O Iefta, krisînitorii ando Israelo.
1 O Iefta, o Galaadito, sas khă manuši zuralo. O sas o šeau kha kurvako. O Galaado kărdeasas le Ieftas.
2 E romni le Galaadosti kărdea lehkă šeave, kai, kărdile bară, thai našade le Ieftas, thai phendine lehkă: „Tu nai te avel tu mandimos ando khăr amră daddehko, kă san o šeau kha avrea romneako.”
3 Thai o Iefta našlo kata pehkă phral, thai bešlo ando čem o Tob. Varesar manuši bi šerandengo koa šero tide pe koa Iefta, thai kărănas phirimata lesa.
4 Pala vareso čiro, le šeave le Amonohkă teleardine mardimos le Israelosa.
5 Thai kana le šeave le Amonohkă marănas pe le Israelosa, le phură le Galaadohkă găline te roden le Ieftas andoa čem le Tobohko.
6 On phendine le Ieftahkă: „Av te aves o šerobaro amaro, thai te maras le šeaven le Amonohkărăn.”
7 O Iefta dea anglal le phurăn le Galaadohkărăn: „Či urîçîsardean ma tume, thai či našadean ma tume andoa khăr mîŕă daddehko? Anda soste aven akana mande kana san ando strandimos?”
8 Le phură le Galaadohkă phende le Ieftahkă: „Amboldas ame tute akana, kaste jeas amença, te marăs le šeaven le Amonohkă, te aves o šerobaro amaro, o šerobaro pa sal manuši le Galaadohkă.”
9 O Iefta dea anglal le phurăn le Galaadohkărăn: „Kana anen ma parpale kaste marau le šeaven le Amonohkă, thai kana o Rai dela le angla mande, avaua me kadea tumaro šeroobaro?”
10 Le phură le Galaadohkă phendine le Ieftahkă: „O Rai te ašunel ame, thai te krisînil, te na kărasa so phensa amengă.”
11 O Iefta teleardea le phurănça le Galaadohkă. O poporo thodeales te avel angla leste, thai thodea les šerobaro, thai o Iefta phendea pale angloa Rai, ande Miçipa, sa le divanuri kai phendeasas le.
O phadimos le Amonoçăngo.
12 O Iefta tradea solea le thagarohkă le šeavengă le Amanohkă, kaste phenen Lehkă: „So sî tu mança ta aves pa mande te kărăs mardimos pa muŕo čem?”
13 O thagar le šeavengo le Amonohko dea anglal le solengă le Ieftahkă: „Anda soste o Israelo, kana ankăsto andoa Ejipto, thodea o vast pe muŕo čem, kata o Arnon ji koa Iabok thai o Iordano. De mangă les parpale kamblimasa lašo.”
14 O Iefta tradea pale le solen koa thagar le šeavengo le Amonohkă,
15 kaste phenen lehkă: „Kadea del duma o Iefta: „O Israelo či thodea o vast po čem le Moabohko, či po čem le šeavengo le Amonohkă.
16 Kă atunčea, kana ankăsto o Israelo andoa čem le Ejiptohko, gălo ande pustia ji kai marea e Lolli, thai arăslo koa Kades.
17 Atunčeara o Israelo tradea solea le thagarăhkă le Edomohkă, kaste phenel lehkă: „Mekh ma te nakhau anda teo čem.” Ta o thagar le Edomohko či kamblea. Tradea i koa thagar le Moabohko, thai či o či kambleas. Thai o Israelo aši'lo ando Kades.
18 Pala kodea gălo andai pustia, gălo roata o čem le Edomohko thai o čem le Moabohko, thai avilo ande rig kataranklelokham le čemehko le Moabohko; thai arăsle înteal o Arnono, bi te šon pe andal phuwea le Moabohkă, kă o Arnono sas e phuw le Moabosti.
19 O Israelo tradea sole le Sixonehkă, o thagar le Amoriçăngo, o thagar le Xesbronohko. Thai o Israelo phendea lehkă: „Mekh ma te nakhau anda teo čem ji ando than karing jeas.”
20 Ta o Sixono nas les pateaimos ando Israelo, kate mekăles te nakhăl anda lehkă phuwea, thai tidea sa pehko poporo, avilo ando Iaxaç, thai mardea pe le Israelosa.
21 O Rai, o Dell le Israelohko, dea le Sixonos thai sa lehkă poporos ando vast le Israelohko, kai mardea les. O Israelo thodea o vast pe soa čem le Amoriçăngo, kai sas thodine ando čem kadoa.
22 Thodine o vast pe sal phuwea le Amoriçăngă, kata o Arnono ji ando Iabok, thai dă andai pustia ji koa Iordano.
23 Thai akana, kana o Rai, O Dell le Israelohko, našadea le Amoriçăn angla pehko poporo o Israelo, tu te stăpînis lengo čem?
24 Ta so del tu ando stăpînimos teo del o Chemošo, či stăpînisa? Thai sa so dea me ando stăpînimos o Rai, o Dell amaro, angla amende, ame te na stăpînisaras!
25 San tu mai lašo sar o Balak, o šeau le Çiporohko, o thagar le Moabohko? Xalea pe o le Israelosa or kărdea o mardimos lesa?
26 Dikta kă sî trin šella bărši dă kana bešel o Israelo ando Xesbono, thai andel gava paša leste, ando Aroero thai andel gava dă paša leste thai ande sal četăçi kai sî po mallo le Arnonohko: anda soste či lena lengă le ande soa čiro kadoa?
27 Me či xolleardem tu dălokh, thai nasul phiradean tu mança, kărdindoi mangă mardimos. O Rai te krisînil e buti kadea. O te avel ades krisînitorii maškar le šeave le Israelohkă thai le šeave le Amonohkă.”
28 O thagar le šeavengă le Amonohkă či ašundea le divanurendar kai tradea lehkă le o Iefta kaste phenen lehă le. E šei le Ieftasti.
29 O Duxo le Raiehko avilo poa Iefta. O Iefta phirdea soa Galaado thai o Manase; nakhlo andoa Miçipe ando Galaado; thai andoa Miçipe ando Galaado, teleardea pal šeave le Amonohkă.
30 O Iefta kărdea khă solaxaimos le Raiehkă, thai phendea: „Te desa ande mîŕă vast le šeaven le Amonohkă,
31 orkon anklela pal udara le khărăhkă mîŕăhkă angla mande, koa amboldimos muŕo o baxtalo katal šeave le Amonohkă, avela dino le Raiehkă, thai anaua les sar phabarimos dă sa.”
32 O Iefta teleardea pal šeave le Amonohkă, thai o Rai dea le ande lehkă vast.
33 Kărdea lengă khă baro phagaimos, kata o Aroero ji karing o Minito, than kai sas les biši četăçea, ji ando Abel-Cheramino. Thai le šeave le Amonohkă sas meklinetele angla le šeave le Israelohkă.
34 O Iefta amboldi'lo khără ande Miçipa. Thai dikhta kă lesti šei ankăsti lehkă anglal timpanença thai khălimasa. Oi sas lehko korkoŕo šeau; nas les či šeave či aver šei.
35 Sar dikhlea la, o šindea pehkă çoale, thai phendea lakă: „Of! mîŕî šei! pharăs malaves ma thai biujarăs ma! Kărdem khă solaxaimos le Raiehkă, thai našti amboldau les.”
36 Oi phendea lehkă: „Daddna, kărdean khă solaxaimos le Raiehkă, kăr mangă sosa ankăstea tukă andoa mui, akana kana o Rai amboldeatukă thai te dušmaien, le šeaven le Amonohkărăn.”
37 Thai oi phendea pehkă daddehkă: „Kaditi rudi tu: mekh ma slobodo dui šon, kaste uleau andel baŕlebară thai te rovau muŕo šeimosbaro mîŕă jeiança.”
38 O dea la anglal: „Jea!” Thai meklea la slobodo dui šon. Oi găli pehkă jeiança, thai ruia pehko šeibarimos pel baŕlebară.
39 Pala le dui šon, amboldi'li ka pehko dadd, thai o pherdea lasa o solaxaimos kai kărdeasas les. Oi či prinjeandeasas te avel andothan khă muršesa. Dă atunčeara kărdi'lo ando Israelo o nikărimos
40 ka, ande sako bărši, le šeia le Israelohkă te vazden prazniko la šeakă le Ieftahkă, le Galaaditohkă, štar des po bărši.
Iefta, judecător în Israel
1 Iefta , galaaditul, era un om viteaz , dar el era fiul unei desfrânate. Galaad era tatăl lui Iefta. 2 Nevasta lui Galaad i‑a născut fii, iar când fiii nevestei sale au crescut, l‑au izgonit pe Iefta și i‑au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru, căci tu ești fiul altei femei!” 3 Așadar, Iefta a fugit de frații lui și a locuit în ținutul Tob. Niște oameni de nimic s‑au strâns la Iefta și ieșeau la luptă cu el.
4 După o vreme, fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel. 5 Și pe când fiii lui Amon au pornit la război împotriva lui Israel, bătrânii Galaadului s‑au dus să‑l aducă pe Iefta din ținutul Tob. 6 Ei i‑au zis: „Vino să ne fii comandant, ca să luptăm cu fiii lui Amon!” 7 Iefta le‑a răspuns bătrânilor Galaadului: „Oare nu m‑ați urât voi și nu m‑ați izgonit din casa tatălui meu? De ce veniți la mine acum, când sunteți la strâmtorare?” 8 Bătrânii Galaadului i‑au zis lui Iefta: „De aceea ne‑am întors la tine acum: ca să mergi cu noi, să lupți cu fiii lui Amon și să ne fii căpetenie nouă și tuturor locuitorilor Galaadului!” 9 Iefta le‑a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt cu fiii lui Amon și dacă Domnul îi va da în mâinile mele, atunci vă voi fi căpetenie!” 10 Bătrânii Galaadului i‑au zis lui Iefta: „DOMNUL să ne judece dacă nu vom face așa cum spui!” 11 Și Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului, iar poporul l‑a făcut căpetenie și conducător , iar Iefta și‑a rostit toate cuvintele înaintea DOMNULUI, la Mițpa.
Înfrângerea amoniților
12 Iefta a trimis soli la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să lupți împotriva țării mele?” 13 Regele fiilor lui Amon le‑a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că Israel, când s‑a suit din Egipt, mi‑a cotropit țara, de la Arnon până la Iaboc și Iordan. Dă‑mi‑o înapoi acum de bunăvoie!”
14 Iefta a trimis iarăși soli la regele fiilor lui Amon 15 ca să‑i spună: „Așa vorbește Iefta: «Israel n‑a cotropit țara Moabului sau țara fiilor lui Amon. 16 Căci, atunci când Israel s‑a suit din Egipt, a mers prin pustiu până la Marea Roșie și a ajuns la Cadeș . 17 Atunci, Israel a trimis soli la regele Edomului ca să‑i spună: ‘Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta!’ Dar regele Edomului n‑a vrut să audă. A trimis și la regele Moabului, și nici el n‑a vrut să audă . Și Israel a rămas la Cadeș. 18 Apoi a mers prin pustiu, a ocolit țara Edomului și țara Moabului și a venit la răsăritul țării Moabului; și‑a așezat tabăra dincolo de Arnon, fără să calce hotarul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. 19 Israel i‑a trimis soli lui Sihon, regele amoriților, regele Heșbonului. Și Israel i‑a zis: ‘Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta până la locul meu!’ 20 Dar Sihon n‑a avut încredere în Israel și nu a vrut să‑l lase să treacă prin ținutul său. Sihon și‑a strâns tot poporul, și‑a așezat tabăra la Iahaț și a luptat împotriva lui Israel. 21 DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, l‑a dat pe Sihon și tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i‑a învins . Israel a pus mâna pe toată țara amoriților, locuitorii acelui ținut. 22 A pus mâna pe tot ținutul amoriților , de la Arnon până la Iaboc și de la pustiu până la Iordan. 23 Așadar, DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, i‑a dezmoștenit pe amoriți dinaintea poporului Său, Israel, iar tu vrei să îi stăpânești țara? 24 Oare n‑ai tu dreptul să stăpânești ceea ce‑ți dă Chemoș , dumnezeul tău? Și noi n‑avem oare dreptul să stăpânim tot ce ne‑a dat DOMNUL, Dumnezeul nostru ? 25 Și apoi, ești tu mai bun decât Balac , fiul lui Țipor, regele Moabului? S‑a certat el vreodată cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? 26 Sunt trei sute de ani de când locuiește Israel în Heșbon și în satele din jurul lui, la Aroer și în satele din jurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului; de ce nu le‑ați luat înapoi în tot acest timp? 27 Așadar, eu nu am greșit față de tine, dar tu te‑ai purtat rău cu mine, pornind la război cu mine. DOMNUL, Judecătorul , să judece astăzi între fiii lui Israel și fiii lui Amon!»” 28 Dar regele fiilor lui Amon n‑a ascultat cuvântul pe care i l‑a trimis Iefta.
Jurământul lui Iefta
29 Duhul DOMNULUI a venit peste Iefta. Iefta a trecut prin Galaad și Manase, a trecut prin Mițpe‑Galaad și din Mițpe‑Galaad s‑a îndreptat către fiii lui Amon. 30 Iefta I‑a făcut o juruință DOMNULUI și a zis: „Dacă îi vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, 31 cine va ieși pe porțile casei mele în întâmpinarea mea, la întoarcerea mea în pace de la fiii lui Amon, va fi al DOMNULUI și va fi adus ca ardere‑de‑tot!” 32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon ca să lupte împotriva lor și DOMNUL i‑a dat în mâinile lui. 33 El i‑a înfrânt, de la Aroer până spre Minit, în ținutul celor douăzeci de cetăți, și până la Abel‑Cheramim. Le‑a pricinuit o mare înfrângere, și fiii lui Amon au fost smeriți în fața fiilor lui Israel.
34 Iefta s‑a întors acasă la Mițpa . Și iată că fiica lui i‑a ieșit în întâmpinare cu tamburine și cu dansuri. Era singurul lui copil și nu mai avea în afara ei niciun fiu și nicio fiică. 35 Îndată ce a văzut‑o, Iefta și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Ah, fata mea, ce adânc mă mâhnești și cum mă tulburi tu! Căci mi‑am dat cuvântul față de DOMNUL și nu‑mi pot lua vorba înapoi !” 36 Ea a răspuns: „Tată, ți‑ai dat cuvântul față de DOMNUL; fă‑mi potrivit cu ceea ce ți‑a ieșit din gură, acum, când DOMNUL te‑a răzbunat pe vrăjmașii tăi, pe fiii lui Amon!” 37 Și ea i‑a zis tatălui său: „Îngăduie‑mi, te rog, doar atât: dă‑mi răgaz două luni, ca să cutreier munții și să‑mi plâng fecioria, împreună cu prietenele mele!” 38 El a răspuns: „Du‑te!” Și i‑a dat răgaz două luni. Ea s‑a dus cu prietenele ei și și‑a plâns fecioria în munți. 39 La sfârșitul celor două luni, s‑a întors la tatăl ei, și el a făcut cu ea după juruința pe care o făcuse; astfel, ea nu a cunoscut niciodată un bărbat. De atunci, s‑a făcut în Israel un obicei: 40 an de an, fetele lui Israel se duc să‑și amintească de fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.