Le bibaxtalimata le Ierusalimohkă.
1 Au! Sar bešel meklini akana, e četatea kadea kaditi dă pherdi le poporostar aver data!
Ašili sar khă phiwli!
Oi, kai aver data sas bari maškar le neamuri, arăsli roaba ades!
2 Rovel dukhasa reate, thai thavden lakă iasfa pel buči.
Či iekh anda kola kai kamenas la či răzgăina la;
sal amal lakă mekline la thai kărdi'le lakă dušmaia.
3 O Iuda teleardea dureardo,
andoa meklimospaleste thai anda le butimtarimata le phară.
Bešel ando maškar le neamurengo,
thai či arakhăl xodinimos!
Sal našaditorea lehkă arăsle les orta kana sas lehkă o mai baro strandimos.
4 Le droma le Sionohkă sî tristimasa, kă khonikh či mai jeal kal deslebară,
sal udara lehkă sî pustimena, le raša lehkă akharăn pehkă dii;
le šeiabarea lehkă sî xolleariko, thai o orta sî pherdo kărtimos.
5 Lehkă zuralemeklitorea xuten izbîndasa, le dušmaia lehkă sî naismime.
Kă o Rai meklealestelal, andoa butimos lehkă bezexăngo;
lehkă šave găline ande robia angloa zurallomeklitorii.
6 Gălitar katai šei le Sionosti sa lako kučimos.
Lakă šerălebară arăsline sar varesar busnevăšune kai či arakhăn pehkă thančeareko,
thai jean bi zorako angla kukoa kai našavele.
7 Andel des le bibaxtalimahkă thai lehkî bezexalimasko,
o Ierusalimo anel pehkă godi anda sal lašimata kai sas les rig andel des lehkă puraimahkă;
kana pelo lehko poporo ando vast le zuralomeklitorehko, khonikh či avilo lehkă ando kandimos,
ta le dušmaia dikhănas pe leste thai asanas lehkă peradimastar.
8 Pharăs bezexardea o Ierusalimo! Anda kodea arăslo khă skîrbako.
Sa kola kai kučearănas les čidabadikhănles akana, dikhlindoi lehko nandimos,
Thai o orta amboldel pe ande aver rig thai akharăl pehkă dii.
9 O marimos bešel astardo la podeatar lehka raxameatar,
thai či delas pe godi ka pehko nakhlimos.
Peradilo pharăs dă sa. Khonikh či răzgăiles.
„Dikh muŕo bezexalimos, Raia, kă dikta so barimatahko sî o dušmano!”
10 O zurallomeklitorii tinzosardea o vast ka sa so sas les mai kuči;
ta dă sar dikhlea sar, ande lehko Than kukoa o sfînto, šute pe le neamurea
savengă Tu mothodeanas lengă te na šon pe ande Teo tidimos!
11 Soa poporo lehko rodel manŕo roindoi;
dine pehkă butea le kuči po xabe, kaste nikrăn pesti čivava.
„Dikh Ta, Raia, thai le sama sode dă prasaime sîm!”
12 Au! Tume, kai nakhăn paša mande,
len sama thai dikhăn kana sî vokh dukh sar e dukh mîŕî,
Sar e dukh saveasa maladea ma o Rai ando des astardimahko Lehka xolleako!
13 Šudea mangă dă opral andel kokala khă iag kai astarăle;
tinzosardea mangă khă phal talal pînŕă, thai dea ma parpale.
Maladea ma pustimasa thai rînčezîmasa ande sal des!
14 O vast Lehko phangleao xamo mîŕă bikrisăngo,
kai bešen akhuwde thai phangle mîŕa koŕatar.Phaglea mîŕî zor.
O Rai dea ma ando vast kolengo, savengă našti te bešeau pa lende.
15 O Rai dea ande phuw sa le zurallença anda muŕo maškar;
tidea khă oštirea pa mande, kaste mudarăl mîŕă tărnimatas;
sar ando teasko ušteadea o Rai la šeialabarea, e šei le Iudasti.
16 Anda kodea rovau, šorăn iasfa mîŕă iakha,
kă duri'lo mandar Kukoa kai sas te răzgăil ma, Kukoa kai sas te lulludearăl mîŕî čivava;
le šave mîŕă sî linčearde, kă o dušmano izbîndisardeas.
17 O Siono tinzol le vast rudimasa, thai khonikh či răzgăiles.
O Rai tradea poa Iakovo anda sal riga dušmaia;
O Ierusalimo arăslo prasaimahko ande lengo maškar.
18 O Rai sî čeačio, kă amboldinisailem pa Lehkă mothodimata.
Ašunen, sa le popoare, thai dikhăn mîŕî dukh!
Le šeialebarea thai le tărnăxarea mîŕă găline ande robia.
19 Akhardem mîŕă amalen, ta athade ma,
le raša thai le phură mîŕă mulline ande četatea,
rodindoi xamos kaste nikrăn pesti čivava.”
20 „Raia, dikh Ta ka muŕo tino. Ande mande tireol,
amboldi'lo muŕo illo ande mande, kă sîmas biašundimahko.
Avri e sabia meklea ma bi šavengo, ando khăr o merimos.
21 Ašunde ma roindoi, ta khonikh či răzgăisardea ma.
Sal dušmaia mîŕă, kana ašundine mîŕă bibaxtalimatasa, bukurisai le kă Tu andean les;
ta anesa, vestisarăsa o des kana i on avena sar mande.
22 An sa lengo nasulimos angla Tute,
thai kăr lengă sar kărdean mangă i mangă, anda sa le bikrisa mîŕă! Kă le roimata mîŕă sî but,
thai o illo sî mangă nasfalo.”
Nenorocirile Ierusalimului
1 Cum șade singuratică cetatea cea plină de popoare! A ajuns ca o văduvă, care era mare între neamuri! Cea care era doamnă printre ținuturi a ajuns birnică! 2 Plânge amarnic noaptea și lacrimile ei sunt pe obrajii ei ; din toți iubiții ei nu este unul care s‐o mângâie. Toți prietenii ei s‐au purtat cu necredincioșie cu ea; i s‐au făcut vrăjmași. 3 Iuda s‐a dus în robie pentru suferință și mare robie. El locuiește printre neamuri, nu află odihnă. Toți prigonitorii lui l‐au ajuns în strâmtori. 4 Căile Sionului jelesc, căci nu este nimeni să vină la sărbătoarea măreață. Toate porțile lui sunt pustiite; preoții săi suspină, fecioarele sale sunt întristate, el însuși este în amărăciune. 5 Protivnicii săi sunt în cap, vrăjmașii săi propășesc. Căci Domnul l‐a întristat pentru mulțimea fărădelegilor sale. Pruncii săi s‐au dus în robie înaintea potrivnicului. 6 Și toată mărirea ei s‐a depărtat de la fiica Sionului. Mai marii săi sunt ca cerbii care nu află pășune și s‐au dus fără putere înaintea celui ce‐i gonește. 7 Ierusalimul în zilele suferinței și ticăloșiei lui își aduce aminte de toate lucrurile sale plăcute care erau în zilele de demult. Când a căzut poporul său în mâna protivnicului și nu era cine să‐i ajute, potrivnicii l‐au văzut și au râs de pieirea lui. 8 Ierusalimul a păcătuit greu . De aceea este ca un lucru necurat. Toți câți l‐au cinstit îl disprețuiesc, căci i‐au văzut goliciunea și el însuși suspină și se întoarce înapoi. 9 Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat. 10 Vrăjmașul și‐a întins mâna peste toate lucrurile plăcute ale lui: căci el a văzut intrând în locașul său sfințit neamuri de care tu porunciseși să nu intre în obștea ta. 11 Tot poporul său suspină; caută pâine; și‐au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, ca să prindă la suflet. Vezi, Doamne, și privește, căci am ajuns de disprețuit. 12 Oare nu este nimic pentru voi toți care treceți? Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea mea care mi s‐a făcut, cu care m‐a întristat Domnul în ziua aprinderii mâniei sale. 13 El a trimis din înălțime foc în oasele mele și le‐a cuprins; a întins o mreajă picioarelor mele, m‐a întors înapoi; m‐a făcut nemângâiat și bolnav toată ziua. 14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; s‐au împletit împreună, s‐au suit pe grumazul meu; a făcut ca puterea mea să se poticnească. Domnul m‐a dat în mâinile lor din care nu pot să mă ridic. 15 Domnul a răsturnat pe toți puternicii mei în mijlocul meu; a chemat asupra mea o adunare care să sfărâme pe tinerii mei. Domnul a călcat în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda. 16 Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă ; căci mângâietorul care să‐mi răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit. 17 Sionul își întinde mâinile și nu este cine să‐l mângâie. Domnul a poruncit despre Iacov ca cei ce sunt împrejurul lui să fie vrăjmașii lui: Ierusalimul este între ei ca un lucru necurat. 18 Domnul este drept , căci m‐am răzvrătit împotriva poruncii sale. Ascultați, vă rog, toate popoarele, și vedeți durerea mea! Fecioarele mele și tinerii mei s‐au dus în robie. 19 Am chemat pe iubiții mei: ei m‐au amăgit . Preoții mei și bătrânii mei și‐au dat duhul în cetate când și‐au căutat hrană ca să prindă la suflet. 20 Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele . Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a lipsit de copii; înăuntru este ca moartea. 21 M‐au auzit suspinând: nu este cine să mă mângâie. Toți vrăjmașii mei au auzit de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut‐o. Tu vei face să vină ziua pe care ai vestit‐o și ei vor fi ca mine. 22 Să vină înaintea ta toată răutatea lor și fă‐le cum mi‐ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele. Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este bolnavă.