O duito phirimos le šeavengo le Iakovohkă ando Ejpto.
1 O bokhalimos sas pa sa o čem.
2 Kana manas le xamahko div, kai andinesas les andoa Ejpto, o Iakov phendea pehkă šeavengă: „Jean pale, thai tinen amengă vareso xabenata.”
3 O Iuda phendea lehkă: „O manuši kodoa phendea mengă ujimaste: „Te na mai dikhăn muŕo mui, kana tumaro phral či avela tumença.”
4 Te kamesa te trades amară phrales amença, uleasa, thai tinasa tukă xabenata.
5 Kana či kames te trades les, či uleasa kă o manuši kodoa phendea: „Te na mai dikhăn muŕo mui, kana tumaŕo phral či avela tumença!”
6 O Israel phendea atunčeara: „Anda soste kărdean mangă khă kadea nasul, thai phendean kodole manušehkă kă mai sî tume khă phral?”
7 On phendine: „Koda manuši pušle ame pa amende thai amari familia, thai phendea: „Mai trail tumaro dadd? Mai sî tume vokh phral?” Thai ame phendeam lehkă so pušleas ame. Daštisas ame te jeanas so sas so sî te phenel: „Anen tumară phralles?”
8 O Iuda phendea pehkă daddehkă le Israelohkă: „Trade le šeaoŕăs mança, kaste ušteas thai te telearas, thai traisarasa thai či merasa, ame, tu thai amară šeave.
9 Dau pozia me anda leste; sî te mangăs les parpale anda muŕo vast. Te na anaua les parpale tute, thai te na thoaua les angla tute, došalo te avau angla tute orkana.
10 Kă te na mai bešlino kaditi, duvar sahkă amboldas ame ji akana.”
11 O Israel, lengo dadd, phendea lengă: „Kana nai karing, kărăn i kadea. Len tumengă andel gone vareso anda le mai laše roduri le čemehkă, kaste nigrăn khă pativ kodole manušeskă, sar: xançî leako kai potolil, thai xançî avdin, mirodenii, smirna, fistikurea thai migdale.
12 Len tumença rup pe duvarăs, thai nigrăn parpale o rup, kai thodine sas les koa mui le gonengo: daštila te avino khă athadimos.
13 Len i tumară phrales, ušten thai ambolden tume koa manuši kodoa.
14 O Dell Kukoa Seazurallo te kărăl tume te avel tume nakhlimos angloa manuši kodoa, thai te mekăl te amboldel tumença i o kolaver phrall thai i o Beniamin! Thai me, te trăbula te avau bi mîŕă šeavengo, bi lengo te avau!”
O avimos le phrallengo le Iosifohko ando Ejpto.
15 Line e pativ, line duvarăs rup, sar i le Beneaminos; uštile, thai uliste ando Ejpto, thai avile angloa Iosifo.
16 Sar dikhlea o Iosif le Beneaminos lença, phendea pehkă ekonomohkă: „Šu kadale manušen ando khăr, šin gurumnea thai tirav; kă kadala manuši sî te xan mança kai skafidi.”
17 O manuši kodoa kărdea sa so phendeasas lehkă o Iosif.
18 On darai le kana dikhline kă šon le ando khăr le Iosifohko, thai phende: „Šon ame andră anda o rup dănglal andal gone amaŕă; kamen te xuten pe amende, kaste len ame robea, thai te len amară čiušen.”
19 Dine pe paša o ekonomo le khărăhko le Iosifohko, thai dine duma lesa koa udar le khărăhko;
20 thai phende: „Raia, ame mai samas ăkh data koče, kaste tinas xabenata.
21 Kana, arăsleam koa than kai sas te ašeas te reatearas, pîtărdeam amară gone; thai dikta ka o rup orsavehko sas koa mui lehkă gonehko, amaro rup, pala o pharimos lehko: thai andeam les parpale amença.
22 Andeam i aver rup, te tinas xabenata. Či jeanas kon thodea parpale o rup ande amară gone.”
23 O ekonomo phendea lengă: „Avel tume pačea! Na avel tumengă dar khančestar. O Dell tumaro, o Dell tumară daddehko, thodea tumengă po garadimos khă kučimos andel gone. Tumaro rup nakhlo anda mîŕă vast.” Thai andea lengă i le Simionos.
24 O manuši kodoa šutea le ando khăr le Iosifohko; dea le pai ta xalade pehkă pînŕă; dea i čearea lengă čiušen.
25 On lašarde pesti pativ ji pune avilo o Iosifo, pala o dopašides; kă ašundesas kă sî te xan leste.
26 Kana arăslo o Iosif khără, dine les e pativ, kai adinesas lekhla, thai šudepe le mosa kai phuw angla leste.
27 O pušlea le sastimastar; thai phendea: „O phuro tumaŕo dadd, kai dean duma pa leste, sî sastevesto? Mai traill?”
28 On phendine lehkă: „O robo tiro, amaro dadd, sî sastevesto; trail dăsar.” Thai muklepe tele thai šude pe le mosa kai phuw.
29 O Iosif vazdea le iakha; thai, šudea khă dičimos karing pehko phral o Beneamin, o šeau lehka dako, thai phendea: „Koadoa sî tumaro phral o mai tărno, kai dean mangă duma pa leste?” Thai phendea: „O Dell te aveles milla tutar, šeaua!”
30 O Iosif iekhatar dea duma, kă šindeolas lehko illo anda pehko phral, thai atearălas kă trăbul te rovell: šutea pe ande khă odaia, thai ruia, oče.
31 Pala so xaladea pehko mui, ankăsto anda e odaia, thai, zumaindoi te atărdeol, phendea: „Anen xamahko!”
32 Andine xabe le Iosifohkă rigate, thai lehkă phralengă rigate; le Ejptenengă kai kărănas buti lesa andine lengă i lengă rigate; kă le Ejiptenea našti xanas le Evreiença, anda kă kadea buti anda lende sî khă jungalimos.
33 Le phral le Iosifohkă thode pe kai skafidi angla leste katar o mai angla kărdo, thai ji koa mai tărno, thodine pala lengă bărši; thai dikhănas iekh pe avrăste bipateamahko.
34 O Iosif thodea te den le xabenata kai sas angla leste; thai o Beniamin lea panjvar mai but sar le kolaver. Thai pille, thai lošaile lesa andekh than.
A doua călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1 Și foametea era grea în țară. 2 Și a fost așa : după ce au sfârșit de mâncat grâul pe care‐l aduseseră din Egipt, tatăl lor le‐a zis: Duceți‐vă iarăs, cumpărați‐ne ceva bucate!
3 Și Iuda i‐a vorbit zicând: Omul ne‐a spus hotărât zicând: Nu veți vedea fața mea de nu va fi cu voi fratele vostru. 4 Dacă vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogorî și‐ți vom cumpăra bucate. 5 Dar dacă nu‐l vei trimite, nu ne vom pogorî, căci omul ne‐a zis: Nu veți vedea fața mea de nu va fi fratele vostru cu voi. 6 Și Israel a zis: Pentru ce mi‐ați făcut răul de ați spus omului că mai aveți un frate? 7 Și ei au zis: Omul a întrebat cu de‐amănuntul de noi și de familia noastră zicând: Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți un frate? Și noi i‐am spus după cuvintele acelea; puteam noi ști cumva că ne va zice: Aduceți pe fratele vostru? 8 Și Iuda a zis lui Israel, tatăl său: Trimite pe băiat cu mine și ne vom scula și vom merge ca să trăim și să nu murim și noi și tu și copiii noștri. 9 Eu sunt chezaș pentru el: să‐l ceri din mâna mea ; de nu ți‐l voi aduce și nu‐l voi pune înaintea ta, voi fi păcătuit împotriva ta în toate zilele. 10 Căci dacă nu întârziam, hotărât, până acum ne‐am fi întors înapoi a doua oară. 11 Și tatăl lor Israel le‐a zis: Dacă este dar așa, faceți aceasta: luați din cele mai lăudate roade ale țării în vasele voastre și duceți omului un dar: puțin leac alinător și puțină miere și dresuri și smirnă, curmale și migdale. 12 Și luați îndoit argintul în mâna voastră; și argintul care a fost întors în gura sacilor voștri duceți‐l înapoi în mâna voastră; poate este o greșală. 13 Luați și pe fratele vostru și sculați‐vă, întoarceți‐vă la om. 14 Și Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea omului ca să vă dezlege pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Și eu , dacă este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi. 15 Și bărbații au luat darul acela și au luat argint îndoit în mâna lor și pe Beniamin și s‐au sculat și s‐au pogorât în Egipt și au stătut înaintea lui Iosif. 16 Și Iosif a văzut pe Beniamin cu ei și a zis celui ce era peste casa sa: Du pe acești oameni în casă și junghie o junghiere și gătește; căci oamenii vor mânca cu mine la amiază. 17 Și omul a făcut cum zisese Iosif și omul a adus pe oameni în casa lui Iosif. 18 Și oamenii s‐au temut pentru că i‐au dus în casa lui Iosif și ziceau: Pentru argintul care ne‐a fost întors în sacii noștri la început, ne duc ei înăuntru, ca să se năpustească asupra noastră și să cadă asupra noastră și să ne ia robi pe noi și măgarii noștri. 19 Și s‐au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif și i‐au vorbit la intrarea casei. 20 Și i‐au zis: Rugămu‐ne, domnul meu ! Întâia dată ne‐am pogorât în adevăr ca să cumpărăm bucate. 21 Și a fost așa : când am venit la casa de poposire, am deschis sacii noștri și iată argintul fiecăruia era în gura sacului său, argintul nostru după greutatea lui; și l‐am adus iarăși în mâna noastră. 22 Și am adus alt argint în mâna noastră ca să cumpărăm bucate. Nu știm cine a pus argintul nostru în sacii noștri. 23 Și el a zis: Pace vouă, nu vă temeți; Dumnezeul vostru și Dumnezeul tatălui vostru v‐a dat comoara voastră în sacii voștri, argintul vostru a venit la mine. Și le‐a scos pe Simeon. 24 Și omul a dus pe oameni în casa lui Iosif și le‐a dat apă și și‐au spălat picioarele și a dat nutreț la măgarii lor. 25 Și ei au pregătit darul pentru venirea lui Iosif la amiază, căci auziseră că au să mănânce pâine acolo. 26 Și Iosif a venit acasă. Și i‐au adus în casă darul care era în mâna lor și i s‐au plecat la pământ. 27 Și el i‐a întrebat de sănătate și a zis: Este bine tatăl vostru bătrânul despre care ați vorbit? Mai trăiește? 28 Și ei au zis: Robul tău, tatăl nostru, este bine; mai trăiește. Și s‐au plecat și au făcut o plecăciune. 29 Și el și‐a ridicat ochii și a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul mamei sale, și a zis: Acesta este fratele vostru cel mai mic despre care mi‐ați vorbit? Și a zis: Dumnezeu să‐ți fie milostiv, fiul meu. 30 Și Iosif s‐a grăbit, căci îi ardeau măruntaiele pentru fratele său și a căutat unde să plângă și a intrat în odaia sa și a plâns acolo. 31 Și și‐a spălat fața și a ieșit afară și s‐a stăpânit și a zis : Puneți pâine. 32 Și lui i‐au pus deosebit și lor deosebit și pentru egiptenii care mâncau cu el, deosebit; căci egiptenii nu pot mânca pâine cu Evreii, căci aceasta este o urâciune pentru egipteni. 33 Și au șezut înaintea lui, cel întâi‐născut după dreptul lui de naștere și cel mai mic după tinerețea sa. Și oamenii se mirau unul la altul. 34 Și luau porții pentru ei dinaintea lui. Și porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a oricăruia din ei. Și au băut și au băut bine cu el.