O PSALMUL 102.
Khă rudimos khă bibaxtalehko, kana sî pherado tristomastar thai šorăl pehko roimos angloa Rai.
1 Raia, ašun muŕo rudimos,
thai te arăsăl o çîpimos muŕo ji Tute!
2 Na garau Teo Mui ando des mîŕă kăznimahko!
Bandear o kan karing mande, kana çîpi!
Ašun ma iekhatar!
3 Kă le des mîŕă nakhăn sar o tuhw,
thal kokala mîŕă phabon sar khă ambral.
4 Muŕo illo sî malado, thai šuteol orta sar e čear;
ji kana i o manŕo bîstrau te xau les.
5 Kadea dă bară sî mîŕă roimata,
kă astardeon mîŕă kokala le masăstar.
6 Ameau le pelikanosa andai pustia,
sîm sar ăkh kukumeaua andal peradimata;
7 našti mai sovau, thai sîm sar
e čirikli korkoŕo opral pekh khăr.
8 Ande sako des prasan ma mîŕă dušmaia,
thai le bimîŕă solaxan pe mande ande lendi xolli.
9 Xau phuw ando than le manŕăhko,
thai nami mîŕă iasfa le pimasa,
10 andai zan la xolleati thai le xollearimasti Tirăsti;
kă tu vazdean ma, thai šudean ma Dur.
11 Mîŕă des sî sar khă ušal iekhatar te nakhăn,
šuteon mangă sar e čear.
12 Ta Tu, raia, Tu thagaris ando veako,
thai o pomenimos Tiro nikrăl neamo anda neamoste.
13 Tu sî te uštesa, thai avela Tu mila le Sionostar;
kă sî o čiro te fal Tu mila lestar,
avilo o čiro phendino anda leste.
14 Kă Te robea kamen le baŕ le Sionohkă,
thai sî lengă mila lehka phuweatar.
15 Atunčea darana sa le neamuri anda o Anau le Raiehko,
thai sa le thagar la phuweakă anda Ti slava.
16 E, o Rai vazdela pale o Siono,
thai sîkadeola ande Pesti slava.
17 O lel sama koa rudimos le čioŕoŕohko,
thai či bidinel lehko rudimos.
18 Te ramol pe e buti kadea anda o neamo le manušengo kai avena,
thai o poporo, kai kărdeola, kaste lăudil le Raies!
19 Kă o dikhăl andoa učimos Lehkă sfinçomahko;
o Rai dikhăl andal čerurea pe phuw,
20 kaste ašunel ăl roimata le astardengo le mardimahkă,
thai te skăpil kolen kai sî merimahkă;
21 anda ka i on te vestin ando Siono o Anau le Raiehko,
thai le lăudimata Lehkă ando Ierusalimo,
22 kana tidena pe sa le popoare,
thai sa le thagarimata, kaste kanden le Raies.
23 O phaglea mîŕî zor ando drom,
thai tandeardea mîŕă des,
24 Me phenau: „Devlla, na lema koa dopaši mîŕă desăngo,
Tu, savehkă bărši nikrăn khă vešničia!”
25 Ando puraimos Tu kărdean e phuw,
thai le čerurii sî e buti Tiră vastendi.
26 On bilana, ta Tu ašesa;
sa pureaona sar khă raxami;
paruvesa le sar khă çolo, thai parugleona.
27 Ta Tu ašes sa Kodoa,
thai te bărši či avenale gor.
28 Le šave Te robengă ašena ando čem,
thai sămînça lendi ašela angla Tute.
Rugăciune de îndurare pentru sine și pentru Sion
Rugăciunea unui necăjit când este copleșit și își varsă plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, auzi‐mi rugăciunea și strigarea mea să vină până la tine.
2 Nu‐ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu. Pleacă‐ți urechea spre mine; răspunde‐mi degrabă în ziua când strig.
3 Căci zilele mele pier ca fumul și oasele mele ard ca un tăciune.
4 Inima mea este lovită și veștejită ca iarba; căci am uitat să‐mi mănânc pâinea.
5 Mi se lipesc oasele de carne, de glasul geamătului meu.
6 Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca huhurezul în locuri pustii.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singuratică pe acoperiș.
8 Vrăjmașii mei mă ocărăsc toată ziua; cei ce se înfurie împotriva mea blestemă pe mine.
9 Căci am mâncat cenușă ca pâine și mi‐am amestecat băutura cu lacrimi,
10 de mânia ta și urgia ta; căci m‐ai ridicat și m‐ai azvârlit.
11 Zilele mele sunt ca o umbră întinsă și mă usuc ca iarba.
12 Dar tu, Doamne, vei rămâne în veac și pomenirea ta din neam în neam.
13 Tu te vei scula și vei avea milă de Sion, căci este vremea să te înduri de el, căci a venit vremea hotărâtă.
14 Căci robilor tăi le place de pietrele sale și se îndură de pulberea lui.
15 Și neamurile se vor teme de numele Domnului și toți împărații pământului de slava ta.
16 Căci Domnul a zidit Sionul, s‐a arătat în slava sa.
17 El s‐a uitat la rugăciunea celui lipsit și n‐a disprețuit rugăciunea lor.
18 Aceasta se va scrie pentru neamul care va veni: și un popor care va fi făcut va lăuda pe Domnul.
19 Căci a privit de la înălțimea sfântului său locaș; Domnul s‐a uitat din ceruri pe pământ,
20 ca să audă suspinul celui încătușat, ca să dea drumul copiilor morții;
21 ca ei să vestească numele Domnului în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 când se vor aduna împreună popoarele și împărățiile ca să slujească Domnului.
23 El mi‐a slăbit puterea pe cale; mi‐a scurtat zilele.
24 Am zis : Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele. Anii tăi sunt din neam în neam.
25 Ai întemeiat pământul din vechime și cerurile sunt lucrul mâinilor tale.
26 Ele vor fi pierdute, dar tu vei rămâne și toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca o îmbrăcăminte și se vor schimba;
27 dar tu ești același și anii tăi nu se vor sfârși.
28 Copiii robilor tăi vor rămâne și sămânța lor se va întări înaintea ta.