O LILL O DUITO
O PSALMO 42.
Karing o maibaro le dilabaitorengo. E dili le šeavendi le Korehkă.
1 Sar kamel o čečerbo le isvoare le paiehkă,
kadea kamel Tu muŕo duxo Tut, Devlla!
2 O duxo muŕo trušaol pala o Dell, pala o Dell kukoa o juvindo;
kana jeaua thai sîkadiuvaua angla o Dell?
3 Iasfănça čeaileara ma i desă thai i reate,
kana phenel pe mangă biatărdimahko: „Kai sî o Dell tiro?”
4 Anau mangă godi, thai šorau sai iag mîŕă illesti ande mande,
kana dauma godi sar phirauas ando maškar le butimahko,
thai sar jeauas angla leste karing o Khăr le Devllehko,
ando maškar le çîpimatăngo bukurimahkă thai naismahkă
khă poporohko ando desobaro.
5 Anda soste tristostu, duxona, thai roves ande mande?
Ajukăr ando Dell, kă pale lăudiua Les;
O sî o skăpimos muŕo thai o Dell muŕo.
6 Sî tristo o duxo ande mande, Devlla;
anda kodea Tute dau ma godi, andoa čem le Iordanohko,
andoa Xermono, thai andoa baŕobaro Miçearo.
7 Khă valo akharăl aver valo, koa ašundimos le peraimahko Te paiengă;
sa le paia thai le valurea Tiră nakhăn pa mande.
8 Desă, o Rai delas ma Pesti mila,
ta reate, dilabauas Lehkă lăudimata,
thai vazdauas khă rudimos le Devllehkă mîŕa čivavakă.
9 Anda kodea, phenau le Devllehkă, o Kotorlebaŕăhko mîŕăhko: „Anda soste bîstrăs ma?
Anda soste trăbul te phirau pherdo tristomos, tala o meklimos le dušmaiengo?
10 Fal kă linčeaon mîŕă kokala la sabiasa kana prasan ma mîŕă dušmaia,
thai phenen biatărdimahko: „Kai sî teo Dell?”
11 Anda soste tristostu, duxona, thai roves ande mande?
Ajukăr ando Rai, kă pale lăudiua Les;
O sî o skăpimos muŕo thai o Dell muro.
CARTEA A DOUA
Dor după Templu în țară străină
Mai marelui muzicii. O învățătură; de la fiii lui Core
1 Cum dorește cerbul după izvoarele de apă, așa dorește sufletul meu dună tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când voi veni și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile mele au fost pâinea mea zi și noapte, când mi se zicea toată ziua: Unde este Dumnezeul tău?
4 Îmi aduceam aminte de aceste lucruri și‐mi vărsam sufletul în mine: cum mergeam cu gloata, cum mă duceam cu ei la casa lui Dumnezeu, cu glas de bucurie și de laudă, o mulțime în sărbătoare.
5 Pentru ce ești mâhnit, suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda pentru mântuirea feței sale.
6 Dumnezeul meu, sufletul meu este mâhnit înăuntrul meu, de aceea îmi aduc aminte de tine din țara Iordanului și a Hermonului, din muntele Mițear.
7 Adânc cheamă pe adânc la vuietul căderilor tale de apă, toate valurile tale și talazurile tale au trecut peste mine.
8 Ziua, Domnul va porunci îndurarea sa și noaptea cântarea lui va fi cu mine, rugăciunea mea către Dumnezeul vieții mele.
9 Voi zice către Dumnezeu, stânca mea: Pentru ce m‐ai uitat? De ce umblu în jale sub apăsarea vrăjmașului?
10 Protivnicii mei mă ocărăsc ca o sabie în oasele mele, zicându‐mi toată ziua : Unde este Dumnezeul tău?
11 Pentru ce ești mâhnit suflete al meu? Și de ce ești neliniștit înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu; căci încă îl voi lăuda: pe el , mântuirea feței mele și Dumnezeul meu!