O PSALMO 144.
Khă psalmo le Davidohko.
1 Dinodumadămišto te avel o Rai, o Kotorlebaŕăhko muŕo,
kai nikrăl măŕă vast koa mardimos,
le naia kana marau ma,
2 muŕo Lašimatorii thai e Četăçuia mîŕî,
o turno muŕo le skăpimahko thai o Skăpitorii muŕo,
o Skuto muŕo le garaimahko,
kai thol tala mande mîŕă poporos!
3 Raia, so sî o manuši, kaste les prinjeandimos lestar,
o šeau le manušehko kaste les sama lestar?
4 O manuši sî sar khă phurdimos,
le des lehkă sî sar e ušal kai nakhăl.
5 Bandear le čerurii, Raia, thai uli Ta!
Azba le baŕlebară kaste thuweaon!
6 Bašando Dell, thai pharau mîŕă dušmaien!
Šude Ta te suliçî, thai kărle te našen!
7 Tinzosar Te vast dă opral,
skăpisar ma thai skăpisar ma andal paia le bară,
andoa vast le šeavengo kole străinohkă,
8 savengo mui phenel bičeačimata,
thai savendi čeači sî khă čeači xoxamni.
9 Devlla, dilabaua Tukă khă dili nevi,
lăudiua Tu la lăutasa le deše koardença.
10 Tu, kai des le thagaren o valoso,
kai skăpisardean la mudardea sabiatar Te robos le Davidos,
11 ankalau ma thai skăpisar ma andal vast le šeavengă kole străinohkă,
savengo mui phenel bičeačimata,
thai savendi čeači sî khă čeači xoxamni! …
12 Amară šeave sî sar varesar gloate kai bareon ando tărnimos lengo;
amară šeia sî sar varesar tille thodine šukar, kai sî o kučimos le khărăngo thagarine.
13 Amară pătulea sî pherde, thai den opral anda sako xabenata;
le kîrduri buteon amengă le miiença,
le deše miiença ande amară islazurea;
14 amară jivine sî butimahkă;
nai či khă xasardimos, či khă robia,
či khă çîpimos pe amară uliçi!
15 Baxtalo le poporostar kai bešel kadea!
Baxtalo le poporostar, savehko Dell sî o Rai!
Rugăciune pentru ocrotire și binecuvântare
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care îmi deprinde mâinile la război, degetele la luptă!
2 Bunătatea mea și cetățuia mea, turnul meu cel înalt și izbăvitorul meu, scutul meu, în care îmi pun încrederea, care îmi supune poporul sub mine!
3 Doamne , ce este omul, că iei cunoștință de el, fiul omului, că iei seamă la el?
4 Omul este ca o suflare, zilele lui ca umbra care trece.
5 Doamne, pleacă cerurile tale și coboară‐te; atinge‐te de munți și vor fumega!
6 Aruncă fulgere și risipește‐i. Trimite săgețile tale și învălmășește‐i!
7 Întinde‐ți mâna de sus; izbăvește‐mă și scapă‐mă din apele mari, din mâna fiilor celor străini,
8 a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune.
9 Dumnezeule, îți voi cânta o cântare nouă, îți voi cânta laude cu harfa cu zece strune.
10 Tu ești cel ce dai împăraților mântuire, care scapi pe David, robul tău, de sabia vătămătoare.
11 Smulge‐mă și scapă‐mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune,
12 ca fiii noștri să fie ca sadurile ce cresc în tinerețea lor și fetele noastre ca pietrele de colț, tăiate după felul unui palat,
13 grânarele noastre pline, dând tot felul de bucate, oile noastre fătând cu miile și cu zecile de mii în pășunile noastre;
14 vacile noastre încărcate cu viței; nicio ruptură și nicio ieșire și nicio strigare în ulițele noastre.
15 O, ferice de poporul căruia îi va merge astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!