Ionatan îl ajută pe David
1 David a fugit de la Naiot, de lângă Rama. S‑a dus la Ionatan și i‑a zis: „Ce‑am făcut eu? Care este nelegiuirea mea și care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de caută să‑mi ia viața?” 2 Ionatan i‑a răspuns: „Ferească Domnul! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, mare sau mic, fără să‑mi dea de știre. De ce ar ascunde tatăl meu de mine lucrul acesta? Nici pomeneală!” 3 David a jurat din nou, zicând: „Tatăl tău știe negreșit că am găsit trecere înaintea ta și își va fi zis: «Să nu afle Ionatan, ca să nu se întristeze!» Totuși, viu este DOMNUL și viu este sufletul tău că nu este decât un pas între mine și moarte!” 4 Ionatan i‑a zis lui David: „Ce zici tu, aceea voi face pentru tine.” 5 Și David i‑a zis lui Ionatan: „Iată, mâine este lună nouă și ar trebui să stau la masă cu regele; îngăduie-mi să mă duc și să mă ascund în câmp până în seara celei de-a treia zile. 6 Dacă tatăl tău pomenește de lipsa mea, să‑i spui: «David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece degrabă până la Betleem , în cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa de peste an pentru toată familia.» 7 Dacă zice: «Bine!», atunci robul tău e în siguranță; dar dacă‑l apucă mânia, să știi că pieirea mea este hotărâtă din partea lui. 8 Poartă‑te cu îndurare față de robul tău, căci ai făcut un legământ cu robul tău înaintea DOMNULUI! Iar dacă este vreo fărădelege în mine, ia‑mi tu viața! De ce să mă mai duci până la tatăl tău?”
9 Ionatan i‑a zis: „Ferească Domnul să știu fără greș că pieirea ta este hotărâtă din partea tatălui meu și să nu-ți dau de veste!” 10 David i‑a zis lui Ionatan: „Cine‑mi va da de știre dacă tatăl tău îți va răspunde cu asprime?” 11 Și Ionatan i‑a zis lui David: „Hai să ieșim la câmp!” Și au ieșit amândoi la câmp. 12 Ionatan i‑a zis lui David: „Pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel că mâine sau poimâine, după ce‑l voi fi cercetat pe tatăl meu, dacă va fi bine dispus față de David, voi trimite la tine pe cineva să‑ți dea de știre! 13 DOMNUL să Se poarte cu toată asprimea față de Ionatan dacă tatăl meu s-ar bucura să‑ți facă rău, iar eu nu ți-aș da de știre și nu te-aș lăsa să pleci în pace! DOMNUL să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, poartă‑te față de mine cu o bunătate ca a DOMNULUI; iar dacă voi muri, 15 să nu‑ți îndepărtezi niciodată bunătatea de casa mea, nici chiar când DOMNUL îi va nimici pe toți vrăjmașii lui David de pe fața pământului!”
16 Astfel, Ionatan a încheiat legământ cu casa lui David, zicând: „DOMNUL să le ceară socoteală vrăjmașilor lui David!” 17 Ionatan l‑a pus din nou pe David să jure pe dragostea lui față de el, căci îl iubea ca pe sine însuși .
18 Ionatan i‑a zis: „Mâine este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 A treia zi să te cobori de tot , să te duci până la locul în care te‑ai ascuns în ziua cu pricina și să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeți înspre piatra aceasta, ca și când aș lovi la țintă. 21 Atunci îmi voi trimite slujitorul și‑i voi zice : «Du‑te și găsește săgețile!» Dacă‑i voi zice slujitorului: «Iată, săgețile sunt dincoace de tine, ia‑le!», să vii, căci este pace pentru tine și n‑ai de ce să te temi, viu este DOMNUL! 22 Dar dacă îi voi zice băiatului: «Iată, săgețile sunt dincolo de tine», atunci să pleci, căci DOMNUL te trimite. 23 Cât despre făgăduința pe care ne‑am făcut‑o unul altuia, iată, DOMNUL este martor între mine și tine pe vecie!”
24 David s‑a ascuns în câmp. Când a venit luna nouă, regele s-a așezat la masă ca să mănânce. 25 Regele a stat, ca de obicei, la locul lui de lângă perete. Ionatan era în fața lui, Abner s‑a așezat lângă Saul, iar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n‑a vorbit nimic în ziua aceea, căci își zicea: „Ceva s‑a întâmplat cu el. Nu este curat; negreșit, nu este curat.” 27 În ziua următoare, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Și Saul i‑a zis fiului său Ionatan: „De ce n‑a venit fiul lui Ișai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan i‑a răspuns lui Saul: „David m‑a rugat stăruitor să‑i îngădui să plece la Betleem. 29 Mi-a zis: «Dă‑mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, și fratele meu mi‑a dat poruncă; dacă am găsit trecere înaintea ta, dă‑mi voie să mă duc degrabă să‑mi văd frații!» De aceea n‑a venit la masa regelui.”
30 Atunci Saul s‑a aprins de mânie împotriva lui Ionatan și i‑a zis: „Pui de lele, nu știu eu că te‑ai înhăitat cu fiul lui Ișai, spre rușinea ta și spre rușinea mamei tale? 31 Câtă vreme trăiește fiul lui Ișai pe pământ, nici tu, nici regatul tău nu veți fi în siguranță. Acum trimite să‑l aducă la mine, căci e vrednic de moarte!” 32 Ionatan i‑a răspuns tatălui său, Saul: „De ce să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Atunci Saul și-a aruncat sulița spre el ca să‑l lovească, și Ionatan a înțeles că tatăl său era hotărât să‑l omoare pe David. 34 S‑a ridicat de la masă aprins de mânie și n‑a mâncat nimic în ziua a doua a lunii noi, pentru că era mâhnit din pricina lui David și pentru că tatăl său îl umilise.
35 A doua zi de dimineață, Ionatan a ieșit pe câmp la vremea pe care o hotărâse cu David, având cu el un slujitor tânăr. 36 El i‑a zis slujitorului: „Dă fuga și găsește săgețile pe care le voi trage!” Slujitorul a alergat, iar el a tras o săgeată dincolo de el. 37 Când slujitorul a ajuns la locul săgeții trase de Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Nu-i așa că săgeata este dincolo de tine?” 38 Ionatan a mai strigat către slujitor: „Iute, grăbește‑te, nu zăbovi!” Și slujitorul lui Ionatan a strâns săgețile și s-a întors la stăpânul lui. 39 Slujitorul nu știa nimic: numai Ionatan și David înțelegeau cele întâmplate. 40 Ionatan i‑a dat slujitorului armele pe care le avea și i‑a zis: „Du‑te și du-le în cetate!”
41 După plecarea slujitorului, David s‑a ridicat de lângă movilă , apoi s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s‑au sărutat și au plâns împreună, mai cu seamă David. 42 Apoi Ionatan i‑a zis lui David: „Du‑te în pace, acum că am jurat amândoi în Numele DOMNULUI astfel: «DOMNUL să fie martor pe vecie între mine și tine, între sămânța mea și sămânța ta!»” David s‑a ridicat și a plecat, iar Ionatan s‑a întors în cetate.
O Davido phendino le Ionatanostar.
1 O Davido našlo andoa Naioto, pašai Rama. Gălo koa Ionatano, thai phendea lehkă: „So kărdem me? Sao sî muŕo bikărdimos, thai o bezex muŕo angla teo dadd, ta kamel te lel mîŕî čivava?”
2 O Ionatano dea les anglal: „Arakhăl tu o Dell! Či merăsa. Muŕo dadd či kărăl či khă buti, avela bari, avelaçîkni, bi te phenel mangă; anda soste sahkă garavel mangă o kadea buti? Nai khanči.”
3 O Davido phendea pale, solaxaindoi: „Teo dadd jeanel kă lem nakhlimos angla tute, thai phendino: „Te na jeanel o Ionatano, kă tristola pe.” Ta juvindo sî o Rai thai juvindo sî teo dii kă nai dăsar khă paso maškar mande thai o mullimos.
4 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Anda tute kăraua sa so kamesa.”
5 O Davido dea les anglal: „Dikta kă texara sî šonuto neo, thai sahkă trăbul te xau le thagaresa; mekh ma te jeautar, thai te garadiuau andel islazurea ji ande reat le trito desăsti.
6 Kana teo dad lela sama kă či sîm, te phenes lehkă: „O Davido rudi sardea ma te mekau les te jeal ji ando Betleemo ande pesti četatea, anda kă oče anel pe anda sa lesti familia khă jertfa poa bărši.”
7 Thai kana phenela: „Mišto!” atunčeara o robo tiro nai les khanči te daral; ta te astarăla les e xoli, te jeanes kă muŕo xasarimos sî buti mothodini anda lesti rig.
8 Sîkau tukă dar teo kamblimos angla teo robo, kă kărdean te robosa khă phanglimos angloa Rai. Thai kana sî vo khă bilašimos ande mande, le tu mîŕî čivava, sostar te mai nigrăs ma ji ka teo dadd?”
9 O Ionatano phendea lehkă: „Dur tutar o gîndo te na dau tu ašundimos, te ašunaua kă teo xasarimos sî buti mothodi andai rig mîŕă daddesti thai daravel te arăsăl tu!”
10 O Davido phendea le Ionatanohkă: „Kon dela ma ašundimos kana teo dadd dela tu anglal zuralimasa?”
11 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Avta, te ankleas po islazo.” Thai ankăstine lidui po islazo.
12 O Ionatano phendea le Davidohkă: „Lau dikhlitorii le Raies, le Devlles le Israelohko, kă rodaua dă pašal mîŕă daddes texara or overtexara; thai te dela godi mišto le Davidostar,
13 o Rai te phiradeol le Ionatanosa sa le zuralimasa, kana či trdaua varekas te del tu ašundimahko! Ta kana muŕo dadd či arakhăla dromesa te kărăl tukă nasul, pale, daua tukă ašundimos, thai mekaua tu te jeastar la pačeasa; thai o Rai te avel tusa, sar sas mîŕă daddesa!
14 Te mai traiua, te phiravestu angla mande khă lašimasa sar le Raiesti; thai te meraua,
15 te na durearăs čiăkhdata teo lašimos mîŕă khărăstar, či kana o Rai xasarăla saoŕăn anda le dušmaia le Davidohkă poa mui la phuweako.
16 Kă o Ionatano kărdea phanglimos le khărăsa le Davidohkărăsa! O Rai te amboldel le dušmaien le Davidohkă!”
17 O Ionatano zureardea i mai but angla o Davido o kamblimos kai sas les anda leste, kă kamelas les sa pehkă diiesa.
18 O Ionatano phendea lehkă: „Texara sî šonuto neo; lela pe sama tiro biavimos, kă o than tiro avela nango.
19 Te ules o trito des ando fundo le thanehko kai garadileanas ando des le kărdimasa kodolesa, thai te ašes paša o baŕ o Ezelo.
20 Me çîrdaua trin săjçi karing o baŕ kadoa, sar kana çîrdaua kai çînta.
21 Thai tradaua kghă tărno, thai phenaua lehkă: „Jea thai arakh le săjçi!” Te phenaua lehkă: „Dikta kă le săjçi sî ordal tutar, lele!” atunčeara te aves, kă sî pačeasa anda tute, thai nai anda soste te daras khančestar, juvindo sî o Rai!
22 Ta te phenaua le tărnehkă: „Dikta kă le săgeçi sî înteal tutar!”, atunči te jeastar, kă o Rai tradel tu.
23 O Rai sî dikhlitorii ando veako andoa divano kai deam amengă les iekh avrăhkă.”
24 O Davido garadi'lo ando kîmpo. Avilo o šonuto neo, thai o thagar lea than koa desbaro kaste xal.
25 O thagar bešlo sar bešelas orkana po skamin paša o zîdo. O Ionatano ušti'lo, thai o Abner bešlo paša o Saulo; ta o than le Davidohko ašilo nango.
26 O Saulo či phendea khanči ando des kodoa; „kă”, phenelas o,” kărdilea: o nas ujeardo, biathadimahko nai ujeardo.”
27 O duito des, o duito des le šonutohko neo, o than le Davidohko sas sa nango. Thai o Saulo phendea pehkă šeavehkă le Ionatanohkă: „Anda soste či avilo o šeau le Isaiehko kai skafidi či arati či ades?”
28 O Ionatano dea anglal le Saulos: „O Davido manglea mangă meklimos te jeal ando Betleemo.
29 O phendea: „De ma drom, rudi tu, kă same ande četatea khă jertfa familiati, thai muŕo phral phendea mangă e buti kadea; ta kana lem nakhlimos angla tute, mekh ma te jeau iekhatar te dikhau mîŕă phralen. Anda kodea či avilo kai skafidi le thagarăsti.”
30 Atunčeara o Saulo astardi'lo xolleatar po Ionatano, thai phendea lehkă: „Šeau jungalo thai biašundimahko, či jeanau me kă lean tukă amal le šeaves le Isaiehko, karing teo lajeau thai o lajeau tea deiako?
31 Kă sode čiro traila o šeau le Isaiehko pe phuw, či avela ujimos či anda tute, či anda teo thagarimos. Thai akana trade te roden mangă les, thai te anen mangă les, kă sî vreniko mullimahko.”
32 O Ionatano dea anglal pehkă daddes le Saulos, thai phendea lehkă: „Anda soste te avel mudardo? So kărdea?”
33 Thai o Saulo ortosardea pesti suliça karing leste, kaste malavel les. O Ionatano ateardea kă sas khă buti mothodini andai rig lehkă daddesti te mudarăll le Davidos.
34 Ušti'lo katai skafidi ande khă xolli astardi, thai či lea dăthan rig kai skafidi ando duito des le šonutohko neo; kă sas xolleariko anda o Davido, anda kă lehko dadd prasaiasas les.
35 O duito des dădroboitu, o Ionatano gălo po kîmpo kai deasas pe duma le Davidosa, thai sas avino khă šaoŕorăsa.
36 O phendea: „Nakh iekhatar thai arakh le săjçi kai çîradaua le.” O šeaoŕo prastaia, thai o Ionatano çîrdea khă săjata kai nakhli înteal lestar.
37 Kana arăslo o šeaoŕo koa than kai sas e săjata kai çîrdeasas la o Ionatano, o Ionatano dea mui pala leste: „Dikta kă e săgeata sî înteal tutar.”
38 Pale çîpisardea lehkă: „Iekhatar, jea iekhatar, na atărdeo!” Thai o šeaoŕo le Ionatanohko tidea le săjăçi, thai amboldi'lo ka pehko stăpîno.
39 O šeoŕo či jeanelas khanči: dăsar o Ionatano thai o Davido atearănas e buti kadea.
40 O Ionatano dea le šeaoŕăhkă le arme, thai phendea lehkă: „Jea thai nigăr le ande četatea.”
41 Pala o telearimos le šeaoŕăhko, o Davido ušti'lo andai rig katar avelodes, pala kodea šudea pe le mosa pe phuw thai rudisai'lo trivarăs. Le dui amal line pe ande angali thai ruine andekhthan. O Davido mai samasa xasardeolas roindoi.
42 Thai o Ionatano phendea le Davidohkă: „Jea la pačeasa, akana kana solaxadeam lidui, ando Anau le Raiehko, phendindoi: „O Rai te avel ando veako maškar mande thai tute, maškar e sămînça mîŕî thai e sămînça tiri!” O Davido ušti'lo thai teleardea, ta o Ionatano amboldi'lo ande četatea.