O PSALMO 39.
Karing o maibaro le dilabaitorengo: karing O Iedutun.Khă psalmo le Davidohko.
1 Phenauas: „Dikhaua pa mîŕă droma,
kaste na bezexarau la šibasa;
thoaua mangă xamo moste,
sode ašela o jungalo angla mande.”
2 Bešlem muto, bi te dau duma;
ašilem, barem kă sîmas bibaxtalo;
thai sa kadea mîŕî dukh nas mai xançî bari.
3 Phabolas o illo ande mande,
Khă iag andral phabarălas ma;
thai atunčeara avilea mangă o divano pe šib, thai phendem:
4 „Raia, phen mangă sao sî o gor mîŕa čivavako,
savi sî e măsura mîŕă desăndi,
kaste jeanau sode sîm dă nakhlitorii.”
5 Dikta kă le des mîŕă sî sar khă lato vastehko,
thai čivava mîŕî nai khanči angla Tute.
E, or sao manuši sî orta khă phurdimos,
or sode dă mišto nikărdeola pe. (Atărdimos)
6 E, o manuši phirăl sar khă ušal,
O kovlearăl pe dîiveantaină,
Tidel mandimata, thai či jeanel kon lela le.
7 Akana, Raia, so dašti mai ajukrau me?
Ande Tute sî muŕo ajukărdimos.
8 Skăpisar ma anda sal bikrisa mîŕă!
Na kăr ma prasaimahko kolehko le dillehko!
9 Bešau muto, či pîtărau o mui,
kă Tu kărăs buti.
10 De rigate mandar Te mardimata!
Anklel muŕo duxo tala le mardimata Te vastengă.
11 Tu došaves le manušes, thai marăs les andal bikrisa lehkă:
mudarăs les, sar e molima, so sîles les mai kuči.
E, orsao manuši sî dăsar khă phurdimos. (Atărdimos) .
12 Ašun muŕo rudimos, Raia,
bandier Teo kan kal çîpimata mîŕă!
Na aši muto anglal iasfa mîŕă!
Kă sîm khă străino angla Tute,
khă phirditorii, sar sa mîŕă dada.
13 De rigate mandar Teo dikhlimos, thai
mekh ma te phurdau,
ji kana či jeavtar thai ten a mai avau!
Deșertăciunea vieții
Mai marelui muzicii, către Iedutun. Un psalm al lui David
1 Am zis: Voi lua seamă la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea; voi pune frâu gurii mele, cât va fi cel rău înaintea mea.
2 Am amuțit în tăcere. Am tăcut chiar și de la bine și durerea mea s‐a ațâțat.
3 Inima mea ardea înăuntrul meu, ardea focul cugetând eu. Atunci am vorbit cu limba mea.
4 Fă‐mi cunoscut , Doamne, sfârșitul meu și măsura zilelor mele, câtă este; să știu ce sfărâmicios sunt.
5 Iată, mi‐ai făcut zilele cât un lat de mână. Vremea vieții mele este o nimica înaintea ta. Cu adevărat orice om este o suflare, chiar cel ce stă tare. (Sela) .
6 Da, omul umblă ca o umbră, se neliniștește cu adevărat în zadar, îngrămădește avuții și nu știe cine le va strânge.
7 Și acum, Doamne, ce aștept eu? Nădejdea mea este în tine!
8 Izbăvește‐mă de toate fărădelegile mele; nu mă face de ocara nebunului.
9 Am fost mut, nu mi‐am deschis gura, căci tu ai făcut aceasta.
10 Depărtează lovitura de la mine, pier de lovirea mâinii tale.
11 Când mustri pe om și‐l pedepsești pentru nelegiuire, tu faci să se ducă frumusețea lui ca molia. Da , orice om este o suflare. (Sela) .
12 Auzi‐mi rugăciunea, Doamne, și pleacă urechea la strigarea mea; nu fi surd la lacrimile mele, căci sunt un străin la tine, un pribeag, ca toți părinții mei.
13 Ia‐ți privirea de la mine și mă voi întări, mai înainte de a mă duce de aici și să nu mai fiu.