1 „O! te avela muŕo šero pherdo paiesa, te avena mîŕă iakha khă isvoro iasfănça, shkă rovau des thai reat le mullen la šeakă mîŕă poporohkă!
2 O! te avela ma khă birto phirditorengo ande pustietatea, sahkă mekau mîŕă poporos, thai sahkă duriuvau lestar! Kă saoŕă sî varesar butkurvarea thai khă kîrdo khančimahkă.”
3 „Sî le e šib tinzome sar ăkh arko thai šuden o xoxaimos; thai na andoa čeačimos sî on zuralle ando čem; kă jean andoa nasulimos ande nasulimaste, thai či prinjeanen Ma, phenel o Rai.”
4 „Sakogodi te arakhăl pe pehkă amalestar, thai te na pateal pe ande či iekh anda pehkă phral; kă orsao phral rodel te athavel, thai orsao amal phirăl pupuimatănça.
5 Pe dori çîrden pe iekh avrăn, thai či phenen o čeačimos, sîkaven pesti šib te xoxavel, thai butearăn te kărăn nasul.”
6 „O bešlimos tiro sî ando maškar le bičeačimahko, thai, dă čiordine so sî, či kamen te prinjeanen Ma, – phenel o Rai.” –
7 „Anda kodea, kadea delduma o Rai le oštirengo: „Dikta, bilavaua le ando bou, thai zumavaua le. Kă sar daštiua te phirava Ma avervaresar la šeasa Mîŕă poporosti?
8 E šib lendi sî khă săjeata mudardimasti, či phenen dă sar xoxaimata; le mosa denduma pehkă pašehkă pačeatar, thai ando fundo le illehko tinzon lehkă astardimata.
9 Te na došavau le Me anda kadala butea, te na vazdau Ma me pa kadea khă poporo?
10 „Le baŕlebară kamau te rovau le thai te vatima anda lende, anda le islazurea le pustimena kamau te kărau khă roimos; kă sî phabarde dă sa, thai khonikh či mai nakhăl anda lende; či mai ašundeon ande lende o bexăimos le turmengo; le čiriklea le čerehkă thai le jivine našle thai xasai'le.
11 Kăraua i o Ierusalimo khă gomila baŕăndi, khă garaimos šakalengo, thai le četăçi le Iudahkă paruvaua le ande khă pustiimos bi bešlitorengo.
12 Kai sî o manuši o xarano kai te atearăl kadala butea? Te phenel kodoa kai dea lehkă duma o mui le Raiehko, anda soste sî xasardino o čem, phabardo sar khă pustio katar či mai nakhăl khonikh?
13 O Rai phenel: „Andasoste mekline e Kris Mîŕî, kai thodemas lengăla anglal; anda soste či ašundine Muŕo mui, thai či kărdine palaleste;
14 ta phirdine pala le bandimata lengă illengă, thai găle palal Baalea, sar sîkade le lengă dadda.”
15 „Andakodea, kadea delduma o Rai le oštirengo, o Dell le Israelohko: „Dikta, pravaraua o poporo kadoa pelinosa, thai daua les te pel paia otrăvimena.
16 Phaŕavaua les maškar varesar neamurea kai či prinjeandele či on, či lengă dadda, thai tradaua e sabia pala lende, ji kana xasaraua le.”
17 „Kadea delduma o Rai le oštirengo: „Roden, thai akharăn le roimatoaren, te aven! Traden pala le juwlea le bujeandea, te aven!
18 Te iuçon pe te kărăn khă dilabaimos roimahko pa amende kaste te thavden amengă le iasfa andal iakha, thai te šordeol o pai anda amară morčea le iakhăngă!
19 Kă le çîpimata le roimahkă ašundeon pe andoa Siono: „Sode sam dă bikančimene! Sode roimahkă sam garadine lajavestar! Trăbul te mekas amaro čem kă phaŕadine amară khăra!”
20 „Ašunen, juwlealelor, o divano le Raiehko, thai te astarăl o kan tumaro so phenel Lehko mui! Sîkaven tumară šaven le dilea le roimahkă, sîkaven tume roimata iekh avrăngă!
21 Kă o merimos ankăsto pel jeamuri amară, šutea pe ande amară khăra le thagarime, xasardea le šaoŕăn pe uliça, thai le tărnen andel piaçuri.
22 „Phen: „Kadea delduma o Rai: „Le staturea le mulle le manušengă perăna sar o gunoi pel islazurea, sar perăl parpale andel zăia le tiditorehko khă drăz, savi či tidela khonikh.”
23 „Kadea delduma o Rai: „O xarano te na delpe falasa le xaraimasa lehko, kukoa o zurallo te na delpebaro pehkă zurallimatasa, o bravalo te na delpebaro pehkă bravalimasa.
24 Ta kukoa kai delpebaro te delpebaro kă sî les atearimos thai kă prinjeanel Ma, kăjeanel kă Me sîm o Rai, kai kărau mila, kris thai čeačimos pe phuw! Kă ande kadala arakhau čeailimos Me, phenel o Rai.”
25 „Dikta, aven le des, phenel o Rai, kana došavaua sa kolen kai sî šindineroata, kai nai šindineroata le illesa,
26 le Ejipteanen, le Edomiçăn, le Amoniçăn, le Moabiçăn, saoŕăn kai randen pehko le kolçuri la šorakă, kolen kai bešen ande pustia; kă sa le neamurea sî bišindine roata, thai soa khăr le Israelohko sî les o illo bišindoroata.”
Tânguire pentru stricăciunea poporului
1 Ah, de mi‐ar fi capul ape și ochii izvor de lacrimi, ca să plâng zi și noapte pe ucișii fiicei poporului meu! 2 O, de aș avea un loc de poposire pentru călătorii în pustie, ca să las pe poporul meu și să mă duc de la el! Căci toți sunt preacurvari , o adunare de oameni vânzători! 3 Și își întind limba, arcul lor de minciună, și sunt viteji în țară, dar nu pentru adevăr, căci merg din rău în rău și pe mine nu mă cunosc, zice Domnul. 4 Păziți‐vă fiecare de aproapele său și nu vă încredeți în niciun frate. Căci fiecare frate numai înșală și orice prieten umblă cu clevetiri. 5 Și înșală fiecare pe aproapele său și nu vorbesc adevărul; și își deprind limba să vorbească minciuni, se ostenesc să facă nelegiuire. 6 Locuința ta este în mijlocul înșelăciunii; de înșelăciune nu voiesc să mă cunoască, zice Domnul. 7 De aceea, așa zice Domnul oștirilor: Iată, îi voi topi și‐i voi cerca; căci ce să fac pentru fiica poporului meu? 8 Limba lor este o săgeată ucigătoare; vorbește amăgire, fiecare vorbește aproapelui său de pace cu gura, dar în inimă îl pândește. 9 Să nu‐i cercetez eu pentru aceste lucruri? zice Domnul: să nu‐și răzbune sufletul meu pe un neam ca acesta? 10 Pentru munți voi ridica o plângere și o jelanie și pentru pășunile pustiei o bocire. Căci sunt arse încât niciun om nu trece prin ele și nu se aude glasul vitelor. Păsările cerurilor și dobitoacele au fugit, s‐au dus. 11 Și voi face Ierusalimul grămezi , o locuință de șacali , și voi face cetățile lui Iuda o pustie fără locuitori. 12 Cine este omul înțelept, ca să înțeleagă aceasta? Și către cine a vorbit gura Domnului ca s‐o spună? Pentru ce este pierdută țara, arsă ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea? 13 Și Domnul a zis: Pentru că au părăsit legea mea, pe care le‐am pus‐o înainte, și n‐au ascultat de glasul meu, nici n‐au umblat după el. 14 Ci au umblat după învârtoșarea inimii lor și după Baali, cum i‐au învățat părinții lor. 15 De aceea, așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni pe acest popor cu pelin și‐i voi adăpa cu apă de fiere, 16 și‐i voi împrăștia printre neamurile pe care nici ei, nici părinții lor nu le‐au cunoscut. Și voi trimite sabia în urma lor până când îi voi nimici. 17 Așa zice Domnul oștirilor: Vedeți și chemați plângătoarele ca să vină. Și trimiteți după femeile iscusite ca să vină. 18 Și să se grăbească și să ridice plângere pentru noi, ca să ne curgă ochii de lacrimi, și pleoapele noastre să izvorască ape. 19 Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de prădați! Foarte rușinați! Căci am părăsit țara; căci ne‐au surpat locuințele. 20 Ascultați deci, femeilor, cuvântul Domnului, și să primească urechea voastră cuvântul gurii sale și învățați pe fiicele voastre plângere și fiecare pe vecina sa cântarea de jale. 21 Căci moartea s‐a suit prin ferestrele noastre, a intrat în palatele noastre ca să stârpească pe prunci din uliță și pe tineri din drumuri largi. 22 Vorbește: Așa zice Domnul: Da, trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe ogorul deschis și ca snopul în urma secerătorului și nimeni nu‐i va aduna. 23 Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea sa și să nu se laude cel puternic cu puterea sa; să nu se laude bogatul cu bogăția sa; 24 ci cel ce se laudă să se laude cu aceasta, că înțelege și mă cunoaște că eu sunt Domnul care face îndurare, judecată și dreptate pe pământ, căci în aceasta mă desfătez, zice Domnul. 25 Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toți care sunt tăiați împrejur în netăierea lor împrejur; 26 pe Egipt, pe Iuda și pe Edom, pe copiii lui Amon și pe Moab, și pe toți care își taie laturile părului lor, care locuiesc în pustie. Căci toate neamurile sunt netăiate împrejur și toată casa lui Israel este netăiată împrejur la inimă.