1 O Divano le Raiehko dinoduma le Ionahkă, o šeau le Amitaiehko, kadea:
2 Ušti ta, telear ando Ninive, e četatea kutea e bari, thai çîpisar pa late. Kă o nasulimos lako ankăsto ji Mande!”
3 Thai o Iona ušti'lo te našel ando Tars, dur le Mostar le Raiehkărăstar. Ulisto ando Iafo, thai arakhlea oče khă bero kai jealas ando Tars. Potindea o potindimos le phiraimahko, thai ankăsto ando bero kaste jeal andekhthan le phirditorença ando Tars, dur le Mostar le Raiehkărăstar.
4 Ta o Rai kărdea te phurdel khă bari bravall jungalimasti, thai kărdi'li khă baro bravallbrîšindehko. O bero lelas te phaŕadeol.
5 Le berarea darai'le, thai dine mui sakogodi karing pehko del, thai šudine ande marea sa le butea andoa bero, kaste kărăn la mai xançîphari. O Iona ulisto ando fundo le berohko, thai suto thai gălosas.
6 O traditorii paši'lo lestar, thai phendea lehkă: „So soves? Ušti thai akhar te Devlles! Daštil pe ta o Dell te gîndil amende, thai či xasaoas!”
7 Thai phendine iekh karing aver: „Aven te çîrdaskai bax, kaste jeanas andai doši savesti avileas pa amende o bibaxtalimos kadoa!” Çîrdinekaibax thai o çîrdimos pelo po Iona
8 Atunči on phendine: „Phen amengă anda kasti doši avilo pa amende o bibaxtalimos kadoa? So buti sî tu, thai katar aves? Sao sî teo čem, thai anda sao poporo san?”
9 O dea le anglal: „Sîm Evreo, thai darau le Raiestar, le Devlestar le čerurengo, kai kărdea e marea thai o šutimos!”
10 Le manuši kodola sas le khă bari dar, thai phende lehkă: „Anda soste kărdean e buti kadea?” Kă le manuši kadala jeanenas kă našlosas andoa Mui le Raiehko, andakă phendeasas lengă o.
11 On phende lehkă: „So te kăras tukă, kaste atărdearas e marea angla amende?” Kă e marea sas anda soste mai anda soste dă xolleariko.
12 O dea le anglal: „Len ma, thai šuden ma ande marea, thai marea ujearăla pe angla tumende! Kă jeanau kă anda mîŕî doši avel pa tumende kadea bari bravallbrîšindesti.”
13 Le manuši kodola vîslinas kaste arăsăn po šutimos, ta naštinas, anda kă e marea xolleaolas sa mai but pa lende.
14 Atunčeara çîpisarde karing o Rai thai phendine: „Raia, na xasarane anda e doši la čivavati kadale manušesti, thai na došara ame ratesa bidošalo! Kă, Tu, Raia, kărăs so kames!
15 Pala kodea line le Ionas thai šudine les ande marea. Thai o xollearimos la mareako atărdi'lo.
16 Le manušen kodolen astardea le khă bari dar le Raiestar, thai andine le Raiehkă khă jertfa, thai kărde Lehkă solaxaimata.
17 O Rai tradea khă mašo baro te nakhavel le Ionas, thai o Iona ašilo ando păŕ le mašehko trin des thai trin reatea.
Iona nu vrea să meargă la Ninive
1 Și cuvântul Domnului a fost către Iona , fiul lui Amitai, zicând: 2 Scoală‐te, mergi la Ninive, cetatea cea mare , și strigă împotriva ei; căci răutatea lor s‐a suit înaintea mea. 3 Dar Iona s‐a sculat , ca să fugă în Tars dinaintea feței Domnului: și s‐a coborât la Iafo și a aflat o corabie mergând la Tars; a plătit plata drumului și s‐a coborât în ea ca să meargă cu ei în Tars dinaintea feței Domnului. 4 Dar Domnul a aruncat un vânt puternic pe mare și a fost o furtună tare pe mare și corabia amenința să fie sfărâmată. 5 Atunci corăbierii s‐au înspăimântat și au strigat fiecare către dumnezeul său și au aruncat în mare mărfurile care erau în corabie ca să fie ușurată de ele. Iar Iona se coborâse în partea de jos a corăbiei și se culcase și dormea greu. 6 Și stăpânul corăbiei s‐a apropiat de el și i‐a zis: Ce faci, tu, care dormi? Scoală‐te, cheamă pe Dumnezeul tău; poate că Dumnezeu își va aduce aminte de noi și nu vom fi pierduți. 7 Și au zis unul către altul: Veniți să aruncăm sorțul , ca să cunoaștem din pricina cui a venit asupra noastră răul acesta. Și au aruncat sorțul și sorțul a căzut pe Iona. 8 Atunci i‐au zis: Spune‐ne din pricina cui a venit asupra noastră răul acesta? Care‐ți este meseria? Și de unde vii? Care este țara ta? Și din ce popor ești? 9 Și el le‐a zis: Eu sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor care a făcut marea și uscatul. 10 Atunci oamenii s‐au înfricoșat cu frică mare și i‐au zis: Ce ai făcut? Căci oamenii știau că fugea dinaintea Domnului căci le spusese. 11 Și i‐au zis: Ce să‐ți facem ca să ni se liniștească marea? Căci marea se înfuria tot mai mult. 12 Și el le‐a zis: Ridicați‐mă și aruncați‐mă în mare și marea vi se va liniști; căci cunosc că din pricina mea a venit asupra voastră această mare furtună. 13 Dar oamenii vâsleau puternic ca să ajungă la uscat și nu puteau căci marea se înfuria tot mai mult asupra lor. 14 Și au strigat către Domnul și au zis: Te rugăm, Doamne, te rugăm, să nu fim pierduți pentru viața omului acestuia și nu pune asupra noastră sânge nevinovat; căci tu, Doamne, ai făcut cum ai voit. 15 Și au ridicat pe Iona și l‐au aruncat în mare și marea s‐a oprit din furia sa. 16 Atunci oamenii s‐au temut de Domnul cu temere mare și au adus o jertfă Domnului și au făcut juruințe. 17 Și Domnul pregătise un pește mare care să înghită pe Iona; și Iona a fost în pântecele peștelui trei zile și trei nopți.