Peregrinarea prin pustiu
1 Ne‑am întors și am plecat în pustiu, pe drumul spre Marea Roșie, după cum îmi spusese DOMNUL, și am ocolit muntele Seir multe zile. 2 DOMNUL mi‑a zis astfel: 3 «Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți‑vă spre miazănoapte! 4 Poruncește‑i poporului astfel: ‘Veți trece prin hotarele fraților voștri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se tem de voi, dar aveți mare grijă! 5 Să nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nici măcar o palmă de loc din țara lor: muntele Seir i l‑am dat lui Esau în stăpânire. 6 Să cumpărați de la ei cu argint hrana pe care o veți mânca și tot cu argint să cumpărați și apa pe care o veți bea. 7 Căci DOMNUL, Dumnezeul tău, te‑a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și îți cunoaște călătoria prin pustiul acesta mare. Iată că de patruzeci de ani DOMNUL, Dumnezeul tău, este cu tine și n‑ai dus lipsă de nimic.’» 8 Ne‑am ținut departe de frații noștri, fiii lui Esau, care locuiesc în Seir, de calea care trece prin Arava, de Elat și de Ețion‑Gheber.
Când ne‑am întors și am luat drumul spre Pustiul Moabului, 9 DOMNUL mi‑a zis: «Să nu ataci Moabul și să nu pornești la luptă împotriva lui, căci nu‑ți voi da în stăpânire nimic din țara lui! Arul l‑am dat în stăpânire fiilor lui Lot. 10 (Demult, aici locuiau emimii : un popor mare, numeros și înalt la statură, ca anachimii . 11 Ei erau socotiți refaimi, ca anachimii, dar moabiții îi numeau emimi. 12 Demult , în Seir locuiau horiții, dar fiii lui Esau i‑au izgonit, i‑au nimicit și s‑au așezat în locul lor, așa cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i‑a dat‑o DOMNUL.) 13 Acum, treceți numaidecât Valea Zeredului !» Am trecut Valea Zeredului. 14 Zilele cât am umblat de la Cadeș‑Barnea până când am trecut Valea Zeredului au fost în număr de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei toată generația aceea de războinici, așa cum le jurase DOMNUL. 15 Însăși mâna DOMNULUI a fost împotriva lor, ca să‑i nimicească din mijlocul taberei, până când au pierit.
16 După ce au pierit din mijlocul poporului toți războinicii aceia, 17 DOMNUL mi‑a vorbit astfel: 18 «Astăzi vei trece hotarul Moabului, la Ar, 19 și te vei apropia de fiii lui Amon. Să nu‑i ataci și să nu pornești la luptă împotriva lor, căci nu‑ți voi da nimic de stăpânit în țara fiilor lui Amon: le‑am dat‑o în stăpânire fiilor lui Lot. 20 (Și aceasta era socotită țara refaimilor; demult, în ea locuiau refaimii, și amoniții îi numeau zamzumimi: 21 un popor mare, numeros și înalt la statură, ca anachimii. DOMNUL i‑a nimicit dinaintea amoniților, care i‑au izgonit și s‑au așezat în locul lor. 22 Așa a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiesc în Seir , când i‑a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i‑au izgonit și s‑au așezat în locul lor, până în ziua de azi. 23 Pe aviți , care locuiau în satele dinspre Gaza , i‑au nimicit caftoriții , ieșiți din Caftor, și s‑au așezat în locul lor.) 24 Plecați numaidecât și treceți Valea Arnonului! Iată că ți‑l dau în mâini pe Sihon, amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește la luptă și pune stăpânire pe țara lui ! 25 Astăzi , voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cerul întreg; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.»
Cucerirea țării lui Sihon
26 Din pustiul Chedemot, am trimis soli la Sihon, regele Heșbonului , cu vorbe de pace, zicând: 27 «Lasă‑mă să trec prin țara ta; voi merge numai pe drum, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. 28 Să îmi vinzi pe argint hrana pe care o voi mânca și tot pe argint să îmi vinzi și apa pe care o voi bea; îngăduie‑mi numai să trec cu piciorul 29 – așa cum au făcut‑o fiii lui Esau, locuitorii din Seir, și moabiții, locuitorii din Ar – până voi trece Iordanul spre țara pe care ne‑o dă DOMNUL, Dumnezeul nostru!» 30 Dar Sihon , regele Heșbonului, n‑a vrut să ne lase să trecem pe la el, căci DOMNUL, Dumnezeul tău , îi împietrise duhul și îi învârtoșase inima, ca să‑l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31 DOMNUL mi‑a zis: «Iată, încep să ți‑l dau pe Sihon împreună cu țara lui; începe să‑i iei în stăpânire țara!» 32 Sihon ne‑a ieșit înainte cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Iahaț. 33 DOMNUL, Dumnezeul nostru , i‑a dat în mâinile noastre și i‑am bătut pe el, pe fiii lui și pe tot poporul lui. 34 Cu acel prilej am cucerit toate cetățile și le‑am dat spre nimicire; bărbați, femei și copilași – n‑am lăsat unul să scape. 35 Numai vitele le‑am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le cuceriserăm. 36 De la Aroer , care este pe malul Văii Arnonului, și cetatea care este în vale până la Galaad, nicio așezare n‑a fost prea tare pentru noi: DOMNUL, Dumnezeul nostru, ni le‑a dat pe toate. 37 Doar de țara fiilor lui Amon nu te‑ai apropiat, de malurile Văii Iabocului , de cetățile din ținutul muntos și de toate locurile pe care ți le‑a oprit DOMNUL, Dumnezeul tău.