O PSALMO 35.
Khă psalmo le Davidohko.
1 Arakh ma Tu, Raia, mîră dušmaiendar,
mart Tu kolença kai marăn pe mança!
2 Le o arakhaimos thai o skuto,
Thai ušti Ta te kandes ma.
3 Învîrtisar e suliça thai e săjeata pa mîŕă dušmaia!
phen mîŕă duxohkă: „Me sîm teo skăpimos!”
4 Lajavehkă thai meklinetele te aven kola Kai kamen te len mîŕî čivava!
Te den parpale thai te lolleon kola kai den godi muŕo xasarimos!
5 Te aven sar e poši lini la bravalleatar,
Thai te našavele o înjero le Raiehko!
6 O drom te avelengă kaleardo thai isdrano,
thai te našavele o înjero le Raiehko!
7 Kă tinzosarde mangă lendi phal, bidošako, pe khă groapa,
kai xunade la, bičeačimahko, kaste len mîŕî čivava;
8 Te arăsăle o čioŕîmos biajukărimahko,
Te aven astarde ande phal, kai tinzosardela,
te perăn ande late thai te xasaon!
9 Thai atunčeara bukurila pe muŕo duxo ando Rai:
vesălila pe andoa skăpimos Lehko.
10 Sa le kokala mîŕă phenena: „Raia, kon daštil, sar Tute,
te skăpil koles le bibvaxtales iekhăstar mai zuralo sar leste,
koles le bibaxtales thai čioŕăs kolestar kai čiorăles?”
11 Varesar dikhlitorea xoxamne vazden pe,
thai pušen ma sostar či jeanau.
12 Ambolden mangă nasul andoa mištimos:
mekline muŕo duxo pusto.
13 Thai me, kana on sas nasfale, xureavauas ma gonesa,
mekauas muŕo duxo postosa,
thai rudiuas ma le šerăsa bandeardo ando bărkh.
14 Phirauas pherdo dukh sar anda khă amal, anda khă phral;
le šerăsa bandeardo, sar o roimos kha dako.
15 Ta kana perau me, on bukurin pe thai tiden pe;
tiden pe bi te jeanau me, kaste prasan ma,
te šinen ma biatărdimahko.
16 Tiden andal dandd pa mande,
andekhthan kolença bikrisako,
le šutimatănça prasaimahkărănça.
17 Raia, ji kana dikhăsa pe lende?
Skăpisar muŕo duxo anda lengă tinzomata,
skăpisar mîŕî čivava andal diare kadale puiengă leohkă!
18 Thai me lăudiua Tu ando tidimos kukoa o baro,
thai slaviua Tu ando maškar khă poporohko baro koa dindimos.
19 Te na bukurin pe mandar kola pe bičeačimaste kai sî mangă dušmaia,
čina te na kărăn pehkă sămnuri la iakhasa kola kai či dabadikhăn ma bičeačimahko!
20 Kă on či den duma pačeasa,
ta astarăn xoxaimata pa le manuši ujearde andoa čem.
21 Pîtrăn o mui buflo pa mande,
thai phenen „Ha! Ha! Amară iakha dikhăn pehkă akana o pherdimos kamblino!”
22 Raia, Tu dikhăs: Na aši muto!
Na dureao Tu mandar, Raia!
23 Ušti Ta, thai vazde Tu te kărăs mangă čeačimos!
Devlla thai Raia, le sama mande!
24 Krisînisar ma pala o čeačimos Tiro, Raia, muŕo Dell,
kaste na bukurin pe on mandar!
25 Te na phenen ande lengo illo; „Aha, dikta so kamasas!”
Te na phenen: „Nakhadeam les!”
26 Ta te aven lajavehkă thai dinetele sa kola kai bukurin pe anda muŕo bibaxtalimos!
Te xureaven pe lajavesa thai prasaimasa, kola kai vazden pe pa mande!
27 Te bukurin pe thai te veselin pe, kola kai arakhăn čeilimos ande muŕo bidošalimos,
thai te phenen biatărdimahko: „Baro te avel O Rai,
kai kamel e pačea Pehkă robohkă!”
28 Thai atunčeara e šib mîŕî lăudila o čeačimos Tiro,
ande sal des phenela e lauda Tiri.
Rugăciune spre a scăpa de vrăjmași îndârjiți
Un psalm al lui David
1 Ceartă‐te , Doamne, cu cei ce se ceartă cu mine, luptă‐te cu cei ce se luptă cu mine.
2 Ia pavăza și scutul și scoală‐te în ajutorul meu.
3 Întinde sulița și închide calea celor ce mă urmăresc. Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta.
4 Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu. Să fie dați înapoi și făcuți de rușine cei ce plănuiesc vătămarea mea.
5 Să fie ca pleava înaintea vântului și îngerul Domnului să‐i urmărească.
6 Calea lor să fie întuneric și locuri lunecoase și să‐i gonească îngerul Domnului.
7 Căci fără cuvânt și‐au pregătit în taină lațul pentru mine, fără cuvânt au săpat o groapă sufletului meu.
8 Să vină prăpădul peste el pe neașteptate și să‐l prindă lațul său pe care l‐a întins. Să cadă în el spre prăpădul său.
9 Și sufletul meu se va veseli în Domnul, se va bucura de mântuirea lui.
10 Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este ca tine, care scapi pe cel nevoiaș de cel ce este prea tare pentru el, da, pe cel sărac și pe cel nevoiaș de prădătorul său?
11 Martori nedrepți se scoală, mă întreabă de cele ce nu știu.
12 Îmi răsplătesc rău pentru bine, văduvind sufletul meu.
13 Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu un sac; îmi amăram sufletul cu post și rugăciunea mea se întorcea în sânul meu.
14 M‐am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m‐am plecat jelind ca unul care jelește pe mamă‐sa.
15 Dar ei s‐au bucurat de șchiopătarea mea și s‐au adunat: oameni de nimic s‐au adunat împotriva mea și n‐am știut. M‐au sfâșiat și n‐au încetat:
16 ca niște batjocoritori de rând la ospețe au scrâșnit cu dinții împotriva mea.
17 Doamne, până când vei privi ? Scapă‐mi sufletul din stricăciunile lor, pe singurul meu de puii leului!
18 Îți voi aduce mulțumiri în obștea cea mare, te voi lăuda în popor mult.
19 Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept sunt vrăjmașii mei, să nu‐și facă cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei.
20 Căci ei nu vorbesc pace; ci cugetă cuvinte amăgitoare împotriva celor ce sunt liniștiți în țară.
21 Da, și‐au deschis gura larg împotriva mea. Au zis: Ha, ha! Ochiul nostru a văzut.
22 Ai văzut , Doamne, nu tăcea: Doamne, nu te depărta de la mine!
23 Trezește‐te și deșteaptă‐te pentru judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, pentru pricina mea!
24 Judecă‐mă după dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu; și să nu se bucure ei de mine.
25 Să nu zică în inima lor: Ha, asta e dorința noastră. Să nu zică: L‐am înghițit !
26 Să se rușineze și să roșească împreună cei ce se bucură de vătămarea mea. Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce fac pe marii împotriva mea.
27 Să strige de bucurie și să se veselească cei ce au plăcere de dreptatea mea și să zică pururea: Mărit să fie Domnul, care are plăcere de pacea robului său!
28 Și limba mea va vorbi de dreptatea ta, de lauda ta toată ziua.