O Isus ando Nazareto. O bipateaimos le Bešlitorengo.
1 O Isus teleardea oçal, thai gălotar ande Pehko čem. Le jene Lehkă găle pala Leste.
2 Kana avilo o des le Savatohko, lea te sîkavel le norodos ande khăngări. But, kana ašunenas Les, mirinas pe thai phenenas: „Katar sî Les kada butea? Savestar xaraimos sî kadoa, kai dea Les dino? Thai sar kărdeon kadala minuni tala Lehko vast?
3 Nai kadoa o kaštari, o šeau la Mariako, o phral le Iakovohko, le Iosehko, le Iudahko thai le Simionohko? Nai Lehkă pheia koče maškar amende?” Thai arakhănas khă doši ambladimasti ande Leste.
4 Ta o Isus phendea lengă: „Khă prooroko nai atearimahko numai ande Lehko čem, maškar Lehkă neamuri thai ande Lehko khăr.”
5 Našti kărdea či khă minunea oče, ta numai thodea Pehkă vast pa varesar nasfale thai sasteardea le.
6 Thai mirilas pe anda lengo bipateaimos.
O tradimos kolengo le dešudongo.
O Isus phirălas le gava anda sal riga thai sîkavelas le norodos.
7 Atunči akhardea Peste le kukolen dešudon, thai lea te tradele dui po dui, dindoi le zor pal duxurea le jungale.
8 Mothodea lengă te na len khanči pesa po dron numai khă rowli; te na avele či manŕo, či straiça, či love xarkumakă po brečinari;
9 te podin pe sandalença, thai te na xureavenpe duie raxameança.
10 Pala kodea phendea lengă: „Ande sako khăr kai šona tume, te ašen oče ji kana telearăna andoa khăr kodoa.
11 Thai, kana ande vokh than či primina tume, thai či ašunena tume, te jeantar oçal, thai te činon andakhdata e poši tala tumară pînŕă, sar phendimos anda lende. Čeačes phenau tumengăkă, ando des la krisako, avela mai lesne anda e phuw la Sadomati thai la Gomorati dă sar andai četatea kodea.”
12 Le jene gălinetar, thai dineduma o kăimos.
13 Ankalavenas but beng, thai makhănas zetinosa bute nasfalen, thai sastearănas le.
O mullimos le Ioanohko le Bolditorehko.
14 O Thagar o Irod, ašundea dindoi pe duma poa Isus, savehko Anau arăslosas but ašundo; thai phendea: „O Ioan Bolditorii uštilo andal mulle, thai anda kodea kărăn buti kadala zora anda leste.”
15 Aver phenenas: „Sî o Ilia.” Ta aver phenenas: „Sî khă prooroko sar iekh andal proorokuri.”
16 Ta o Irod, kana ašundea e buti, phendea: „O Ioano kodoa, savehko šindem lehko šero, ušti'lo andal mulle.”
17 Kă orta o Irodo tradeasas te astarăn le Ioanos, thai phangleasas les ando beci, andai kîrkota la Irodiadiati Kă e romni lehkă phralesti le Filiposti, anda kă lesasla o dă romni.
18 Thai o Ioan phenelas le Irodohkă: „Nai tukă meklino te nikrăs la romnea te phraleskărea!”
19 E Irodiada sas la xoli po Ioan, thai kamelas te mudarăles. Ta našti las,
20 kă o Irodo daralas le Ioanostar, anda kă jeanelas les khă manuši bibezexalo thai sfînto; dabadikhălas les, thai, kana ašunelas les, butivar ašelas ande toll, bijeanglindoi so te kărăl; thai ašunelas les bară dragosa.
21 Sakadea avilo khă des, laše meklimasa, kana o Irodo kărălas o prazniko pehkă desăhko le kărdimahko, thai dea khă bari govia le barăraiengă pehkă, le mai bară kătănengă thai le bravalengă la Galeliakă.
22 E šei la Irodiadati avili i oi kai govia, khăldea, thai čeilea le Irodos thai lehkă gosten. O thagar phendea la šeiakă: „Mang mangă or so kamesa, thai daua tu.”
23 Pala kodea phendea solaxaimasa: „Or so mangăsa mangă, daua tu, avela i dopaši anda o thagarimos muŕo.”
24 E šei ankăsti avri, thai phendea pehka dakă: „So te mangau? Thai lati dei dea la anglal: „O šero le Ioan Bolditorehko.”
25 Oi avili iekhatar koa Thagar, thai kărdea lehkă kadoa phendimos: „Kamau te des ma iekhatar, pe khă teiari, o šero le Ioan Bolditorehko.”
26 O Thagar tristosai'lo but zurales; ta, anda e doši le solaxaimatăngă pehkă thai anda e doši le gostendi, či kamblea te phenel či.
27 Tradea andakhdata khă kătana kai arakhălas les, le mothodimasa te anel o šero le Ioanohko le Bolditorehko. E kătana le arakhlimasti găli thai šindea o šero le Ioanohko ando beči,
28 andea les pe khă teiari, thai dea les la šeiakă, thai e šei dea les pehka dakă.
29 Le jene le Ioanohkă, kana ašundine kadea buti, avile ta vazdine lehko stato, thai thodine les ande khă mormînto.
O butimos le manŕăngo.
30 Le apostolea tidepe koa Isus thai phendine Lehkă sa so kărdinesas thai sa so sîkadesas le manušen.
31 O Isus phendea lengă: „Aven korkoŕo ande khă rig, andekh than pusto, thai čiion tumengă xançî.” Kă sas but kukola kai avenas thai kai jeanastar, thai on nas le čiro či te xan.
32 Telearde le berosa, kaste jean ande khă than pusto, mai rigate.
33 Le manuši dikhlinele telearindoi, thai prinjeandele; prastaine telal anda sal riga, thai avile angla lende ando than kai jeanas on.
34 Kana ankăste andoa bero, o Isus dikhlea but norodo; thai falea Les nasul anda lende, anda kă sas sar varesar bakrea kai nai le bakreari; thai lea te sîkavele but butea.
35 Anda kă o des sas te jealtar, le jene pašile Lestar, thai phendine Lehkă: „O than kadoa sî pusto thai o des sî te jealtar.
36 Dele drom te jeantar ande le kătune thai ande le gava dă rigatar, kaste tinen pehkă manŕo, anda kă nai le so te xan.”
37 „Den le tume te xan”, dea le anglal o Isus. Ta on phendine Lehkă: „Ta te jeas te tinas manŕo duie šelle frančengo, thai te das le te xan?”
38 Thai O pušlea le: „Sode manŕă sî tume? Jean ta dikhăn.” Găline thai dikhline sode manŕă sas le, thai dine anglal: „Panji, thai dui mašoŕă.”
39 Atunčeara mothodea lengă te lašarăn le saorăn, kîrduri-kîrduri, pe čear e zăleno.
40 Thai bešline tele andel kîrduri, po khă šell thai po panvardeši.
41 O lea kukola panji manŕă thai dui mašoŕă. Vazdea Pehkă iakha karing o čeri thai phendea o dinodumadămišto. Pala kodea phaglea le manŕă thai dea le kal jene, ta on te xulaven le koa norodo. Sa kadea i kukola dui mašoŕă, xuladea le ka saoŕă.
42 Xaline saoŕă thai saoŕă čeailile:
43 thai vazdine dešudui košuri pherde prušuka manŕăhkă thai so mai ašileasa andal maše.
44 Kola kai xaline le manŕă, sas panji mii murši.
O Isus phirăl pe marea.
45 Iekhatar, o Isus zorisardea le jenen te anklen ando bero, thai te nakhăn angla Leste la kolavreatar rig, karing e Betsaida. Ando čiro kadoa, O sas te del drom le norodos.
46 Pala so lea Pehkă lašimos kata o norodo, gălo ando baŕobaro, kaste rudil Pe.
47 Kana peli e reat, o bero sas ando maškar la mareako, ta o Isus sas korkoŕo po mallo.
48 Dikhlea le jenen kă kăzninpe te vîslin, kă e bravall nas lengă laši. Thai ando štarto straja andai reat, gălo lende, phirindoi pe marea.
49 Kana dikhline Les on phirindoi pe marea, falea lengă kă sî khă averbuti, thai çîpisarde;
50 anda kă saoŕă dikhle Les, thai daraile.O Isus dea duma iekhatar lença, thai phendea lengă: „Zureon, Me sîm, na daran!”
51 Pala kodea ankăsto ando bero, thai e bravall atărdili. On ašile mirime thai baŕurunimene,
52 kă či ateardesas e minunea le manŕăsa, anda kă lengo illo sas baŕuno.
Sastimata ando Ghenezareto.
53 Pala so nakhle e marea, avile pe phuw le Ghenezaretosti, thai çîrdine koa mallo.
54 Kana ankăste andoa bero, le manuši kodola prinjeandine iekhatar le Isusos,
55 prastaine anda seal riga, thai line te anen le nasfalen andel paturi, orkatar ašundeolaspe kă sas O.
56 Orkatar šolaspe O, andel gava, andel četăçi or andel kătune, thonas le nasfalen andel piaçuri, thai rudinas Les te mekăl le numai te azbaven la podeatar Lehka raxameatar. Thai saoŕă kai azbadeonas Lestar sas sastearde.
Isus la Nazaret. Necredința locuitorilor
1 Și a ieșit de acolo și vine în patria sa și ucenicii lui îl urmează. 2 Și când a fost Sabatul a început să‐i învețe în sinagogă, și mulți auzindu‐l au rămas uimiți zicând: De unde are omul acesta acestea, și ce este înțelepciunea dată lui și de unde puterile de felul acesta care se fac prin mâinile lui? 3 Oare nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei, și fratele lui Iacov și Iose și Iuda și Simon? Și nu sunt surorile lui aici la noi? Și găseau în el un prilej de poticnire. 4 Și Isus Ie‐a zis: Un proroc nu este disprețuit decât în patria lui și între rudele lui și în casa lui. 5 Și nu putea face acolo nicio putere, decât a pus mâinile peste puțini bolnavi și i‐a tămăduit. 6 Și s‐a mirat de necredința lor.
Trimiterea celor doisprezece
Și umbla prin satele dimprejur învățăndu‐i. 7 Și a chemat la sine pe cei doisprezece și a început să‐i trimită câte doi și le‐a dat putere asupra duhurilor necurate. 8 Și le‐a poruncit să nu ia nimic pe cale decât numai un toiag, nici pâine, nici traistă, nici aramă la cingătoare, 9 ci să fie încălțați cu sandale: și, a zis el , nu îmbrăcați două haine. 10 Și le‐a zis: Oriunde veți intra în casă, rămâneți acolo, până când veți ieși de acolo. 11 Și orice loc care nu vă va primi, nici nu vor asculta de voi, când ieșiți de acolo, scuturați țărâna de sub picioarele voastre spre mărturie pentru ei. 12 Și ei au ieșit și au propovăduit ca oamenii să se pocăiască. 13 Și scoteau afară mulți draci și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și‐i tămăduiau.
Moartea lui Ioan Botezătorul
14 Și împăratul Irod a auzit vorbind de el , căci numele lui se făcuse cunoscut. Și zicea: Ioan Botezătorul s‐a sculat dintre cei morți și de aceea lucrează puterile în el. 15 Iar alții ziceau: Este Ilie. Iar alții ziceau: Este un proroc, ca unul din proroci. 16 Și când a auzit Irod, zicea: Ioan al cărui cap l‐am tăiat, el s‐a sculat. 17 Căci Irod însuși trimisese și pusese mâna pe Ioan și‐l legase în închisoare pentru Irodiada, nevasta lui Filip, fratele său, fiindcă se însurase cu ea. 18 Căci Ioan zicea lui Irod: Nu ți se cade să ai pe nevasta fratelui tău. 19 Iar Irodiada avea ură pe el și voia să‐l omoare dar nu putea. 20 Căci Irod se temea de Ioan, știindu‐l bărbat drept și sfânt, și‐l ocrotea. Și când îl asculta, sta mult pe gânduri și‐l asculta cu plăcere. 21 Și a fost o zi nimerită, când Irod de ziua nașterii sale a făcut un ospăț celor mai mari ai săi și căpitanilor și fruntașilor Galileei. 22 Și când a intrat fata Irodiadei și a jucat, a plăcut lui Irod și celor ce ședeau împreună cu el la masă. Iar împăratul a zis fetei: Cere‐mi orice voiești și‐ți voi da. 23 Și i‐a jurat: Orice vei cere de la mine, îți voi da până la jumătate din împărăția mea. 24 Și ea a ieșit și a zis mamei sale: Ce să cer? Iar ea a zis: Capul lui Ioan Botezătorul. 25 Și a intrat îndată cu grabă la împăratul și a cerut zicând: Voiesc ca să‐mi dai numaidecât pe blid capul lui Ioan Botezătorul. 26 Și împăratul s‐a întristat foarte mult, dar pentru jurăminte și pentru cei ce ședeau la masă n‐a voit s‐o înlăture. 27 Și îndată împăratul a trimis pe un ostaș din garda sa și i‐a poruncit să aducă el capul lui. Și a plecat și i‐a tăiat capul în închisoare 28 și i‐a adus capul pe blid și l‐a dat fetei iar fata l‐a dat mamei sale. 29 Și când au auzit aceasta ucenicii lui, au venit și au luat trupul lui mort și l‐au pus în mormânt.
Înmulțirea pâinilor
30 Și apostolii se strâng la Isus și i‐au istorisit ce făcuseră și învățaseră. 31 Și le zice: Veniți voi înșivă la o parte într‐un loc pustiu și odihniți‐vă puțin. Căci erau mulți care veneau și se duceau și n‐aveau vreme potrivită nici să mănânce. 32 Și au plecat în corabie spre un loc pustiu la o parte. 33 Și mulți i‐au văzut ducându‐se și i‐au cunoscut și au alergat acolo pe jos din toate cetățile și au sosit înaintea lor. 34 Și Isus a ieșit și a văzut multă gloată și i s‐a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi neavând păstor și a început să‐i învețe multe. 35 Și fiindcă acum ceasul ajunsese târziu, ucenicii săi s‐au apropiat de el și ziceau: Locul este pustiu și ceasul este târziu acum. 36 Dă‐le drumul ca să se ducă în locurile dimprejur și în sate să‐și cumpere ce să mănânce. 37 Iar el a răspuns și le‐a zis: Dați‐le voi să mănânce. Și ei îi zic : Să ne ducem să cumpărăm de două sute de dinari pâini și să le dăm să mănânce? 38 Iar el le zice: Câte pâini aveți? Duceți‐vă de vedeți. Și ei când au știut, zic: Cinci și doi pești. 39 Și le‐a poruncit să‐i pună pe toți să șadă mese‐mese pe iarbă verde. 40 Și au șezut cete‐cete, câte o sută și câte cincizeci. 41 Și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și uitându‐se spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și a dat ucenicilor ca să le pună înainte și pe cei doi pești i‐a împărțit la toți. 42 Și au mâncat toți și s‐au săturat. 43 Și au luat fărâmituri douăsprezece coșuri umplute și rămășițe de la pești. 44 Și cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbați.
Isus umblă pe mare
45 Și îndată a silit pe ucenicii săi să intre în corabie și să treacă înaintea lui de cealaltă parte spre Betsaida până dă drumul gloatei. 46 Și după ce s‐a despărțit de ei, a plecat pe munte să se roage. 47 Și când s‐a făcut seară, corabia era în mijlocul mării și el singur pe pământ. 48 Și văzându‐i muncindu‐se cu vâslirea, căci vântul le era protivnic, pe la a patra strajă din noapte vine la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei. 49 Iar ei când l‐au văzut umblând pe mare, li s‐a părut că este o nălucă și au strigat tare, 50 căci toți l‐au văzut și s‐au înspăimântat. Dar el îndată a vorbit cu ei și le zice: Îndrăzniți, eu sunt; nu vă temeți. 51 Și s‐a suit la ei în corabie și vântul s‐a potolit. Și erau nespus de uimiți în ei înșiși. 52 Căci nu pricepuseră după pâini ci inima le era împietrită.
Vindecări la Ghenezaret
53 Și după ce au trecut dincolo, au venit pe pământul Ghenezaret, și au tras la mal. 54 Și când au ieșit din corabie, îndată l‐au cunoscut, 55 și au cutreierat tot ținutul acela și au început să aducă bolnavi pe paturi, unde auzeau că este el. 56 Și oriunde intra în sate sau cetăți sau locuri, puneau pe cei neputincioși în piețe, și‐l rugau ca ei să‐i atingă ciucurele veșmântului; și câți îl atingeau, erau scăpați.