O roimos le Iovohko.
1 Pala kodea, o Iov pîtărdea o mui thai dea armaia o des ande sao kărdi'lo.
2 Lea o divano thai phendea:
3 „Dinoarman te avel o des ande sao kărdilem,
thai e reat kai phendeas: „Kărdi'lo khă šaoŕo dă rig muršani!”
4 Parugleol pe ando tuneriko o des kodoa,
te na mai kandel pe o Dell lestar andoa čerii,
thai te na mai străfeal e lumina pa leste!
5 Te astarăla o tuneriko thai e ušal le merimasti,
norea thulle te aven pa leste,
thal negurea poa des te daraven les!
6 E reat kodea! Te garavela o tuneriko,
te xasaol abndoa bărši,
te na mai avel dindi maškar le šon!
7 E, sterpo te avel e reat kodea,
jealatar o veselimos anda late!
8 Diniarman te avel kolendar kai den armaia le des,
kolendar kai jeanen te xollearăn le Krokodilos;
9 te kaleon le čeraia andoa peraimos lengo,
dă ivea te ajukrăn e lumina,
thai te na mai dikhăl e iakh le zorendi o des!
10 Kă či phandadea o păŕ sao kărdea ma,
čina či garadea o dukhaimos angla mîŕă iakha.
11 Sostar či mullem ando păŕ mîŕa dako?
Sostar či dem muŕo duxo koa ankăstimos anda lako păŕ?
12 Sostar arakhlem čeanga kaste len ma?
Thai čiučea kai te den ma thud?
13 Akana sahkă avau suto, sahkă avau
Ujeardothai sahkă xodini ma,
Sahko sovau thai sahkă čiiosarau ma
14 le thagarnença kolença le barănça pai phuw,
kai vazde pehkă barimahkă thanamullimahkă,
15 le raiença kai sas le sumnakai,
thai pherdine pehkă khăra rupesa.
16 Or nahkă mai avau ande čivava,
sahkă avau khă nakota praxome,
sar varesar šaoŕă kai či dikhline e lumina!
17 Oče či mai dukhaven tu kola le nasul,
oče xodinin pe kola strandine zorandar.
18 Oče kola thodine andel lançuri sî mekline îmapače,
či mai ašunen o mui le meklitorehko;
19 kukoa o çînoro thai kukoa o mai baro sî sa iekh oče,
thai o robo skăpil pehkă stăpînostar.
20 Anda soste del o Dell lumina kolehkă kai dukhadeol,
thai čivava kolengă kărkă koa dii,
21 kai ajukrăn o mullimos thai či mai avel;
barem kă kamen les mai but dă sar khă bravallimos,
22 save našti mai daštin bukurimastar thai vesălimastar,
te arakhlino o than le merimahko?
23 Andasoste, phenau, kă O del lumina le manušes kai či jeanel karing te jeal,
Saves tideles o Dell anda sal riga?
24 Le roimata sî muŕo xabe dă sako des,
thai o jelimos šordeol mangă sar o pai.
25 Sostar darau, kodea kărdeol pe mangă;
sostar sî mangă dar, anda kodea sî ma rig!
26 Nai ma či ujimos, či pačea, či xodinimos,
thai o năkazo del pa mande.”
Plângerea lui Iov
1 După aceasta Iov și‐a deschis gura și și‐a blestemat ziua. 2 Și Iov a răspuns și a zis: 3 Pierdută să fie ziua în care m‐am născut și noaptea care a zis: S‐a zămislit un copil de parte bărbătească! 4 Ziua aceea să fie întuneric; să n‐o caute Dumnezeu de sus, și să nu lumineze lumina peste ea! 5 Întunericul și umbra morții s‐o ceară; un nor să locuiască peste ea; tot ce întunecă ziua s‐o înspăimânte! 6 Noaptea aceea să dea negura peste ea; să nu se bucure între zilele anului, să nu vină în numărul lunilor! 7 Iată, noaptea aceea să fie stearpă; niciun glas bucuros să nu vină în ea! 8 S‐o blesteme cei ce blestemă ziua, cei ce sunt gata să deștepte Leviatanul! 9 Să se întunece stelele amurgului ei; să aștepte lumină și să nu fie, nici să nu vadă genele zorilor! 10 Pentru că n‐a închis ușile pântecelui mamei mele, și n‐a ascuns necazul dinaintea ochilor mei. 11 De ce n‐am murit în pântece? De ce nu mi‐am dat duhul când am ieșit din pântece? 12 Pentru ce m‐au primit genunchii ? Și pentru ce țâțele, ca să sug? 13 Căci acum aș zăcea și aș fi liniștit; aș dormi și aș avea odihnă: 14 cu împărații și sfetnicii pământului, care și‐au zidit locuri pustii; 15 sau cu mai marii care aveau aur și își umpleau casele cu argint: 16 sau ca o naștere timpurie ascunsă, n‐aș mai fi fost, ca pruncii care n‐au văzut lumina! 17 Acolo cei răi încetează de a tulbura și cei istoviți se odihnesc. 18 Acolo cei prinși sunt ușurați cu toții, n‐aud glasul celui ce‐i îmboldește. 19 Cei mici și cei mari sunt acolo, și robul e slobod de domnul său. 20 Pentru ce se dă lumină celui în necaz și viață celor amărâți la suflet, 21 care așteaptă moartea și nu vine și sapă după ea mai mult decât ca după comori ascunse; 22 care se bucură foarte mult și se veselesc când găsesc mormântul? 23 Pentru ce se dă lumină omului căruia îi este ascunsă calea sa și pe care Dumnezeu l‐a îngrădit ? 24 Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele și răcnetele mele se varsă ca apele. 25 Căci de ce m‐am temut aceea a venit peste mine și de ce m‐am înspăimântat aceea m‐a ajuns. 26 N‐am pace, n‐am liniște, n‐am odihnă și vine necaz.