O binaismos le Ionahko, thai le xamata le Raiehkă.
1 E buti kadea či čeaileas dăfelo le Ionas, thai xolleai'lo.
2 Rudisai'lo le Raiehkă, thai phendea: „Au! Raia, nai kadea orta so phenauas me kana sîmas dăsar ande muŕo čem? Orta e buti kadea kamauas te daurigate našlindoi ando Tars. Kă jeanaoas kă san khă Dell miloso thai pherdo milla, but ŕăbdimahko, bravallo ando lašimos, thai kă kăis Tu andoa nasulimos!
3 Akana, Raia, le mîŕî čivava, kă kamau mai mišto te meraudăsar te traiu!”
4 O Rai dea anglal: „Mišto kărăs tu kă xolleaos?”
5 Thai o Iona ankăsto andai četatea, thai thodea pe katar lulluderălokham la četateatar. Oče kărdea pehkă khă ušalin, thai bešlo tala late, ji kana dikhăla so kărdeol pe ande četatea.
6 O Rai kărdea te bareol khă dudumiçi, kai vazdea pe poa Iona, kaste kărăl ušal lehkă šerăhkă thai te kărăles te nakhăl lehkă e xolli. O Iona bukurisai'lo but zurales andoa dudumiçă kadoa.
7 Ta o duito des, koa lulludearimos le khamehko, o Dell andea khă termo, kai pusadea o dudumiçi, thai o dudumiçi šuti'lo.
8 Kana lulludeardea o kham, o Dell kărdea te phurdel khă bravall šudri, katoa lulludearimoslekhamehko, thai o kham mardea poa šero le Ionahko, thai o Iona zalisa'lo. Atunčea kamblea te merăll, thai phendea: „Mai mišto te merau, dăsar te traiu!”
9 Ta o Dell phendea le Ionahkă: „Mišto kărăs tu kă xolleaos anda khă dudumiçi?” O deanglal: „E, mišto kărau kă xoleauau ji koa merimos!”
10 Atunči i o Rai phendeas: „Tu fal tu nasul andoa dudumiçi kadoa, kai či kărdean či khă buti pa leste thai saves na tu kărdean les te bareol, ta andekh reat kărdi'lo thai andekh reat xasai'lo.
11 Thai Man te na fal Ma nasul andoa Ninive, e četatea kutea e bari, ande savi arakhadeon mai but dă ăkh šell thai biši mii manuši, kai či jeanen te len sama la čeačeatar la bičeačeako lendi, avri anda khă butimos jiwinengo!”
Nemulțumirea lui Iona
1 Dar Iona s‐a supărat și s‐a aprins de mânie. 2 Și s‐a rugat Domnului și a zis: Te rog, Doamne, oare nu era aceasta zicerea mea, când eram încă în țara mea? De aceea, am căutat să fug în Tars , căci știam, că ești un Dumnezeu milos și îndurător, încet la mânie și plin de îndurare și te căiești de rău. 3 Și acum , Doamne, ia‐mi, te rog, viața de la mine; căci îmi este mai bine să mor decât să trăiesc. 4 Și Domnul a zis: Oare faci bine că te mânii? 5 Și Iona a ieșit din cetate și a șezut spre răsăritul cetății și acolo și‐a făcut o colibă și ședea sub ea la umbră, până să vadă ce are să se întâmple cu cetatea. 6 Și Domnul Dumnezeu a gătit un chicaion și l‐a făcut să crească peste Iona ca să‐i fie ca umbră deasupra capului, ca să‐l scape de întristarea sa. Și Iona s‐a bucurat de chicaion cu mare bucurie. 7 Dar Dumnezeu a pregătit un vierme la revărsatul zorilor dimineții următoare, care a lovit chicaionul și el s‐a uscat. 8 Și a fost așa : Când a răsărit soarele, Dumnezeu a pregătit un vânt de răsărit arzător; și soarele bătea în capul lui Iona și el a leșinat și cerea în sine să moară și a zis: Mai bine îmi este să mor decât să trăiesc. 9 Și Dumnezeu a zis lui Iona: Oare faci bine că te mânii din pricina chicaionului? Și el a zis: Fac bine că mă mânii până la moarte. 10 Și Domnul a zis: Te‐ai îndurat de chicaion pentru care nu te‐ai ostenit, nici nu l‐ai făcut să crească; care într‐o noapte s‐a născut și într‐o noapte a pierit. 11 Și eu nu trebuia să mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu deosebi dreapta lor de stânga lor, și multe vite?