E pilda la bakreasa e xasardi thai le leosa.
1 Sal tiditorea thai le bezexale pašonas paša o Isus te ašunen Les.
2 Thai le Fariseia thai le zakonarea bandearănas nakhăstar thai phenenas: „O manuši koadoa primil sal bezexalen, thai xal lença.”
3 Ta O phendea lengă e pilda kadea:
4 „Sao anda tumende, kana sî les ăkh šell bakrea, thai xasarăl iekh anda lende, či mekăl le kolaver îniavardeši thai înia po kîmpo, thai jeal pala kutea e xasardi, ji kana arakhăla?
5 Pala so arakhlea la, thola baxtalimasa pel dume;
6 thai, kana amboldel pe khără, akharăl sa pehkă amalen thai pehkă pašen, thai phenel lengă: „Bukurin tume andekhthan mança, kă arakhlem la bakrea kai sas xasardi.”
7 Sa kadea, phenau tumengă kă avela mai but bukuria ando čeri anda khă korkoŕo bezexalo kai kăil pe, dă sar anda îniavardeši thai înia manuši bibezexale kai nai le trăbuimos kăimahko.
8 Or savi juwli, kana sî la deši bišarea rupune, thai xasarăl iekh anda lende či astarăl khă lumina, či šilavel o khăr, thai či rodel limasa sama ji kana arakhă les?
9 Pala so arakhlea les, akharăl pehkă amalean thai le pašean lakă, thai phenel lengă: „Bukurin tume mança, kă arakhlem o bišari, kai xasardemas les.”
10 Sa kadea, phenau tumengă kă sî khă bari bukuria angla le înjerea le Devllehkă kana khă bezexalo korkoŕo kăil pe.”
E pilda le šavesa kai xaleasa.
11 O mai phendea: „Khă manuši sas les dui šave.
12 Kukoa o mai tărno anda lende phendea pehkă daddehkă: „Daddna, de ma mîŕî rig le mandimasti, so perăl mangă.” Thai lehko dadd xuladea lengă o mandimos.
13 Na pala but des, o šeau o mai tărno tidea sa, thai gălotar ande khă čem dureardo, kai xalea sa pehko mandimos, nigărdindoi khă čivava bigodeako.
14 Kana xalea sa, avili khă bokh bari ando čem kodoa, thai o lea te nigrăl lipsa.
15 Atunčeara gălo thai tidea pe iekhăstar anda le manuši le čemehkă kodolehkă, kai tradea les pe pehkă phuwea te arakhăl lehkă le balen.
16 But sahkă kamel o te čeaileol le roškovença, kai xanas le ăl bale, ta či delas lehkă le khonikh.
17 Thai avilea lehkă ande godi, thai phendea: „Sode kanditorea mîŕă daddehkă sî le butimos manŕăhko, ta me merau bokhatar koče!
18 Ušteaua, thai jeaua ka muŕo dadd, thai phenaua lehkă: „Daddna, bezexardem angloa čeri thai angla tute,
19 thai či mai sîm vreniko te akharăs ma te šeau; kăr ma sar iekh anda tiră kanditorea.”
20 Thai kana ušti'lo, thai teleardea ka pehko dadd. Kana sas înkă dur, lehko dadd dikhlea les, thai kărdilea lehkă mila lestar, prastaia ta pelo pe lesti koŕ, thai čiumidea les but.
21 O šeau phendea lehkă: „Daddna, bezexardem angloa čeri thai angla tute, či mai sîm vreniko te akharău ma teo šeau.”
22 Ta lehko dadd phendea pehkă robengă: „Anen iekhatar e raxami e mai laši, thai xureaven les lasa; thon lehkă e angrusti ando nai, thai papučea andel pînŕă.
23 Anen o guruviç o thuleardo, thai šinen les.Te xas thai te vesălisaoas;
24 kă kadoa šeau muŕo sas mullo, thai juvindisardea, sas xasardo, thai sas arakhado. „Thai line te vesălin pe.
25 O šeau o mai baro sas kai phuw. Kana avilo thai pašilo ăl khărtăstar, ašundea muzika thai khălimata.
26 Akhardera iekhăs anda le robea, thai lea te pušeles so sî.
27 O robo kodoa dea les anglal: „Teo phral avilo parpale, thai teo dadd šindea o guruviç o thuleardo, anda kă arakhlea les sastevesto thai mišto.”
28 O pherdilo xoli, thai či kamelas te šol pe andră ando khăr. Lehko dadd ankăsto avri, thai rudisardea les te šol pe andră.
29 Ta o, čečio phendimos, phendea pehkă daddehkă: „Dikta, me kandau tu sar khă robo dă kaditi bărši, thai či ăkhdata či ušteadem teo mothoimos; thai magă či ăkhdata či dean ma či barem khă busnoro te vesălima mîŕă amalença;
30 ta kana avilo kadoa šeau tiro, kai xalea o mandimos le juvleança phiramnitoare, šindea lehkă o guruviç o thuleardo.”
31 „Šeava”, phendea lehkă o dadd „tu orkana san mança, thai sa so sîma man tiro sî.
32 Ta trăbulas te vesălisaoas thai te bukurisaoas, anda kă kadoa phral tiro sas mullo, thai juvindisardea, sas xasardo thai sas arakhado.”
Pilda cu oaia rătăcită și drahma
1 Și toți vameșii și păcătoșii se apropiau de el ca să‐l asculte. 2 Și fariseii și cărturarii cârteau zicând: Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă împreună cu ei. 3 Iar el le‐a spus pilda aceasta zicând: 4 Care om dintre voi având o sută de oi și pierzând una din ele nu lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și se duce după cea pierdută, până când o va găsi? 5 Și când a găsit‐o, o pune pe umerii săi, bucurându‐se. 6 Și după ce a venit în casă, cheamă pe prietenii și pe vecinii săi, zicându‐le: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că mi‐am găsit oaia cea pierdută. 7 Vă spun că astfel va fi bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n‐au trebuință de pocăință. 8 Sau care femeie având zece drahme, dacă va pierde o singură drahmă, nu aprinde oare o candelă și mătură casa și caută cu grijă până când o va găsi? 9 Și după ce a găsit‐o, cheamă pe prietenele și vecinele sale, zicând: Bucurați‐vă împreună cu mine pentru că am găsit drahma pe care am pierdut‐o. 10 Astfel, vă spun, se face bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
Pilda fiului risipitor
11 Și a zis: Un om oarecare avea doi fii. 12 Și cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: Tată, dă‐mi partea de avuție ce mi se cade. Și el le‐a împărțit averea sa. 13 Și nu după multe zile, fiul mai tânăr a strâns toate și s‐a dus într‐o țară depărtată și acolo și‐a risipit avuția, trăind destrămat. 14 Iar după ce a cheltuit toate, s‐a făcut o foamete mare prin țara aceea și el a început să fie în lipsă. 15 Și s‐a dus și s‐a lipit de unul din cetățenii țării aceleia și el l‐a trimis la ogoarele sale să pască porcii. 16 Și dorea să‐și umple pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii și nimeni nu i le da. 17 Dar când și‐a venit în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu au prisos de pâine iar eu pier aici de foame! 18 Mă voi scula și voi merge la tatăl meu și‐i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. 19 Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău: fă‐mă ca pe unul din argații tăi. 20 Și s‐a sculat și a venit la tatăl său. Și când era el încă departe, l‐a văzut tatăl său și i s‐a făcut milă și a alergat și a căzut pe grumazul lui și l‐a sărutat mult. 21 Și fiul i‐a zis: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta: nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. 22 Și tatăl a zis către robii săi: Aduceți repede veșmântul lung, cel dintâi, și îmbrăcați‐l cu el și puneți‐i un inel în mână și încălțăminte în picioare. 23 Și aduceți vițelul cel îngrășat și înjunghiați‐l, și să mâncăm și să ne veselim: 24 pentru că acest fiu al meu era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat. Și au început să se veselească. 25 Iar fiul său mai mare era la câmp; și când a venit, s‐a apropiat de casă și a auzit muzică și jocuri. 26 Și a chemat la sine pe una din slugi și a întrebat ce să fie acestea. 27 Și el i‐a zis: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l‐a primit sănătos și bine. 28 Dar el s‐a mâniat și nu voia să intre; și tatăl său a ieșit și‐l ruga. 29 Iar el a răspuns și a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți robesc și niciodată n‐am călcat o poruncă a ta: și totuși mie niciodată nu mi‐ai dat un iezișor ca să mă veselesc cu prietenii mei. 30 Iar când a venit acest fiu al tău care ți‐a mâncat averea cu curvele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat. 31 Și el i‐a zis: Copile, tu întotdeauna ești cu mine și toate ale mele sunt ale tale. 32 Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm pentru că fratele tău acesta era mort și a înviat, era pierdut și s‐a aflat.