1 Me sîm khă roso andoa Saron, ăkh krino andal xarea. –
2 Sar khă krino ando maškar le kanŕăngo,
kadea sî e kamblini mîŕî maškar le šeia. –
3 Sar khă phabai maškar le kašt le văšehkă,
Kadea sî o kamblino muŕo maškar le tărne.
Kadea dragosa bešeau kai ušal lesti,
thai o rodo lehko sî guglo andoa taloi muŕo.
4 O nigărdeama ando khăr
le xamahko, thai o kamblimos sas o flako činosardo pa mande.
5 Zurearăn ma melença drakhahkă, ušteaven ma phabença,
kă sîm nasfali anda lehko kamblimos.
6 Te thol pehko vast o bičeačio tala muŕo šero,
te tidel ma andeangali lehka čeačeasa!
7 Solaxau tume, šeia le Ierusalimohkă,
pel busneoral văšunea thai le čerboaiče pao kîmpo:
na mištin, na ušteaven o kamblimos,
Ji pune či avel o! –
8 Ašunau o mui mîŕă but kamblimenehko! Dikta'lo kă avel,
xutindoi pal baŕlebară, avindoi pal pleaia.
9 O but kamblino muŕo ameal kha busneorasavăšui, or le puiosa la čerboaikako.
Dikta'lo kă sî pala o zîdo amaro,
dikhăl poa jeamo, dikhăl maškar le sastriça.
10 O but kamblino muŕo delduma thai phenel mangă:
Uštita, kamblinie, thai avta, mundrona!
11 Kă dikta nakhlo o iwend;
atărdi'lo o brîšind, thai gălotar.
12 Sîkadeon le lulludea po kîmpo,
avilo o čiro le dilabaimahko,
thai ašundeol pe o mui la turturikako andel islazuri amară.
13 Pateon le roade ando smoitino,
thai le răza lulldearde šuden pehko khandimos.
Uštita, kamblinio, thai avta, mundrona.
14 Gulumbino anda le phaŕadimata le kotorăbaŕăhko,
garadi ande le skobituri le prăpăstiengă,
sîkau mangă teo mui, thai kăr ma te ašunau teo mui!
Kă o mui tiro sî guglo, thai teo mui čeailimahko.
15 Astarăn amengă le xulpen, le xulpen kola le çînoŕăn,
kai rimonle răza; kăl răza amară sî ande lulludi.
16 O but kamblino muŕo sî muŕo, thai me sîm lesti;
o nigrăl pesko kîrdo maškar le krinea.
17 Ji koa šudrimos le desăhko, thai ji koa lunjimos le ušaleango,
ambolde tu! … Kamblimena, xuti sar khă busneoravăšui or sar o puio le čerbohko,
pal baŕlebară kai xulaven ame.
Dorul miresei după mirele ei
1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin al văilor! 2 Ca crinul între spini este scumpa mea între fete. 3 Ca mărul între copacii pădurii este iubitul meu între fii; m‐am desfătat și am stat jos la umbra lui; dulce este rodul său cerului gurii mele. 4 M‐a adus în casa de vin și iubirea este steagul său peste mine. 5 Întăriți‐mă cu turte de struguri. Răcoriți‐mă cu mere! Căci sunt bolnavă de iubire. 6 Stânga lui este sub capul meu, dreapta sa mă îmbrățișează. 7 Fete ale Ierusalimului, vă jur pe gazelele sau pe căprioarele câmpului, să nu treziți și să nu deșteptați iubirea până‐i va plăcea. 8 Glasul iubitului meu! Iată, vine sărind peste munți, săltând pe dealuri! 9 Iubitul meu este ca o gazelă sau un pui de cerb. Iată, stă în dosul zidului nostru, se uită prin fereastră, privește printre zăbrele. 10 Iubitul meu a vorbit și mi‐a zis: Scoală‐te , scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 11 Căci iată, a trecut iarna, ploaia a trecut și s‐a dus: 12 pe pământ se arată florile, vremea cântării a venit și glasul turturicii se aude în țarina noastră: 13 smochinul își umple smochinele de iarnă cu miresme și vițele în floare răspândesc miros. Scoală‐te , scumpa mea, frumoasa mea, și vino! 14 Porumbița mea, care stai în crăpăturile stâncilor, în adânciturile prăpăstiilor, fă‐mă să‐ți văd fața, fă‐mă să‐ți aud glasul; căci glasul tău este dulce și fața ta plăcută. 15 Prindeți‐ne vulpile , vulpile cele mici care strică viile; căci viile noastre sunt în floare. 16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El își paște turma printre crini. 17 Până la răcoarea zilei și până fug umbrele, întoarce‐te, iubitul meu: fii o gazelă sau un pui de cerb peste munții depărtării.