1 O prooročimos, o Divano le Raiehko karing o Israelo, andoa Maleaxi:
2 „Kamblem tume, phenel o Rai! Thai tume phenen: „Sosa kambkeana me?” Nai o Esau phral le Iakovosa? phenel o Rai, varesar kambkem le Iakovos,
3 thai čidabadikhlem le Esaos, paruglem lehkă baŕlebară ande khă pustimos, thai lehko mandimos dem les le šakalengo andoa pustiimos.
4 Ta te phenela o Edomo: „Sam xasardine, ta vazdasa pale le peradimata!” kadea delduma o Rai le oštirengo: „Te vazden on, kă me peravaua, thai bušona: „O čem le nasulimahko”, thai „O poporo pe sao xolleai'lo o Rai anda orkana!”
5 Dikhăna tumară iakhănça e buti kadea, thai phenena: „Baro sî o Rai înteal le phuweandar le Israelokărăndar!”
6 Khă šau del pativ pehkă daddes, thai khă kanditorii pehkă stăpînos. Kana sîm Dadd, kai sî e pativ kai del pe Mangă? Kana sîm Stăpîno, kai sî e dar Mandar? Phenel o Rai le oštirengo karing tumende, rašalelor, kai čidinen o Anau Muŕo, thai phenen: „Sosa čidindeam ame Tiro Anau?”
7 Anda e buti kă anen po altarii Muŕo xabenata biuje!” Thai kana phenen: „Sosa marisardeam Tu?” – „Ansda e buti kă phendean: „E skafidi le Raiesti sî bidikhlimasti!”
8 Kana anen sar jertfa khă jiwina koŕî, nai nasul e buti kadea? Kana anen iekh lang or nasfali, ta nai khă buti nasul kadea? Leta thai nigărla te raimahkă! Lela tu o mišto anda late, nikrăla o sama latar? Phenel o Rai le oštirengo.
9 Thai akana, rudi tume, rudin tume le Devllehkă te avel Les milla amendar! Primila tume O lašimasa, kana le vast tumară kărăn kadalendar butea? Phenel o Rai le oštirengo.
10 „Kon anda tumende phandavela le udara, kaste na astarăn dă iwea e iag pe Muŕo altarii? Nai Ma či khă čeailimos tumendar, phenel o Rai le oštirengo, thai le pativa le xabenehkă andoa vast tumaro nai Mangă čeailimahkă!
11 Kă katar lulludearălokham ji kai perălokham, o Anau Muŕo sî baro maškar le neamuri, thai orkai phabarăl pe tămîia ande Muŕo Anau thai anen pe pativa xabenehkă uje; kă baro sî o Anau Muŕo maškar le neamuri, phenel o Rai le oštirengo.
12 „Ta tume pîngărin les, anda e buti kă phenen: „E skafidi le Raiesti sî marime, thai so anelpe pe late sî khă xabe bidikhlino!”
13 Tume phenen: „So mai ašadimos!” thai čidabadikhănla, phenel o Rai le oštirengo; thai anen pe late so sî čiordano, lang or nasfalo: „Dikta le pativa le xabenehkă kai anen le! Dašti Me te lau le anda tumară vast? Phenel o Rai.
14 Či! Dinoarman te avel o athaditorii, kai sî les ande pesti turma khă jiwina rigatar muršani, thai varesar solaxal thai jertfil le Raiehkă khă jiwina nasfali! Kă Me sîm khă Thagar baro, phenel o Rai le oštirengo, thai o Anau Muŕo sî darano maškar le neamuri.
Nerecunoștința Iui Israel
1 Sarcina Cuvântului Domnului către Israel prin Maleahi. 2 Eu v‐am iubit, zice Domnul; totuși voi ziceți: În ce ne‐ai iubit? Oare nu era Esau fratele lui Iacov? zice Domnul: totuși eu am iubit pe Iacov , 3 dar am urât pe Esau, și am făcut munții săi o pustie și moștenirea sa am dat‐o șacalilor pustiei. 4 Când va zice Edomul: Suntem sfărâmați, dar vom zidi iarăși locurile dărâmate! așa zice Domnul oștirilor: ei vor zidi dar eu voi surpa. Și oamenii‐i vor numi: Ținutul nelegiuirii! și: Poporul împotriva căruia Domnul s‐a mâniat în veac. 5 Și ochii voștri vor vedea și veți zice: Mare este Domnul dincolo de hotarul lui Israel! 6 Fiul cinstește pe tatăl său și slujitorul pe domnul său. Dar dacă eu sunt tată , unde este cinstea mea? Și dacă sunt domn, unde este frica de mine? zice Domnul oștirilor, către voi, preoților, care disprețuiți numele meu. Și ziceți : În ce am disprețuit numele tău? 7 Voi apropiați pâine spurcată pe altarul meu și ziceți: Prin ce te‐am spurcat? Prin aceea că ziceți: Masa Domnului este de disprețuit! 8 Și când aduceți pe cea oarbă ca jertfă, oare nu este rău? Și când aduceți pe cea oloagă și bolnavă, oare nu este rău? Ia du‐o dregătorului tău: va avea el plăcere oare de tine? sau te va primi el? zice Domnul oștirilor. 9 Și acum, vă rog, rugați pe Dumnezeu, ca să se îndure de noi: aceasta s‐a făcut din mâna voastră. Va primi el pe vreunul din voi? zice Domnul oștirilor. 10 Cine este între voi care să închidă ușile? Atunci n‐ați aprinde focul în zadar pe altarul meu! N‐am plăcere de voi, zice Domnul oștirilor, și nici nu voi primi un dar de mâncare din mâna voastră. 11 Căci de la răsăritul soarelui și până la apusul său numele meu va fi mare între neamuri, și în orice loc se va aduce tămâie numelui meu și un dar de mâncare curat. Căci numele meu va fi mare între neamuri, zice Domnul oștirilor. 12 Dar voi îl pângăriți, zicând: Masa Domnului este spurcată, și rodul său, mâncarea sa, de disprețuit! 13 Și mai ziceți: Iată, ce trudă! și ați suflat deasupra, zice Domnul oștirilor, și ați adus ce era luat cu sila, și cea oloagă și cea bolnavă; așa aduceți darul! Și eu să le primesc din mâna voastră? zice Domnul. 14 Dar blestemat fie înșelătorul care are o parte bărbătească în turma sa și juruiește și jertfește Domnului ce este stricat! Căci eu sunt un împărat mare, zice Domnul oștirilor, și numele meu este înfricoșat între neamuri.