1 Ta so phenasa kă leam, andoa zoralimos lehko, amaro phuropapo o Avraamo?
2 Ta kana o Avraamo sas dindo bibezexalo andal kărimata, sî les sosa te lăudil pe, ta na angloa Dell.
3 Kă so phenel o LillleDevllehko? „O Avraamo pateaia le Devlles, thai kadea dindea pe lehkă sar bibezexalimos.”
4 Ta, kolehkă kai kărăl buti, o potindimos kai del pe lehkă dinel pe na ka ăkh xaro, ta ka sar vareso unjilo;
5 ta kana, kolehkă kai či kărăl buti, thai pateal ande Kukoa so dinel le bezexales bibezexalo, o pateaimos kai les sî les, sî lehkă dindo sar khăbibezexalimos.
6 Sa kadea, i o Davido delanau baxtalo le manušes kodoles, kai o Dell, bi kărimatăngo, dine les bibezexalo.
7 „Baxtalo”, phenel o, „kolendar kai lengă jungalimata sî iertime, thai savengă bezexa sî garade!
8 Baxtalo le manušestar, savehkă či nikrăl lehkă o Rai ande sama e bezex!”
9 O baxtalimos kadoa sî numai anda kukola xšindine roata or i anda kukola bišindine roata? Kă phenasas kă le Avraamohko o pateaimos „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
10 Ta sar sas lehkă dindo? Palal, or anglal le šindimastar lehko roata? Na kana sas šindo roata, ta kana sas bišindo roata.
11 Pala kodea lea sar sămno o šindimos roata, sar ăkh pečetea kodole bibezexalimahko, kai deasas pe lehkă andoa pateaimos, kana sas bišindo roata.Thai kadea, anda kaste avel o dadd sa kolengo kai patean, barem kă nai šinde roata; ta, kadea, te dinel pe i lengă o bibezexalimos kadoa;
12 thai anda kaste avel i o daddd kolengo šinde roata, kadea kolengo kai, na numai kă sî šindine roata, thai i ušteaven pe urma le pateaimasti kodolesti, kai sas amară daddes le Avraamos kana nas šindo roata.
O mandimos avel andoa pateaimos.
13 Ande čeačimaste, o šinaimos kărdino le Avraamohkă or lehka seminçiakă, kă sai lumea avela lesti, nas kărdo po ortomos la Lejeako, ta po ortomos kodale bibezexalimasti, kai lel pe andoa pateaimos.
14 Kă, le mandimatorea sî kukola kai nikărăn la Lejeatar, o pateaimos sî întaină, thoa šinaimos sî rimome;
15 anda kă e Lejea anel xolli; thai kai nai khă lejea, oče nai či ušteaimos lejeako.
16 Anda kodea le manditorea sî kukola kai kărdeon andoa pateaimos, anda kaste aven andoa xaro, thai anda o šinaimos te avel čeačiumni anda sa e sămînça le Avraamosti: na numai anda e sămînça kutea kai sî tala e Lejea, ta i andai sămînça kutea kai sî la o pateaimos le Avraamohko, o dadd amaro saoŕăngo,
17 pala sar sî ramome: „Thodem tu te aves o dadd mai butengă neamuri.” O, kadea, sî o dadd amaro angloa Dell, ande sao pateaiam, kai juvindil le mullen, thai kai akharăl le butea kai nai, sar i kana avena.
18 Ajukărindoi pa orsao ajukărimos, o pateaia, thai kadea arăslo o dadd mai bute neamurengo, pala sar phendeasas pe lehkă: „Kadea avela e sămînça tiri.”
19 Thai, anda kă nas šuko ando pateaimos, o či dikhlea ka pehko stato, kai sas phureardo, – sas les paše ăkh šell bărši, – či kă e Sara naštilas te mai aven la šeave.
20 O či dea parpale kata o šinaimos le Devllehko, ando bipateaimos, ta, zureardo ande pehko pateaimos, dea slava le Devlles,
21 pherdo pateaimos kă O so šinavel, daštil i te kărăl.
22 Anda kodea o pateaimos kadoa „sas lehkă dindo sar bibezexalimos.”
23 Ta na numai anda leste sî ramome kă „sas lehkă dindo sar bibezexalimos:”
24 ta sî ramome i anda amende, savengă sa kadea samengă dindo, amengă kolengă kai pateas ande Kukoa kai juvindisardea andal mulle le Isus Kristosos, o Rai amaro,
25 kai sas dino anda amară bezexa, thai juvindisardea kă samas dinde bibezexale.
1 Deci ce vom zice că a aflat după carne Avraam strămoșul nostru? 2 Căci dacă Avraam a fost îndreptățit din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice scriptura? Și Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 4 Însă celui ce face fapte, plata nu i se socotește ca din har, ci ca o datorie. 5 Iar celui ce nu face fapte dar crede în cel ce îndreptățește pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește dreptate. 6 După cum și David rostește fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socotește dreptate fără fapte: 7 zicând : Fericiți sunt aceia ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite. 8 Fericit este bărbatul al cărui păcat nu‐l va socoti Domnul. 9 Fericirea aceasta deci este rostită oare peste tăierea împrejur sau și peste netăierea împrejur? Căci zicem: Lui Avraam credința i s‐a socotit ca dreptate. 10 Deci cum s‐a socotit? Când era el în tăiere împrejur sau în netăiere împrejur? Nu în tăiere împrejur, ci în netăiere împrejur. 11 Și a primit semnul tăierii împrejur ca o pecete a dreptății credinței pe care o avea când era în netăiere împrejur, ca el să fie tatăl tuturor celor ce sunt în netăiere împrejur, dar cred, spre a li se socoti și lor dreptatea 12 și ca să fie tată al tăierii împrejur pentru aceia care nu numai sunt din tăierea împrejur, dar și umblă pe urmele credinței tatălui nostru Avraam pe care o avea când era în netăiere împrejur.
Moștenirea vine prin credință
13 Căci nu prin lege a fost făgăduința către Avraam sau către sămânța lui, că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea din credință. 14 Căci dacă cei ce sunt din lege sunt moștenitori, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată. 15 Căci legea lucrează mânie; iar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. 16 De aceea ea este din credință ca să fie după har ; pentru ca făgăduința să fie temeinică pentru toată sămânța; nu numai pentru cea care este din lege, ci și pentru cea care este din credința lui Avraam, care este tată al nostru al tuturor, 17 (după cum este scris: Te‐am pus tată al multor neamuri) înaintea aceluia pe care l‐a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață celor morți și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi. 18 El, împotriva nădejdii, a crezut cu nădejde, ca să ajungă tată al multor neamuri după zicerea: Așa va fi sămânța ta. 19 Și nefiind slab în credință, nu s‐a uitat la trupul său însuși, care era ca mort, (fiind cam de o sută de ani), nici la pântecele Sarei care era ca mort, 20 și uitându‐se la făgăduința lui Dumnezeu, n‐a șovăit prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu, 21 și deplin încredințat că, ceea ce a făgăduit este puternic să și facă. 22 De aceea i s‐a și socotit ca dreptate. 23 Și nu s‐a scris numai pentru el că i s‐a socotit; 24 ci și pentru noi cărora ni se va socoti, noi care credem în acela care a sculat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25 care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost sculat pentru îndreptățirea noastră.