1 Na nikăr xolli pel manuši le jungale,
thai na kam te aves sar lende;
2 kă lengo illo delgodi te čioŕarăn,
thai lengă ušt denduma bikrisa.
3 Andoa xaraimos vazdel pe ăkh khăr,
thai andoa prinjeandimos zureaol;
4 andoa jeanglimos pherdeon lakă
odăii sa le lašimatănça kučimahkă thai čeailimahkă.
5 Khă manuši xarano sî pherdo zor,
thai kukoa o prinjeando neverăl e čivava.
6 Kă andal limata le godimahkă les o mardimos,
thai andai but rig le phenditorengo sî tu o izbîndimos.
7 O xaraimos sî but vazdino anda kukoa o čealado:
o či pîtărăla o mui kai kris.
8 Kon delgodi te kărăl nasul,
bušol khă manuši pherdo nasulimos.
9 E godi kolesti le čealadesti nai dăsar bezex,
thai o prasaitorii sî khă prikăjimos anglal manuši.
10 Kana šuteos ando des le năkazohko, xançî sî ti zor.
11 Skăpisar kolen çîrdine te merăn,
thai skăpisar kolen kai sî paše te aven dinešuri.
12 Kana phenes: „Au! Či jeanglem!” …
Pateas kă či dikhăl Kukoa kai tolearăl le ille
thai Kukoa kai dikhăl poa duxo tiro?
Thai či potinela O sakoiekhăhkă pala lehkă kărdimata?
13 Šeaua, xa avdin, kă sî lašo,
Thai o faguro le avdinehko sî guglo anda o taloi te mohko.
14 Sa kadea, i o xaraimos sî lašo anda teo duxo:
te arakhăsa les, sî tu khă avimos,
thai či šindeola teo ajukărimos.
15 Na tinzosar astardimata, bikrisakă, koa khăr kolehko bibezexalo,
thai na biujar lehko xodinimos.
16 Kă kukoa o bibezexalo eftavar perăl, thai vazdel pe,
ta kukola le jungale perăn ando bibaxtalimos.
17 Na bukurisao andoa perimos te dušmanohko,
thai te na vesălil pe teo illo kana lopînzîl pe o,
18 te na varesar o Rai te dikhăl, te na čeaileol Les,
thai te amboldel Pesi xolli lestar.
19 Na xoleao andai zan kolendi kai kărăn nasul,
thai na nikăr xolli pe kola le nasul!
20 Kă kukoa kai kărăl nasul nai les či khă avimos,
thai e lumina kolendi le jungalendi mudardeol.
21 Šeaua, dara le Raiestar thai le thagarestar;
thai te na namistu kolença le bithanehko!
22 Kă' andakhdata avela lengă o xasardimos,
thai kon dašti jeanel o gor lindongo!
23 Dikta so mai phenen le xarane: „Nai mišto te avel tu ando dikhlimos
o mui le manušengo andel krisa.”
24 Kolehkă kai phenel le jungalehkă: „Tu san lašo!”
Den les armaia le popoare, thai čidabadikhăn les le neamurea.
25 Ta kolengă kai krisînin orta jeal pe lengă mišto,
thai khă baro dinodumadămišto avel pa lende.
26 Khă dimosanglal laxšo sî sar khă čiumidimos pel ušt.
27 Dikh anglal te buteandar dă avreal,
lesama kai buti le kîmposti,
thai pala kodea tho tu te vazdes o khăr.
28 Na deduma ando tipo lesnimahko pa teo pašo;
ta kamesa te athaves te uštença?
29 Na phen: „Sar kărdea mangă o kadea sî te kărau lehkă i me,
potinaua les pala lehkă kărdimata!”
30 Nakhlem pašai phuw khă khandimahko,
thai pašai răz khă manušesti bi godeako.
31 Thai sas dăsar ruguri, garado kanŕănça,
thai o zîdo le baŕăhko sas perado.
32 Dikhlem mišto limasa godi,
thai çîrdem sîkaimos anda so dikhlem.
33 „Te mai sovau xançî, te mai phandavau e iakh,
te tinzo le vast xançî kaste xodini ma!” …
34 Thai o čiŕîmos avel pa tute biajukărdimahko,
sar khă čior, thai o lipsomos, sar khă manuši narmome.
Îndemnări la răbdare și îngăduință
1 Nu pizmui pe oamenii răi, nici nu pofti să fii cu ei; 2 căci inima lor cugetă pieire și buzele lor vorbesc nenorocire. 3 Prin înțelepciune se zidește casa și prin pricepere se întărește; 4 și prin cunoștință se umplu cămările cu toate bunătățile scumpe și plăcute. 5 Bărbatul înțelept este puternic și bărbatul de cunoștință întărește puterea. 6 Căci cu sfat înțelept vei face războiul și în mulțimea sfetnicilor este biruința. 7 Înțelepciunea este prea înaltă pentru nebun, el nu‐și va deschide gura la poartă. 8 Cel ce se gândește să facă rău se va numi uneltitor de răutăți. 9 Gândul nebuniei este păcat și batjocoritorul este o urâciune oamenilor. 10 Dacă pierzi curajul în ziua strâmtorării, puterea ta îți este mică. 11 Scapă pe cei ce sunt duși la moarte și oprește pe cei ce merg clătinându‐se spre ucidere. 12 Dacă vei zice: Iată noi n‐am știut aceasta! oare nu va lua seama cel ce cumpănește inimile? Și nu știe cel ce‐ți păstrează sufletul și nu va răsplăti el fiecăruia după fapta sa? 13 Mănâncă , fiul meu, miere, căci este bună; și fagurul este dulce cerului gurii tale. 14 Tot așa cunoaște înțelepciunea pentru sufletul tău; dacă vei afla‐o, va fi o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge. 15 O, răule, nu pândi locuința celui drept; nu nimici locul său de odihnă. 16 Căci de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar cei răi se prăbușesc de rău. 17 Când cade vrăjmașul tău, nu te bucura și când este prăbușit, să nu ți se veselească inima: 18 ca să nu vadă Domnul și să fie rău în ochii săi și să‐și întoarcă mânia de la el! 19 Nu te aprinde din pricina făcătorilor de rele, nici nu pizmui pe cei răi; 20 căci pentru cel rău nu va fi viitor. Candela celor răi se va stinge. 21 Teme‐te de Domnul, fiul meu, și de împărat; și nu te însoți cu cei de alt gând. 22 Căci într‐o clipă va răsări nenorocirea lor și pieirea amândorora, cine o cunoaște? 23 Și acestea sunt cuvinte de la cei înțelepți: Nu este bine a căuta la fața oamenilor în judecată. 24 Cel ce zice celui rău: Ești drept! pe acela îl vor blestema popoarele, neamurile îl vor urî. 25 Dar cei ce‐l mustră vor fi plăcuți și o binecuvântare bună va veni peste ei. 26 Cel ce dă un răspuns drept, sărută buzele. 27 Pregătește‐ți afară lucrul și gătește‐ți câmpul și apoi zidește‐ți casa. 28 Nu fi martor fără pricină împotriva aproapelui tău; ai vrea oare să amăgești cu buzele tale? 29 Nu zice: Îi voi face cum mi‐a făcut, voi răsplăti omului după fapta sa. 30 Am trecut pe lângă țarina unui leneș și pe lângă via unui om fără pricepere. 31 Și iată era crescut peste tot cu scai și spinii îi acoperiseră fața și zidul de piatră îi era surpat. 32 Apoi m‐am uitat, am luat la inimă, am văzut și am căpătat învățătură: 33 Încă puțin somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor pentru dormit, 34 și sărăcia ta va veni ca un hoț și lipsa ta ca un om cu scut.