor asculta, voi smulge cu desăvârșire acest neam și‐l voi pierde, zice Domnul.