Supunerea față de autorități
1 Orice om să fie supus înaltelor autorități, căci nu există autoritate care să nu vină de la Dumnezeu. Și cele care sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. 2 Astfel, cine se opune autorității se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu, și cei ce se împotrivesc își vor lua osânda. 3 Conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei să nu‑ți fie teamă de autoritate? Fă binele și vei avea laudă de la ea! 4 Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia! Căci ea este slujitorul lui Dumnezeu, care pedepsește cu mânie pe cel ce face răul. 5 De aceea trebuie să fiți supuși: însă nu doar din pricina acestei mânii, ci și din conștiință. 6 De aceea plătiți și dările! Căci conducătorii sunt slujbași ai lui Dumnezeu, stăruind necurmat tocmai în aceasta. 7 Dați tuturor cele datorate: dările, cui se cuvin dările; vama, cui datorați vama; teama, cui datorați teama; cinstea, cui datorați cinstea.
Dragostea este împlinirea Legii
8 Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine iubește pe celălalt a împlinit Legea. 9 Căci poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, [să nu dai mărturie mincinoasă], să nu poftești și orice altă poruncă se cuprind în cuvântul acesta: Să‑l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 10 Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea este deci împlinirea Legii. 11 Și aceasta fiindcă știți ce vremuri sunt: este deja ceasul să vă treziți din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. 12 Noaptea e pe sfârșite, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13 Să umblăm cum se cuvine, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții; nu în desfrâu și în dezmăț; nu în certuri și în invidie. 14 Dimpotrivă, îmbrăcați‑vă în Domnul Isus Hristos și nu vă îngrijiți de firea pământească pentru a‑i îndeplini poftele!