E pilda le abeaosti le šeavesti le thagaresti.
1 O Isus lea o divano, thai dea lengă duma pale andel pilde. Thai phendea:
2 „O Thagarimos le čerurengo ameazăl khă thagaresa, kai kărdea abeau pehkă šeavehkă.
3 Tradea pehkă roben te akharăn le gosten koa abeau; ta on či kamble te aven.
4 Tradea pale pehkă roben, thai phendea lengă: „Phenen kodole gostengă: „Dikta kă lašardem muro abeau; guruv thai le juvindimata mîŕă le mai thule sas šinde; saoră sî gata, aven koa abeau.”
5 Ta on, bi te fale anda o akhardimos lehko, telearde: iekh ka pesti xolda, thai aver ka pehko bitindimos.
6 Le kolaver thodine o vast pel robea, dinele po lajau, thai mudardele.
7 Kana ašundea o thgar xoleai'lo; tradea pehkă kătanen, xasardeale mudarditoren kodolen, thai phabardea lendi četatea.
8 Atunčeara phendea pehkă robengă: „O abeau sî gata; ta kodola gosti nas vrenikuri lestar.
9 Jean ka le gora le dromengă, thai akharăn koa abeau sa kodolen kai arakhăna le.”
10 Le robea ankăste ka le gora le dromengă, tidine saorăn kai arakhlele, i laše i jungale, thai o than le abeaohko pherdilo gostendar.
11 O Thagar šuteape te dikhăl pehkă gosten; thai dikhlea oče khă manušes, kai nas xureado ande raxami le abeaosti.
12 „Amale”, phendea lehkă o, „sar šutean tu koče bi te avel tu e raxami le abeaosti?” O manuši kodoa muçîsai'lo.
13 Atunčeara o thagar phendea pehkă kanditorengă: „Phanden lehkă vast thai lehkă pînŕă, thai lenles thai šudenles ando tuneriko dă avreal; oče avela o roimos thai o danddalimos le dandengo.
14 Kă but sî akharde, ta xançî sî alosarde.”
O biro.
15 Atunčeara le Fariseia telearde thai dinepe duma sar te astarăn le Isusos la orbasa.
16 Tradine Leste pehkă jenen andekhthan le Irodianença, kai phende Lehkă: „Sîkaitorina, jeanas kă san čeačio, thai kă sîkaves le manušen o drom le Devllehko ando čeačimos, bi te fal Tu khanikastar, anda kă Tu či rodes koa mui le manušengo.
17 Ta phen amengă, so pateas? Perăl pe te potinas biro le Čezarohkă or na?”
18 O Isus kai prinjeanelas lengo čiorimos, dea anglal: „Anda soste zumaven Ma, Athaitorilor?
19 Sîkaven Mangă o lov le birohko.” Thai on andine Lehkă khă lov.
20 O pušlea le: „O tipo kadoa thai le slove ramome pe leste, kahko sî?”
21 „Le Čezarohko,” phendine Lehkă on. Atunčeara O phendea lengă: „Den le Čezarohkă so sî le Čezarohkă, thai le Devllehkă so sî le Devllehkă!”
22 Mirime anda le divanuri kadala, on mukle Les, thai telearde.
Poa juvindimos.
23 Sa ande kodoa des, avile koa Isus le Saducheia, kai phenen kă nai juvindimos. On thodine Lehkă koakoa pušlimos:
24 „Sîkaitorina, o Moise phendea: „Te merălla varekon bi te aven les šeave, lehko phral te lel la romnea pehkă phralesti, te vazdel lehkă avimos.”
25 Ta sas amende efta phral. O mai anglal însurisai'lo, thai mullo; thai, kă nas les šeave, muklea pehkă phralehkă pehka romnea.
26 Sa kadea i o duito, thai i o trito, ji ka o eftato.
27 Mai palalal, pala lende sa, mulli i e juwli.
28 Koa juvindimos, e romni savendi anda le efta avela oi? Anda kă saoŕă sasla dă romni.
29 Čeačio phendimos, o Isus phendea lengă: „Xasardeon! Anda kă či prinjeanen o Lill le Devllehko, či e zor le Devllesti.
30 Kă koa juvindimos, čina či însurina pe, čina či măritina pe, ta avena sar le injerea le Devllehkă andoa čerii.
31 So dikhălpe poa juvindimos le mullengo, barem na drabardean so phendeape tumengă le Devllestar, kana phenel:
32 „Me sîm o Dell le Avraamohko, le Isakohko, thai le Iakovohko?” O Dell nai khă Dell le mullengo ta le juvindengo.”
33 Le noroade, kai ašunenas, ašiline uimime andoa sîkaimos le Isusohko.
O mothodimos o mai baro.
34 Kana ašundine le Fariseia kă o Isus phandadea o mui le Sadušeiengo, tide pe ande khă than.
35 Thai iekh anda lende, khă sîkaitorii la Krisako, kaste zumavel Les, thodea Lehkă kakoa pušlimos:
36 „Sîkaitorina, sao sî o mai baro mothodimos anda e Kris?”
37 O Isus dea les anglal: „Te kames le Raies, le Devlles tirăs, sa le illesa tirăsa, sa te sufletosa, thai sa duxosa.”
38 Kadea sî e mai anglal, thai kadea sî o mai baro mothodimos.
39 Ta o duito, kai ameal lesa, sî: „Te kames te pašes, orta sar tute.”
40 Ande kadala dui mothodimata astarălpe sa e Kris thai le Prooročiimatăndi.”
Aici
Kahko šeau sî o Kristoso?
41 Sar sas on tidine andekh than le Fariseia, o Isus pušlea le:
42 So patean tume poa Kristoso? Kahko šeau sî?” „Le Davidohko,” phende Lehkă on.
43 Thai o Isus phendea lengă: „Sar atunčeara o David, av, kana pherdindoi pherdo Duxo, phenel Lehkă Rai, kana phenel:
44 „O rai phendea mîŕă Raiehkă: „Beši ande Mîŕî čeačirig, ji kana thoaua le dušmaien Tirăn Tala le pînŕă Tiră?
45 Kadea, kana o Davido phenel Lehkă Rai, sar O sî lehko šeau?”
46 Khonikh našti dea Les anglal či khă orba.Thai andoa des kodoa, či mai lea te thon Lehkă pušlimata.
Pilda nunții fiului de împărat
1 Și Isus a răspuns și le‐a vorbit iarăși în pilde zicând: 2 Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 Și a trimis pe robii săi ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei nu voiau să vină. 4 A trimis iarăși alți robi zicând: Spuneți celor poftiți: Iată am gătit prânzul meu; boii mei și cele îngrășate ale mele sunt înjunghiate și toate sunt gata; veniți la nuntă. 5 Dar ei nu le‐a păsat și au plecat unul la holda sa și altul la negustoria sa. 6 Iar ceilalți au pus mâna pe robii săi, i‐au înfruntat rușinos și i‐au omorât. 7 Iar împăratul s‐a umplut de mânie și a trimis oștile sale și a nimicit pe ucigași și le‐a ars cetatea. 8 Atunci zice robilor săi: Nunta este gata dar cei poftiți n‐au fost vrednici . 9 Mergeți deci pe la ieșirile drumurilor și pe câți îi veți găsi poftiți‐i la nuntă. 10 Și robii aceia au ieșit la drumuri și au strâns pe toți pe care i‐au aflat, și răi și buni, și s‐a umplut nunta de cei ce ședeau la masă. 11 Iar când a intrat împăratul să privească pe cei ce ședeau la masă, a văzut acolo un om neîmbrăcat în haină de nuntă. 12 Și‐i zice: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Iar el a amuțit. 13 Atunci împăratul a zis slujitorilor: Legați‐i picioarele și mâinile și aruncați‐l în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați dar puțini aleși.
Birul
15 Atunci fariseii s‐au dus și s‐au sfătuit cum să‐l prindă în cuvânt. 16 Și trimit la el pe ucenicii lor cu irodianii zicând: Învățătorule, știm că esti iubitor de adevăr și înveți pe alții calea lui Dumnezeu în adevăr și nu‐ți pasă de nimeni, pentru că nu te uiți la fața oamenilor. 17 Spune‐ne deci, ce ți se pare? Se cuvine a da bir Cezarului sau nu? 18 Dar Isus, cunoscându‐le răutatea, a zis: Ce mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați‐mi banul pentru bir. Și i‐au adus un dinar. 20 Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? 21 Ei zic: Al Cezarului. Atunci le zice: Dați deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 22 Și când au auzit aceasta, s‐au mirat și l‐au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23 În ziua aceea au venit la el saducheii care zic că nu este înviere și l‐au întrebat 24 zicând: Învățătorule, Moise a zis: Dacă va muri cineva neavând copii, fratele său va lua pe nevasta lui și va ridica sămânță fratelui său. 25 Și erau la noi șapte frați. Și cel dintâi s‐a însurat și a murit și neavând sămânță a lăsat pe nevasta sa fratelui său. 26 Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. 27 Iar la urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere, deci, a cărui dintre cei șapte va fi ea nevastă? Căci toți au avut‐o. 29 Dar Isus a răspuns și le‐a zis: Vă rătăciți, neștiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morților, oare n‐ați citit ce vi s‐a spus de Dumnezeu zicând: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. 33 Și când au auzit, gloatele au rămas uimite de învățătura lui.
Porunca cea mai mare
34 Dar fariseii, când au auzit că a închis gura saducheilor, s‐au adunat la un loc, 35 și unul dintre ei, învățător de lege , l‐a întrebat, ispitindu‐l: 36 Învățătorule, care este porunca cea mare în lege? 37 Iar el i‐a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este porunca cea mare și cea dintâi. 39 Iar a doua asemenea ei este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 În aceste două porunci atârnă toată legea și prorocii.
Al cui fiu este Hristosul?
41 Și pe când erau adunați la un loc fariseii, Isus i‐a întrebat, 42 zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este? Ei îi zic: Al lui David. 43 El le zice: Cum, deci, David, în Duh, îl numește Domn, zicând: 44 Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale? 45 Deci, dacă David îl numește Domn, cum este el fiul lui? 46 Și nimeni nu putea să‐i răspundă un cuvânt, nici n‐a îndrăznit cineva din ziua aceea să‐i mai pună întrebări.