O PSALMO 17.
Khă dilabaimos le Davidohko.
1 Raia, ašun muŕo phendimos bidošalo, le godi ka mîŕă çîpimata,
bandear o kan koa rudimos muŕo,
kărdino le uštença bičeahle!
2 Te dičiol pe muŕo čeačimos angla Tute,
thai te dikhăn Te iakha muŕo bibezexalimos!
3 Kana zumavesa muŕo illo, kana zumavesales reate,
Te zumavesa ma, či arakhăsa khanči:
kă so anklel mangă andoa mui, kodea i dau godi.
4 Sode dikhăl le phanglimata le manušença,
me, pala o divano Te ušetengo,
arakhau ma poa drom le bičeačengo;
5 mîŕă pînŕă bešen biatărdimahko pe Tiră droma,
thai či perăn mîŕă pînŕă.
6 Çîpi karing Tute, kă ašunes ma, Devlla!
Bandear Teo kan karing mande, ašun o divano muŕo!
7 Sîkau o lašimos Tiro kukoa šukar,
Tu, kai skăpis kolen kai roden garadimos,
thai skăpis le anda lengă dušmaia, andai čeači Tiri!
8 Arakh ma sar e lumina la iakhati,
nikăr ma, kai ušal Te phakăndi,
9 kolendar le jungalendar, kai našaven ma,
le dušmaiendar mîŕăndar le mullimahkă, kai tiden ma.
10 On phandaven pehko illo,
sî le divanuri bară ando mui.
11 Nikrăn pe mîŕă urmendar, den ma angali orta,
pîndin ma kaste peraven ma kai phuw.
12 Fal kă sî khă leo bokhalo pala o xamos,
Khă puio leohko, kai bešel koa pîndimos ande pehko than.
13 Ušti Ta, Raia, ankli angla dušmano, de lesa tele!
Skăpisar ma le jungalestar Tea sabiasa!
14 Skăpisar ma le manušendar, Te vastesa,
Raia, le manušendar la lumeakă kadala,
Kai thon pesti rig ande čivava kadea,
thai savengă pherăs lengă păŕa Te lašimatănça.
Lengă šeave sî čeaile thai lendi mandin mekăn la pehkă gloatengă.
15 Ta me, ande muŕo bidošalimos,
dikhaua o Mui Tiro:
Sar ušteaua, čeailiuaua Te tipostar.
Rugăciune de ocrotire împotriva asupritorilor
O rugăciune a lui David
1 Ascultă dreptatea, Doamne, ia aminte la strigarea mea; pleacă urechea la rugăciunea mea din buze fără viclenie.
2 Să iasă dreptul meu dinaintea ta. Ochii tăi să vadă dreptatea.
3 Tu mi‐ai cercat inima; m‐ai cercetat noaptea; m‐ai încercat în curățitor și n‐ai aflat nimic: gândul meu nu trece dincolo de vorba mea.
4 În faptele oamenilor, după cuvântul buzelor tale, m‐am ferit de căile celui asupritor.
5 Pașii mei s‐au ținut tari pe cărările tale, picioarele mele n‐au alunecat.
6 Te‐am chemat Dumnezeule, căci îmi vei răspunde. Pleacă‐ți urechea spre mine, auzi cuvântul meu.
7 Arată îndurarea ta cea minunată , tu, care mântuiești cu dreapta ta pe cei ce își pun încrederea în tine de cei ce se ridică împotriva lor.
8 Păzește‐mă ca lumina ochiului, ascunde‐mă sub umbra aripilor tale
9 de cei răi care mă asupresc, vrăjmașii mei de moarte, care mă înconjoară.
10 Sunt închiși în grăsimea lor: cu gura lor vorbesc cu semeție.
11 Acum ne‐au înconjurat în pașii noștri; își pun ochii ca să ne întindă la pământ.
12 El este asemenea unui leu lacom de pradă și ca un pui de leu pândind în locuri dosnice.
13 Scoală‐te, Doamne, ia‐i înainte, doboară‐l; scapă‐mi sufletul de cel rău cu sabia ta;
14 scapă‐mă de oameni prin mâna ta, Doamne, de oamenii lumii a căror parte este în viața aceasta și al căror pântece îl umpli cu comoara ta. Ei sunt sătui de copii și prisosul averii lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu voi privi fața ta în dreptate : când mă voi deștepta, mă voi sătura de chipul tău.