Arakh tu kurvărimastar.
1 Šeaua, le godi koa xaraimos muŕo,
thai bandear o kan koa sîkaimos muŕo,
2 kaste aves godimasa,
thai te ušt te aven le prinjeandimos.
3 Kă le ušt la juwleakă la străinakă pitearăn avdin,
thai o taloi laakă mohko sî mai isdrano sar o zetino;
4 ta palal sî kărko sar o pelino,
skuçome sar khă sabia duie šindimatănça.
5 Le pînŕă lakă ulen koa mullimos,
le pauri lakă den ando than le mullengo.
6 Kadea kă oi našti te arakhăl o drom la čivavako,
xasaol ande lakă droma, thai či jeanel karing jeal.
7 Thai akana, šaoŕale, ašunen ma,
thai na mai dureon katal divanuri mîŕă mohkă:
8 dureo kata o drom kai jeal late,
na mai pašo le udarăstar lakă khărăhko,
9 ta na varesar te des avrăngă teo zuralimos,
thai khă manušehko bimilako te bărši;
10 ta na varesar străinea te čeaileon te mandimastar,
thai tu te butearăs andoa khăr avrăhko;
11 ta na varesar te roves, palal,
kana o mas thai teo stato nasfaona,
12 thai te phenes: „Sar daštisardem
me te na dabadikhau o xamos,
thai sar či lea sama muŕo illo o xollearimos?
13 Sar daštisardem te na ašunau o mui mîŕă sîkaitorengo,
thai te na lau godi ka kukola so sikavenas ma?
14 Sode koče te bibaxtauau dă sa
ando maškar le poporohko thai le tidimahko!”
15 Pi pai andai xaing tiri,
thai andal isvoare te paiehko.
16 So, kames te šordeon te Isvoare avri?
17 Mekh le te aven dăsar anda tute,
thai na andal străinea paša tute.
18 O isvoro tiro te avel dinodumadămišto,
thai bukurisao la romneatar te tărnimasti.
19 Čerboaikă kamblini, kăprioara šukarni:
av mato soa čiro lakă šukarimatăngo,
av kamblino biatărdimahko lakă kamblimastar!
20 Thai anda soste, šeaua, avesa kamblino kha străinatar,
thai desa angali e čiuči kha biprinjeandeati?
21 Kă le droma le manušehkă sî dikhline anglal iakha le Raiehkă,
thai O dikhăl sa lehkă droma.
22 Kukoa o nasul sî astardo orta ande lehkă bikrisa,
thai sî astardo le phanglimatăndar lehka bezexatar.
23 O merăla andai sama biatărdimasti,
ambladeola anda prea but lehko čealadimahko.
Ferește‐te de desfrânare!
1 Fiul meu, ia seama la înțelepciunea mea; pleacă‐ți urechea la priceperea mea. 2 Ca să fii cu prevedere și buzele tale să păstreze cunoștința. 3 Căci buzele femeii străine picură miere și cerul gurii sale este mai neted decât untdelemnul; 4 dar la urmă ea este amară ca pelinul, ascuțită ca sabia cu două tăișuri. 5 Picioarele sale se coboară la moarte, pașii ei dau în Șeol. 6 Ea nu apucă pe cărarea netedă a vieții, căile ei sunt nestatornice și ea nu le cunoaște. 7 Deci, fiilor, ascultați‐mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele. 8 Depărtează‐ți calea de lângă ea și nu te apropia de ușa casei ei; 9 ca nu cumva să dai cinstea ta altora și anii tăi celui nemilos; 10 ca să nu se sature străinii de puterea ta și ostenelile tale să fie în casa altuia; 11 și tu să te bocești la sfârșitul tău, când carnea ta și trupul tău vor pieri. 12 Și să zici: O, cât am urât învățătura și inima mea a disprețuit mustrarea, 13 și n‐am ascultat de glasul învățătorilor mei și nu mi‐am plecat urechea la cei ce mă învățau! 14 Eram aproape să cad în tot soiul de rău în mijlocul obștei și adunării. 15 Bea ape din groapa ta și ape curgătoare din puțul tău. 16 Să se risipească izvoarele tale ca pâraiele de apă în ulițe? 17 Să fie numai ale tale nu și ale străinilor cu tine! 18 Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‐te de nevasta tinereții tale. 19 Ca o cerboaică iubită și ca o căprioară plăcută, țâțele ei să te îndestuleze în toate vremile și îmbată‐te totdeauna de iubirea ei. 20 Și de ce ai voi, fiul meu, să te îmbeți de la o străină și să îmbrățișezi sânul alteia? 21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor Domnului și el cumpănește toate cărările lui. 22 Pe cel rău înseși nelegiuirile sale îl vor prinde și cu înseși funiile păcatului său va fi ținut. 23 El va muri din lipsă de învățătură și se va rătăci în mărimea nebuniei sale.