Învierea lui Hristos
1 Vreau să vă reamintesc, fraților, Evanghelia pe care v‑am propovăduit‑o, pe care ați primit‑o , în care ați rămas 2 și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți după cuvântul pe care vi l‑am vestit; altfel, degeaba ați crezut. 3 V‑am învățat, înainte de toate, ceea ce și eu am primit, anume că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 că a fost îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi , 5 și că i S‑a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 După aceea, S‑a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7 Mai târziu, i S‑a arătat lui Iacov , apoi tuturor apostolilor. 8 La urmă de tot , ca unei stârpituri, mi S‑a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să mă numesc apostol, fiindcă am prigonit biserica lui Dumnezeu. 10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt, și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic; ba încă am trudit mai mult decât toți; totuși , nu eu am trudit , ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Așadar, fie eu, fie ceilalți, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Învierea morților
12 Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? 13 Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n‑a înviat. 14 Și dacă Hristos n‑a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică este și credința voastră. 15 Ba încă suntem găsiți martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că L‑a înviat pe Hristos, pe care, de fapt, nu L‑a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie. 16 Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n‑a înviat. 17 Iar dacă Hristos n‑a înviat, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre 18 și, prin urmare, cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19 Dacă numai pentru viața aceasta ne‑am pus nădejdea în Hristos, suntem cei mai de plâns dintre toți oamenii!
20 Dar, de fapt, Hristos a înviat din morți, primul rod dintre cei adormiți. 21 Căci, dacă moartea a venit printr‑un om, tot printr‑un om a venit și învierea morților. 22 Și după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor fi aduși la viață în Hristos, 23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos – cel dintâi rod, apoi cei ce sunt ai lui Hristos, la venirea Lui. 24 Apoi va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice căpetenie, orice stăpânire și orice putere. 25 Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale . 26 Ultimul vrăjmaș care va fi nimicit va fi moartea, 27 căci Dumnezeu a pus totul sub picioarele Lui . Dar când zice că totul I‑a fost supus, se înțelege că în afară de Cel ce I‑a supus totul. 28 Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci Însuși Fiul Se va supune Celui ce I‑a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.
29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morți? Dacă morții nu învie nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți ? 30 Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? 31 Jur că, după cum am motiv să mă laud cu voi în Hristos Isus, tot astfel sunt zilnic în primejdie de moarte, fraților! 32 Dacă, omenește vorbind , m‑am luptat cu fiarele în Efes, care‑mi este folosul? Dacă nu învie morții, să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri ! 33 Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”! 34 Veniți‑vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu‑L cunosc pe Dumnezeu – spre rușinea voastră o spun!
35 Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce trup vor veni la viață ?” 36 Om fără minte! Ce semeni tu nu revine la viață dacă nu moare mai întâi. 37 Iar când semeni nu semeni trupul care va fi, ci un simplu grăunte, fie de grâu, fie de altceva. 38 Apoi, Dumnezeu îi dă un trup, după cum vrea: fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39 Nu toate trupurile sunt la fel, ci unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. 40 Există corpuri cerești și corpuri pământești, dar una este strălucirea corpurilor cerești și alta, a corpurilor pământești. 41 Una este strălucirea soarelui, alta, strălucirea lunii și alta, strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. 42 Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire și învie în neputrezire; 43 este semănat în ocară și învie în slavă; este semănat în slăbiciune și învie în putere. 44 Este semănat trup fizic și învie trup duhovnicesc. Dacă există trup fizic, există și trup duhovnicesc. 45 De altfel , chiar așa este scris: Omul dintâi, Adam, a devenit un suflet viu. Ultimul Adam a devenit duh dătător de viață. 46 Dar întâi vine ce este fizic, nu ce este duhovnicesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. 47 Omul dintâi este din pământ , pământesc; omul al doilea este din cer. 48 Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49 Și după cum am purtat chipul celui pământesc, vom purta și chipul Celui ceresc.
50 Ce spun eu, fraților, este că nu pot carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, 52 dintr‑odată, cât ai clipi din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. 53 Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54 Când trupul acesta supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris:
Moartea a fost înghițită de biruință .
55 Unde îți este biruința, moarte?
Unde îți este boldul, moarte?
56 Boldul morții este păcatul și puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! 58 De aceea , preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți întotdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică!
O juvindimos thai o sîkadimos le Kristosohko.
1 Kărau tumengă prinjeando, phralale e LašiVestea, savi dem tumengăla duma, savi lianla, ande savi ašilean,
2 thai anda savi san skăpime, kana nikrăn la sa kadea pala sar phendem tumengă la; avervaresar, dă ivea pateaian.
3 Sîkadem tume anglal dă sa, kadea sar lem i me: kă o Kristoso mullo anda amară bezexa, pala o LillleDevllehko;
4 kă sas praxome thai juvindisardea o trito des, pala o LillleDevllehko;
5 thai kă sîkadi'lo le Šifahkă, pala kodea kole le dešudongă.
6 Pala kodea sîkadi'lo ka peste panji šella phral ăkhdata, anda save mai but sî înkă ande čivava, ta unii sutine.
7 Mai palal sîkadi'lo le Iakovohkă, pala kodea sa le apostolengă.
8 Pala lende sa, sar kha počimatakă, sîkadi'lo i mangă.
9 Kă me sîm o mai bisămnome andal apostolea; či sîm vreniko te phiravau o anau le apostolohko, anda kă me mardem e Khăngări le Devllesti.
10 Ando xaro le Devllehko sîm so sîm. Thai o xaro Lehko angla mande nas dă ivea; ba kadea kărdem buti mai but anda sa: kadea na me, ta o xaro le Devllehko, kai sî ande mande.
11 Kadeadar, or me, or on, ame kadea das duma, thai tume pateaian.
O sămnomos le juvindimahko le Kristosohko.
12 Ta kana del pe duma kă o Kristoso juvindisardea andal mulle, sar phenen iekh anda tumende, kă nai khă juvindimos le mullengo?
13 Kana nai khă juvindimos le mullengo, či o Kristoso či juvindisardea.
14 Thai kana či juvindisardea o Kristoso, atunči amaro phendimos sî dă ivea, thai dă ivea sî i o pateaimos tumaro.
15 Ta kadea ame sam dinerigate thai sar dikhlitorea xoxamne le Devllehkă; andakă, phendeam poa Dell kă O juvindisardea le Kristosos, kana či juvindisardea Les, kana sî čečimos kă le mulle či juvindin.
16 Kă, kana či juvindin le mulle, či o Kristoso či juvindisardea.
17 Thai kana či juvindisardea o Kristoso, o pateamos tumaro sî khančehko, tume san înkă ande tumară bezexa,
18 thai kadea avela kă i kukola kai sutine ando Kristoso, sî xasarde.
19 Kana numai anda kadea čivava thodeam amengă o ajukărimos ando Kristoso, atunčeara sam le mai bibaxteako anda sal manuši!
20 Ta akana, o Kristoso juvindisardea andal mulle, o mai anglal anda kola le sute.
21 Kă kana o mullimos avilo andoa manuši, sa andoa manuši avilo i o juvindimos le mullengo.
22 Thai pala sar saoŕă merăn ando Adamo, sa kadea, saoŕă juvindina ando Kristoso;
23 ta orsao koa rîndo pehka kîrdohko. O Kristoso sî kukoa o anglal rodo; pă urmă, koa avimos Lehko, kola kai sî le Kristosohkă.
24 Mai palal, avela o isprăvimos, kana O dela o Thagarimos andel vast le Devllehkă le Daddehkă, pala so avela xasardo orsao raimos, orsao stăpînimos thai orsavi zor.
25 Kă trăbul ka O te thagaril ji kana thola sa le dušmaien tala Pehkă pînŕă.
26 O dušmano o mai palal, kai avela xasardo, avela o mullimos.
27 O Dell, ande čeačimaste, „thodea sa tala Lehkă pînŕă.” Ta kana phenel kă sa sas Lehkă meklino, atearăl pe kă avri anda Kukoa kai thodeas Lehkă sa.
28 Thai kana sal butea avenas tala Leste, atunčeara orta i o Šeau mekăla pe Kolehkă kai thodea tala leste sa le butea, anda ka o Dell te avel sa ande saoŕă.
29 Kadeadar, so kărăna kola kai boldeon anda kola le mulle? Kana či juvindin le mulle čisar, sostar mai boldeon on anda kola le mulle?
30 Thai sostar sam ame ande sako leaka ando xasarimos?
31 Ande sako des me sîm ando tinuimos le mullimahko; kaditi sî dă čeači e buti kadea, phralale, sode sî dă čeačio kă sî ma sostar te lăudima tumença ando Kristoso Isuso, o Rai amaro.
32 Kana, dindoiduma sar le manuši, mardilem le juvindimatănça ando Efeso, sao sî muŕo valoso? Kana či juvindin le mulle, atunči „te xas thai te peas, kă texara merasa.”
33 Na athadeon: „Le prinjeandinimata le jungale čioŕarăn le laše puraimata.”
34 Aven tumengă ande godi, sar avel pe, thai na bezexarăn! Kă sî maškar tumende iekh, kai či prinjeanen le Devlles: karing o lajeau tumaro phenau.
Sar juvindina le mulle.
35 Ta phenela varekon: „Sar juvindin le mulle?
36 Dilo so san! So thos tu ande phuw, či juvindil, kana či merăll mai anglal.
37 Thai kana thos ande phuw, thos na o stato kai avela, ta numai khă boamba, sar kărdeol pe: avela divesti, avela aver sămînçati.
38 Pă urmă o Dell dela stato, pala sar kamel; thai orsavea sămînçakă dela lako stato.
39 Na orsao stato sî sa kadea; ta aver sî o stato le manušengo, aver sî o stato le čirikleango, aver le mašengo.
40 Sa kadea, sî staturi čerikane thai staturi phuweakă;
41 Ta aver sî o străfeaimos le khamehko, aver o străfeaimos le šonutohko, thai aver sî o străfeaimos le čeraiengo; orta khă čerai sî avervaresar ando străfeaimos avrea čeraiako.
42 Kadea sî i o juvindimos le mullengo. O stato sî thodino ande phuw ando ternimos, thai juvindil ando biternimos;
43 sî thodino ando lajeau, thai juvindil ande slava; sî thodino ando bidaštimos, thai juvindil ande zor.
44 Sî thodino ando stato orta, thai juvindil ando stato duxovničihko. Kana să orsar khă stato, sî i khă stato duxovničihko.
45 Anda kodea sî ramome: „O manuši dă anglal o Adamo sas kărdo khă duxo juvindo.” O duito Adamo sas kărdo khă duxo dimahko čivavako.
46 Ta anglal avel na so sî duxovničihko, ta so sî masăhko; so sî duxovničihko avel palal.
47 O manuši anglal sî andai phuw, phuweako; o duito sî andoa čerii.
48 Sar sî kukoa la phuweako, kadea sî i kola le phuwikane; sar sî Kukoa o čerihko, kadea sî i kola le čerikane.
49 Thai pala sar phiradeam o tipo kukoa o puwikano, sa kadea phiravasa o tipo Kolehko čeruno.
50 So phenau me, phralale, să kă na o mas thai o rat mandinin o Thagarimos le Devllehko; thai kă, o ternimos našti mandinil o biternimos.
51 Dikta, phenau tumengă khă garaimos; či sovasa saoŕă, ta saoŕă avasa parugline,
52 Andekh leaka andekh leakuimos andai iakh, kai mai palal šing. E šing bašela, le mulle juvindina biternimahko, thai ame avasa parugline.
53 Kă trăbul ka o stato kadoa, thodino ternimahko, te xureavel pe ando biternimos, thai o stato kadoa le mullimahko te xureavel pe ando bimerimos.
54 Kana o stato kadoa thodino le ternimahko, xureavela pe ando biternimos, thai o stato kadoa le mullimahko xureavela pe ando bimerimos, atunčeara pherdeola o divano kai sî ramome: „O mullimos sas nakhado ando izbîndimos.
55 Kai sî teo barimos mullimosîna? Kai sî mullimos ti suv?”
56 Ta e suv l mullimasti sî o bezex; thai zor la bezexati sî e Kris.
57 Ta naismata aven andine le Devllehkă, kai del ame o izbîndimos ando Rai amaro o Isus Kristoso!
58 Anda kodea, but kuči mîŕă phral, aven zurale, bimištisarde, barerăn orkana ande buti le Raiesti, kă jeanen kă o xodinimos tumaro ando Rai nai dă iveantaină.