O merimos le Ioan Bolditorehko.
1 Ando čiro kodoa, o baro Irodo, ašundea dindoi duma poa Isus;
2 thai phendea pehkă kanditorengă: „Koadoa sî o Ioan Bolditori! Ušti'lo anda le mulle, anda kodea kărdeon minuni anda leste.”
3 Kă o Irodo astardeasas le Ioanos, phanglea les thai šuteasas ando beči, anda e doši la Irodiati, e romni lehkă phralesti le Filiposti;
4 anda kă o Ioan phenelas lehkă: „Nai tukă mišto te avel tukă dă romni.”
5 O Irod kamelas te mudarăles, ta daralas andoa norodo, anda kă o norodo dikhălas le Ioanos sar khă prooroko.
6 Ta, kana sas o prazniko lehkă desăhko le kărimahko, e šei la Irodiati khăldea angla lehkă gosti, thai čeilosardea le Irodos.
7 Anda kodea šinadea lakă ando solaxaimos kă dela la or so mangăla lehkă.
8 Sîkadi pehka datar, oi phendea: „De ma kata, ande khă teiari, o šero le Ioan Bolditorehko!”
9 O thagar falea les nasul; ta anda e doši lehkă solaxaimatăngo, thai le iakhăndar kukolendar kai bešenas kai skafidi lesa, mothodea te del lakă les.
10 Thai tradea te šinen o šero le Ioanohko ando beči.
11 O šero sas thodino ande khă teiari, thai dino la šeakă, kai nigărdea les ka pesti dei.
12 Le jene le Ioanohkă avile thai line lehko stato, praxosarde les, thai găline thai phendine le Isusohkă.
O butearimos le manŕăngo.
13 O Isus, kana ašundea e vestea kadea, teleardea oçal ande khă bero, kaste jeal Pehkă korkoŕo vsarekai, andekh than pusto. Le noroade, kana ašundine kadea buti, ankăste andal četăçi thai telearde pala Leste telal.
14 Kana ankăsto anda o bero, o Isus dikhlea khă gloata bari, kărdilea Lehkă mila anda late, thai sasteardea le nasfalen.
15 Kana peli e reat, le jene pašile Lestar, thai phendine Lehkă: „O than kadoa sî pusto, thoa čiro dikta kă nakhlo; de drom le noroaden te jean pehkă andal gava thai te tinen pehkă te xan.”
16 „Nai sostar te telearăn”, dea le anglal o Isus; „den le tume te xan.”
17 Ta on phendine Lehkă: „Nai ame koče numai panji manŕă thai dui maše.”
18 Thai O phendea lengă: „Anen le koče Mande.”
19 Pala kodea mothodea le noroadengă te bešen pe čear, lea kukola panji manŕă thai dui maše. Vazdea Pehkă iakha karing o čeri, deadumadămišto, phaglea o manŕo thai dea kal jene, ta on ulade les kal noroade.
20 Saoŕă xaline thai čeailile; thai vazdinisaile dešudui košuri pherde ašimasa thai prušukănça.
21 Kukola kai xalesas, sas sar panji mii murši, avri anda le juvlea thai le šeaoŕă.
O phirimos pe marea.
22 Iekhatar pala kodea, o Isus zorasa lea Pehkă jenen te anklen ando bero, thai te nakhăn angla Leste pe rig e kolaver, ji kana dela drom le noroaden.
23 Pala so dea drom le noroaden, ankăsto po baŕobaro te rudil Pe, korkoŕo ande khă rig. Avilisas e reat, thai O sas korkoŕo oče.
24 Ando čiro kadoa, o bero sas lino le valurendar ando maškar la mareako; kă e bravall sas ande kolaver rig.
25 Kana phaŕadelas o des la reatetar, o Isus avilo lende, phirindoi pe marea.
26 Kana dikhle Les le jene phirindoi pe marea, darai le, thai phendine: „Sî khă čioxano!” Thai daratar çîpisarde.
27 O Isus phendea lengă iekhatar: „Zumaven, Me sîm; na daran!”
28 „Raia”, phendea Lehkă o Petro, „kana san Tu, phen mangă te avau Tute pel paia.”
29 „Av!” phendea lehkă o Isus. O Petro dea pe tele andoa bero, thai lea te phirăl pel paia kaste arăsăl koa Isus.
30 Ta, kana dikhlea kă e bravall sas zurali, darai'lo; thai anda kă leasas te jeal andră, dea mui: „Raia, skăpisar ma!”
31 Iekhatar, o Isus tinzisardea o vast, azbadea les, thai phendea lehkă: „Xançî pateaiamnea, anda soste či pateaian?”
32 Thai pala so šutine pe ando bero, e bravall ašili.
33 Kukola kai sas ando bero, avile thai dine čeanga angloa Isus, thai phendine Lehkă: „Čeačimasa, Tu san o Šeau le Devllehko!”
34 Pala so nakhline e marea, avile ande phuw le Ghenezaretosti.
35 Le manuši andoa than kodoa, kai prinjeanenas le Isusos, tradine te den phendimos ande sa le riga, thai andine Leste sa le nasfalen.
36 Le nasfale rudinas Les te mukăle kaditi te azban e podi Lehka raxameati. Thai sa kai azbade, sastile.
Moartea lui Ioan Botezătorul
1 În vremea aceea Irod tetrarhul a auzit vestea despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el. 3 Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase și‐l pusese în temniță pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său. 4 Căci Ioan îi zicea: Nu ți se cuvine s‐o ai pe ea. 5 Și voind să‐l omoare, se temea de gloată pentru că îl socoteau ca pe un proroc. 6 Dar când a fost ziua nașterii lui Irod, fiica Irodiadei a jucat în mijlocul tuturora și a plăcut lui Irod. 7 De aici a făgăduit cu jurământ să‐i dea orice ar cere. 8 Iar ea, împinsă de mamă‐sa: Dă‐mi, zice, aici pe blid capul lui Ioan Botezătorul. 9 Și împăratul s‐a întristat, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau împreună cu el la masă a poruncit să i‐l dea. 10 Și a trimis și a tăiat capul lui Ioan în temniță. 11 Și capul lui a fost adus pe blid și a fost dat fetei și ea l‐a dus mamei sale. 12 Și ucenicii lui au venit și au luat trupul mort și l‐au înmormântat și au venit și au dat de știre lui Isus.
Înmulțirea pâinilor
13 Și când a auzit Isus, s‐a depărtat de acolo într‐o corabie într‐un loc pustiu la o parte. Și când au auzit gloatele, l‐au urmat pe jos din cetăți. 14 Și a ieșit și a văzut gloată multă și i s‐a făcut milă de ei și a tămăduit pe bolnavii lor. 15 Și când s‐a făcut seară, ucenicii s‐au apropiat de el zicând: Locul este pustiu și ceasul a trecut acum; dă drumul gloatelor ca să se ducă în sate să‐și cumpere de mâncare. 16 Dar Isus le‐a zis: N‐au trebuință să se ducă; dați‐le voi să mănânce. 17 Și ei îi zic: N‐avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 Și le‐a zis: Aduceți‐mi‐i aici. 19 Și a poruncit ca gloatele să șadă pe iarbă: și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer a binecuvântat și a frânt și a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii gloatelor. 20 Și toți au mâncat și s‐au săturat și au strâns prisosul de fărâmituri douăsprezece coșuri pline. 21 Și cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și copii.
Umblarea pe mare
22 Și îndată a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte până va da drumul gloatelor. 23 Și după ce a dat drumul gloatelor, s‐a suit în munte la o parte ca să se roage. Și când s‐a făcut seară , era singur acolo. 24 Iar corabia era acum în mijlocul mării, muncindu‐se de valuri deoarece vântul era potrivnic. 25 Și la a patra strajă din noapte a venit la ei umblând pe mare. 26 Și când l‐au văzut ucenicii umblând pe mare, s‐au înspăimântat, zicând: Este o nălucă. Și de frică au strigat. 27 Dar Isus îndată le‐a vorbit zicând: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți. 28 Și Petru i‐a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, poruncește să vin la tine pe ape. 29 Și el a zis: Vino. Și Petru s‐a pogorât din corabie și umbla pe ape ca să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul era tare, s‐a temut și începând să se afunde, a strigat zicând: Doamne, scapă‐mă. 31 Și îndată Isus a întins mâna, l‐a apucat, și‐i zice: Puțin credinciosule, pentru ce te‐ai îndoit? 32 Și când s‐au suit în corabie, a stat vântul. 33 Și cei din corabie au venit și s‐au închinat înaintea lui zicând: Adevărat ești Fiul lui Dumnezeu. 34 Și după ce au trecut dincolo, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Și când l‐au cunoscut oamenii locului aceluia, au trimis în tot ținutul acela și i‐au adus pe toți cei bolnavi; 36 și‐l rugau ca numai să‐i atingă ciucurii veșmântului. Și toți câți s‐au atins, au fost scăpați cu desăvârșire.