O meklimos le romehko la romneatar.
1 Pala so isprăvisardea o Isus kadala divanuri, teleardea anda e Galilea, thai avilo pe phuw la Iudeiati, dăînteal o Iordano.
2 Pala leste găline but noroade; thai oče sasteardea but nasfalen.
3 Le Fariseia avile Leste, kaste zumaven Les, phendine Lehkă: „Barem sî meklino khă romehkă te mekăl pehka romnea anda orsavi doši?”
4 Čeačio phendimos, O phendea lengă: „Barem na drabardean kă o Vazditorii, dă anglal kărdea rig muršani thai rig juwlikani,
5 thai phendea: „Anda kodea mukăla o manuši pehkă daddes thai pehka deia, thai astardeola pehka romneatar, thai kukola le dui avena khă korkoŕo stato?”
6 Kadea kă manai dui, ta khă korkoŕo stato. Kadea, so phanglea o Dell, o manuši te na pîtărăl.”
7 „Anda soste”, phendine Lehkă on, „mothodea o Moise o murši te del pehka romnea khă lill meklimahko, thai te mekăla?”
8 O Isus phendea lengă: „Anda e doši tumară illengă le baŕunengă phendea o Moise te mekăn tumară romnean; ta dă anglal nas kadea.
9 Me phenau tumengă kă orkon mekăl pehka romnea, avri anda e doši kă dea les po lajau, thai lel avrea romnea, preakurvăril; thai orkon lel dă romni kukola mekli le romestar, preakurvăril.”
10 Lehkă jene phende Lehkă: „Kana kadea bešel e buti le romesa thai lehka romneasa, nai či khă valoso te însuril pe.”
11 O deale anglal: „Na sa dašti len o divano kadoa, ta numai kodola kai sî lengă dino.
12 Anda kă sî famenea, kai kărdile kadea ando păŕ lenga deiako; sî famenea, kai sas kărde famenea le manušendar; thai sî famenea, kai korkoŕo kărdile famenea anda o Thagarimos le čerurengo. Kon daštil te lel e buti kadea, te lel la.”
O Isus thai le šeaoŕă.
13 Atunčeara andine Lehkă varesar šeaoŕă, kaste thol Pehko vast pa lende, thai te rudil Pe anda lende. Ta le jene denas lengă duma.
14 O Isus phendea lengă: „Mekăn le šeaoŕăn te aven Mande, thai na atărdearăn le, kă o Thagarimos le čerurengo sî kolengo sar lende.”
15 Pala so thodea Pehkă vast pa lende, teleardea oçal.
O bravalo tărno.
16 Atunčeara paši'lo paša o Isus khă manuši, thai phendea Lehkă: „Sîkaitorina, so mišto te kărau kaste avel ma e čivava e vešniko?”
17 O dea les anglal: „Sostar pušes ma: „So mišto?” O mišto sî iekh korkoro. Ta kana kames te šos tu ande čivava, arakh le mothodimata.”
18 „Save?” phendea Lehkă o. Thai o Isus dea les anglal: „Te na mudarăs: te na preakurvis; te na čiorăs; te na phenes khă phendimos xoxamno;
19 te des pativ te daddes thai tea deia”; thai: „Te kames te pašes sar orta tut.”
20 O tărno phendea Lehkă: „Sa kadala mothodimata arakhlem le arakhaimasa dă anda muŕo tărnimos; so manai ma?”
21 „Kana kames te aves bidošimahko”, phendea lehkă o Isus, „jea thai bitin so sî tu, de kal čioŕă, thai avela tu khă mandin ando čeri! Pala kodea, av, thai phir Mança.”
22 Kana ašundea o tărno e orba kadea, teleardea but xoleariko; anda kă sas les but bravalimata.
23 O Isus phendea Pehkă jenengă: „Čeačimasa phenau tumengă kă pharăs šola pe khă bravalo ando Tgagarimos le čerurengo.
24 Mai phenau tumengă pale kă sî mai lesne te nakhăl khă kămila anda o kan la suveako, dă sar te šol pe khă bravalo ando Thagarimos le Devllehko.”
25 Le jene kana ašundine e buti kadea, ašile mirime dă sa, thai phendine: „Kon daštil atunčeara te avel skăpime?”
26 O Isus dikhlea orta pe lende, thai phendea lengă: „Kal manuši e buti kadea sî bikărdimasti, ta koa Dell sa le butea sî daštimasa.”
O mandimos la čivavako vešniko.
27 Atunčeara o Petro lea o divano, hai phendea Lehkă: „Dikta kă ame mekleam sa, thai avileam pala Tute; so potindimos avela ame?”
28 O Isus dea le anglal: „čeačes phenau tumengă kă, atunčeara kana bešela o Šeau le manušehko po skamin le raimahko thai le barimahko Pehko, koa nevimos sa le buteango, tume, kai avilean pala Mande, avela tume i tumen dešudui skamina raimahkă, thai krisînina le dešuduien semençiien le Israelohkărăn.
29 Thai orkon muklea khăra, or phral, or pheia, or dadd, or dei, or romni, or tărnăxarea, or phuwea, anda Muro Anau, lela ăkh šelatar, thai avela les o mandimos la čivavako vešniko.
30 Ta but anda kola anglal avena mai palal, thai but anda kukola mai palal avena mai anglal.
Despărțirea bărbatului de nevastă
1 Și a fost așa : când a sfârșit Isus cuvintele acestea, a trecut din Galileea și a venit în hotarele Iudeei pe dincolo de Iordan. 2 Și l‐au urmat gloate multe și i‐a tămăduit acolo. 3 Și fariseii au venit la el ispitindu‐l și zicând: Oare se cade omului să‐și lase nevasta pentru orice pricină? 4 Iar el a răspuns și a zis: N‐ați citit că cel ce i‐a făcut de la început i‐a făcut parte bărbătească și parte femeiască? 5 Și a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă‐sa și se va lipi de nevastă‐sa și cei doi vor fi o singură carne, 6 încât nu mai sunt doi, ci o singură carne. Deci ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. 7 Ei îi zic: Pentru ce deci a rânduit Moise să dea o carte de despărțire și s‐o lase? 8 El le zice: Fiindcă Moise pentru învârtoșarea inimii voastre v‐a dat voie să vă lăsați nevestele, dar de la început n‐a fost așa. 9 Iar eu vă spun că oricine își va lăsa nevasta, afară de curvie, și se va însura cu alta, preacurvește; și cine s‐a însurat cu cea lăsată, preacurvește. 10 Ucenicii îi zic: Dacă astfel este pricina omului cu nevasta, nu este de folos a se însura. 11 Iar el le‐a zis: Nu toți cuprind cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. 12 Căci sunt fameni care au fost născuți așa din pântecele mamei lor și sunt fameni care au fost făcuți fameni de oameni și sunt fameni care singuri s‐au făcut fameni pentru Împărăția Cerurilor; cine poate cuprinde să cuprindă.
Isus și copilașii
13 Atunci au fost aduși copilași la el ca să‐și pună mâinile peste ei și să se roage, iar ucenicii i‐au certat. 14 Dar Isus le‐a zis: Lăsați copilașii și nu‐i opriți să vină la mine, căci Împărăția Cerurilor este a unora ca aceștia. 15 Și a pus mâinile peste ei și s‐a dus de acolo.
Tânărul bogat
16 Și iată unul a venit la el și a zis: Învățătorule , ce lucru bun să fac ca să am viață veșnică? 17 Și el i‐a zis: Ce mă întrebi despre ce este bun? Unul singur este Cel bun; dar dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile. 18 El îi zice: Care? Iar Isus a zis: Să nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești mincinos, 19 cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 20 Tânărul îi zice: Toate acestea le‐am păzit; ce‐mi lipsește? 21 Isus i‐a zis: Dacă voiești să fii desăvârșit, mergi , vinde‐ți ce ai și dă la săraci și vei avea comoară în ceruri și vino, urmează‐mă. 22 Dar tânărul, când a auzit cuvântul, a plecat întristat căci avea multe avuții. 23 Și Isus a zis ucenicilor săi: Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăția Cerurilor. 24 Și iarăși vă spun că mai lesne este să treacă o cămilă printr‐o ureche de ac decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu. 25 Și când au auzit, ucenicii s‐au înfiorat foarte tare zicând: Cine dar poate fi mântuit? 26 Și Isus, uitându‐se la ei, le‐a zis: La oameni aceasta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Moștenirea vieții veșnice
27 Atunci Petru a răspuns și i‐a zis: Iată noi am lăsat toate și ți‐am urmat; deci ce vom avea noi? 28 Și Isus le‐a zis: Adevărat vă spun că voi care m‐ați urmat, la nașterea din nou, când Fiul omului va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale, veți ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie, judecând pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine care a lăsat case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau țarini pentru numele meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulți dintâi vor fi cei din urmă și cei din urmă vor fi cei dintâi.