O Neemia ando Ierusalimo.
1 Ando šon o Nisan, ando bărši o bišithai panjto le thagarehko le Artaserse, ta kana e moll sas angla leste, lem e moll thai dem la le thagarehkă. Čiăkhdata či sîmas tristo angla leste.
2 O thagar phendea mangă: „Anda soste teo mui sî tristo? San varesar nasfalo; našti avel dăsar khă tristomos le illehko.” Atunčeara lea ma e dar,
3 thai phendem le thagarehkă: „Trail o thagar ando veako! Sar te na avel ma o mui tristo, kana e četatea ande savi sî le mormînturi mîŕă daddengo sî xasardini thai le udara lakă sî phabardine iagasa?”
4 Thai o thagar phendea mangă: „So mangăs?” Me rudisailem le Devllehkă le čerurengă,
5 thai demanglal le thagares: „Kana arakhăl dromesa o thagar, thai kana o robo tiro sî lehkă čeailo, trade ma ando Iuda, kai četatea le mormînturendi mîŕă daddendi, kaste vazdau la pale.”
6 O thagar, paša sao bešelas i e thagarni, atunčeara phendea mangă: „Sode nikrăla o phirimos tiro thai kana amboldesa tu?” O thagar arakhlea dromesa te mekăl ma te jeautar, thai phendem lehkă ăkh čiro.
7 Pala kodea phendem le thagarehkă: „Kana arakhăl o thagar dromesa te del pe mangă lilla anda le drgătorea dă înteal o Nanilaši, kaste mekăn ma te nakhau thai te šoama ando Iuda,
8 thai khă lill anda o Asaf, o arakhaditorii le văšehko le thagarehko, kaste del ma kašt te kărau grinde andal udara le četăçuiakă dă paša o khăr, anda o zîdo la četateako thai andoa khăr ande sao bešeaua.” O thagar dea ma kadala lilla, kă o vast o lašo le Devllehko mîŕăhko sas pa mande.
9 Gălem kal dregătorea dă înteal o Nanilaši, thai dem le ăl lilla le thagarehkă, kai thodeasas te jean mança varesar mai bară la oštireakă thai varesar grastarea.
10 O Sanbalat, o Xoronito, thai o Tobia, o kanditorii lehko o Amonit, kana ašundine e buti kadea či čeaileale dăthan kă avelas khă manuši te rodel o lašimos le šeavengo le Israelohkărăngo.
O Neemia muršarăl le poporos.
11 Arăslem ando Ierusalimo, thai ašilem oče trin des.
12 Pala kodea, uštilem reate varekasar manušença, bi te phendino varekahkă so thodeasas mangă O Dell muŕo ando illo te kărau andoa Ierusalimo. Nas mança či khă aver jivina, dăsar e jivina pe sao grastaoas.
13 Ankăstem reate poa udar la xareako, thai ortosailem karing o isvoro la xalako thai karing o udar le gunoiehko, dikhlindoi šutimasa sama kal zîduri le perade le Ierusalimohkă thai kal udara phabardine iagasa.
14 Nakhlem kata o udar le isvorohko thai kata o iazo le thagarehko, thai nas than katar te nakhăl e jivina kai sas tala mande.
15 Ankăstem reate kata o paioro, thai dikhlem pale limasa sama koa zîdo. Pala kodea šute ma poa udara la xareako, thai kadea ambolde ma.
16 Le dregătorea či jeanenas kai sîmas, thai so kărauas. Ji ande leaka kodea či phendemas khanči le Iudeiengă, či le rašangă, či vo iekhăhkă anda kola kai dikhănas le buteandar.
17 Phendem lengă atunčeara: „Dikhăn o bešlimos o bibaxtalo ande sao sam! O Ierusalimo sî perado, thai le udara sî phabardine iagasa. Aven te vazdas pale o zîdo le Ierusalimohko, thai te na mai avas prasaimahkă!”
18 Thai phendem lengă sar o vast o lašo le Devllehko sas pa mande, thai so divanuri phendeasas mangă o thagar. On phendine: „Te ušteas thai te vazdas!” Thai zureale ande kadoa mothodimos o lašo.
19 O Sanbalat, o Xornito, o Tobia, o kanditorii o Amonit, thai o Gheršem, o Arabo, phendindoi pe lengă, mardine pehkă asamos amendar thai či dabadikhleame. On phendine: „So kărăn tume oče? Vazden tume pa o thagar?”
20 Ta me demleanglal: „O Dell le čerurengo dela ame izbîndimos. Ame, le robea Lehkă, ušteasa thai vazsdasa; ta tume, nai tume či khă rig, či čeačimos, či andimos godeako ando Ierusalimo.”
Neemia la Ierusalim
1 Și a fost așa : în luna Nisan, în anul al douăzecilea al lui Artaxerxe împăratul, era vin înaintea lui; și am luat vin și am dat împăratului. Și nu fusesem trist înaintea lui. 2 Și împăratul mi‐a zis: Pentru ce este tristă fața ta, deși nu ești bolnav? Aceasta nu este decât întristare de inimă. Atunci m‐am temut foarte mult. 3 Și am zis împăratului: Să trăiască împăratul în veac: de ce să nu fie tristă fața mea, când cetatea , locul mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc? 4 Și împăratul mi‐a zis: Ce voiești să‐mi ceri? Deci m‐am rugat la Dumnezeul cerurilor. 5 Și am zis împăratului: Dacă va plăcea împăratului și dacă slujitorul tău a aflat har înaintea ta, trimite‐mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinților mei, ca s‐o zidesc. 6 Și împăratul mi‐a zis (șezând lângă el și împărăteasa): Cât de lungă va fi călătoria ta? Și când te vei întoarce? Și împăratul a binevoit să mă trimită și i‐am hotărât o vreme. 7 Și am zis împăratului: Dacă va plăcea împăratului, să mi se dea epistole către dregătorii de dincolo de rău ca să mă petreacă până voi sosi în Iuda, 8 și o epistolă către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‐mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile cetățuiei care ține de casă și pentru zidul cetății și pentru casa în care voi intra. Și împăratul mi‐a încuviințat, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9 Și am venit la dregătorii de dincolo de râu și le‐am dat epistolele împăratului. Și împăratul trimisese cu mine mai mari peste oaste și călăreți. 10 Și când a auzit Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, s‐au supărat foarte tare că a venit un om să caute binele copiilor lui Israel.
Neemia îmbărbătează pe popor
11 Și am venit la Ierusalim și am fost acolo trei zile. 12 Și m‐am sculat noaptea, eu și câțiva bărbați cu mine; și n‐am spus nimărui ce pusese Dumnezeul meu în inima mea ca să fac pentru Ierusalim; și nu era alt dobitoc cu mine decât dobitocul pe care călăream. 13 Și am ieșit noaptea pe poarta văii în fața fântânii zmeului și la poarta gunoiului, și am văzut zidurile Ierusalimului care erau dărâmate și porțile lui mistuite de foc. 14 Și am trecut la poarta fântânii și la iazul împăratului: și nu era loc pe unde să treacă dobitocul de sub mine. 15 Și m‐am suit noaptea prin vale și am văzut zidul; și m‐am întors și am intrat pe poarta văii și m‐am înapoiat. 16 Și dregătorii nu știau unde mersesem, nici ce făcusem, căci nu spusesem încă iudeilor, nici preoților, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici celorlalți care făceau lucrul. 17 Și le‐am zis: Vedeți starea cea rea în care ne aflăm, cum Ierusalimul este pustiit și porțile lui arse de foc: veniți și să zidim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de ocară. 18 Și le‐am spus cum fusese mâna Dumnezeului meu bună peste mine și încă și cuvintele împăratului pe care le vorbise către mine. Și ei au zis: Să ne sculăm și să zidim. Și și‐au întărit mâinile pentru bine. 19 Și Sanbalat horonitul și Tobia slujitorul, amonitul, și Gheșem arabul au auzit și au râs de noi și ne‐au disprețuit și au zis: Ce este lucrul acesta pe care‐l faceți? Voiți să vă sculați împotriva împăratului? 20 Și le‐am răspuns și le‐am zis: Dumnezeul cerurilor ne va face să propășim; și noi, robii săi, ne vom scula și vom zidi; dar voi n‐aveți nici parte, nici drept, nici amintire în Ierusalim.