O LILL O ŠTARTO
O PSALMUL 90.
Khă rudimos le Moisahko, o manuši le Devllehko.
1 Raia, Tu sanas amaro than l le garaimahko,
anda neamo ande neamoste.
2 Anglal te kărdilino le baŕlebară,
thai anglal kaste kărdilino e phuw thai e lumea,
andal veakuri andel veakuri, Tu san o Dell!
3 Tu amboldes le manušen ande phuw,
thai phenes: „Ambolden tume šeave le manušengă!”
4 Kă angla Tute, khă mia bărši
sî sar o des dăarateara, kai nakhlo,
thai sar khă arakhaimos andai reat,
5 šilaves les, sar khă suno:
dădroboitu, sî sar e čear, kai lulludearăl pale:
6 lulludearăl dădroboitu, thai bareol,
ta reate sî šindi thai šuteol.
7 Ame sam phabardine Tea xolleatar,
thai darardine Te xollearimastar.
8 Tu thos angla Tute le bezexa amară,
thai ankalaves kai lumina Te Mosti le bezexa amară le mai garade.
9 Sa amară des xasardeon anda o xollearimos Tiro,
dikhas sar jeantar amară bărši sar khă bašimos.
10 Le bărši amara čivavakă vazden pe ka eftavardeši bărši,
ta, anda kola mai zurale, ka oxtovardeši bărši;
Thai buti kadea saveasa del pe baro
o manuši ande lehko čiro nai dăsar buti thai dukh,
kă nakhăl iekhatar, thai ame xureas.
11 Ta kon lel sama koa zuralimos Tea xolleako,
thai koa xollearimos Tiro, kadea sar avel pe te daral Tutar?
12 Sîkau ame te dinas mišto amară des,
kaste las kă illo xarano!
13 Ambolde Tu, Raia! Ji kana bešes?
avel Tu mila Te robendar!
14 Čeaileara amee ande sako droboitu Te lašimasa,
thai sai čivava amari bukurisaoasa thai vesălisaosa.
15 Vesălisar ame sa kaditi des sode phareardean ame,
sa kaditi bărši sode dikhleam o bibaxtalimos!
16 Te sîkadeol Te robengă e buti Tiri,
thai slava Tiri lengă šeavengă!
17 Avel pa amende o lašimos le Raiehko amară Devllehko!
Thai zurear e buti amară vastendi,
e, zurear e buti amară vastendi!
CARTEA A PATRA
Veșnicia lui Dumnezeu, vremelnicia oamenilor
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Doamne, tu ai fost locul nostru de locuit din neam în neam.
2 Mai înainte de a se fi născut munții și să fi dat naștere pământului și lumii, din veci până în veci, tu ești Dumnezeu!
3 Tu prefaci în țărână pe om și zici: Întoarceți‐vă , copii ai oamenilor.
4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca o strajă de noapte.
5 Îi iei ca un șuvoi; sunt ca un somn, — dimineața sunt ca iarba care crește.
6 Dimineața înflorește și crește; seara se taie și se veștejește!
7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta, tulburați de urgia ta.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre ascunse în lumina feței tale.
9 Căci toate zilele noastre trec în mânia ta; ne sfârșim anii cu un oftat.
10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, sau la cei în putere optzeci de ani; totuși mândria lor este muncă și durere; căci se duc iute și noi zburăm.
11 Cine cunoaște puterea mâniei tale și mânia ta după temerea de tine?
12 Învață‐ne să ne numărăm zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.
13 Întoarce‐te, Doamne! Până când? Și căiește‐te cu privire la robii tăi.
14 Satură‐ne dimineața de îndurarea ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim în toate zilele noastre.
15 Bucură‐ne după zilele în care ne‐ai apăsat și după anii în care am văzut răul.
16 Să se arate robilor tăi lucrarea ta și slava ta peste copiii lor.
17 Și bunăvoința Domnului, Dumnezeului nostru, să fie peste noi; și întărește lucrul mâinilor noastre peste noi; da, lucrul mâinilor noastre întărește‐l.