1 I‑am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie și să vezi ce e bun.” Dar iată că și aceasta este deșertăciune.
2 I‑am zis râsului: „Ești o nebunie!”
și veseliei: „La ce ești bună?”
3 M‑am hotărât în inima mea:
„Să‑mi veselesc trupul cu vin,
dar inima să‑mi fie condusă de înțelepciune,
și să îmbrățișez nebunia,
până voi vedea ce este bine pentru fiii oamenilor,
ce trebuie să facă sub cer în tot timpul vieții lor.”
4 Mi‑am făcut lucruri mari:
mi‑am zidit case,
mi‑am sădit vii,
5 mi‑am făcut grădini și livezi
și am sădit în ele tot felul de pomi roditori.
6 Mi‑am făcut iazuri cu apă
ca din ele să ud pomii din dumbravă.
7 Am cumpărat robi și roabe,
mi s‑au născut robi în casă;
am avut mai multe cirezi de vite și turme de oi
decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.
8 Mi‑am mai strâns și argint și aur,
comori de regi și odoare .
Mi‑am adus cântăreți și cântărețe
și desfătarea fiilor oamenilor – o mulțime de femei.
9 Am ajuns mare și i‑am întrecut
pe toți cei ce fuseseră înaintea mea în Ierusalim .
Mi‑am păstrat chiar înțelepciunea.
10 Tot ce mi‑au poftit ochii,
nu le‑am oprit;
nu mi‑am reținut inima de la nicio plăcere,
ci mi‑am lăsat inima să se bucure de toată osteneala mea,
și aceasta mi‑a fost răsplata din toată osteneala mea.
11 M‑am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele
și la osteneala depusă ca să le îndeplinesc
și, iată, totul este numai deșertăciune și goană după vânt
și nu este câștig sub soare.
12 Apoi mi‑am întors privirile spre înțelepciune,
spre prostie și spre nebunie .
Căci ce ar putea face omul care va veni după rege
altfel decât s‑a făcut și mai înainte?
13 Am văzut că înțelepciunea este mai de folos decât nebunia,
așa cum este mai de folos lumina decât întunericul.
14 Înțeleptul ține ochii deschiși ,
dar nebunul umblă în întuneric.
Am băgat de seamă însă
că aceeași soartă cade peste amândoi .
15 Și mi‑am zis în inima mea:
„Dacă soarta nebunului mă va ajunge și pe mine,
atunci la ce îmi ajută că am fost mai înțelept?”
Și am zis în inima mea:
„Și aceasta este deșertăciune.”
16 Căci amintirea înțeleptului nu este mai veșnică decât a nebunului:
chiar în zilele următoare, totul este uitat.
Cum moare înțeleptul, tot așa moare și nebunul!
17 Atunci am urât viața, căci m‑a ajuns răul care se face sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt. 18 Am urât chiar și toată truda cu care m‑am ostenit sub soare, pe care i‑o las omului care vine după mine. 19 Cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Și totuși, el va fi stăpân peste truda cu care m‑am ostenit și în care m‑am dovedit înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune.
20 M‑a apucat o mare deznădejde în inima mea cu privire la toată truda cu care m‑am ostenit sub soare. 21 Căci este câte un om care s‑a trudit cu înțelepciune, cu pricepere și cu îndemânare, dar lasă totul altui om care nu s‑a ostenit deloc. Și aceasta este o deșertăciune și un mare rău. 22 Așadar , ce folos are omul din toată osteneala lui și din toată strădania inimii lui cu care se ostenește sub soare? 23 Toate zilele lui sunt un chin , și îndeletnicirea lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea nu are odihnă inima lui. Și aceasta este deșertăciune.
24 Nu este altă fericire pentru un om decât să mănânce și să bea, să‑și bucure sufletul cu ce e bun din munca lui trudnică. Dar am văzut că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25 Într‑adevăr, cine poate să mănânce și să se bucure fără El? 26 Căci omului plăcut Lui El îi dă înțelepciune, pricepere și bucurie, dar celui păcătos îi dă ca îndeletnicire să strângă și să adune ca să‑i dea celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
1 Phendem mîŕă illehkă: „Avta! Kamau te zumavau vesălimasa, thai zumau o baxtalimos.” Ta dikta kă i kadea sî khă khančimos.
2 Phendem le asamahkă: „San khă čealadimos!” thai le vesălimahkă: „So athaves tu dă ivea?”
3 Thodem ande muŕo illo te vesîli muŕo stato molleasa, ando čiro so o illo tradela ma xaraimasa, thai te bešeau kadea ando čealadimos, ji kana dikhaua so sî mišto te kărăn le šeave le manušengă talal čeruri, ando soa čiro lenga čivavako.
4 Kărdem butea bară: vazde mangă khăra, thodem mangă răza;
5 kărdem mangă barea thai livezi kaštengă, thai thodem ande lende sako moda kaštendi roditorea.
6 Kărde mangă iazurea, kaste tindearu o văši kai bareon le kašt.
7 Tindem robea thai roabe, thai sas ma šave khărăhkă; sas ma čirezi guruwengă thai kîrduri bakreangă, mai but dă sar kola kai sas angla mande ando Ierusalimo.
8 Tidem mangă rup thai sumnakai, thai bravalimata sar le thagarengă thai le čemengă.Ande mangă dilabaitorea thai dilabaitoare, thai o čeailimos le šeavengo le manušengo; khă butimos juwleango.
9 Arăslem baro, mai baro dă sar sa kola kai sas angla mande ando Ierusalimo. Nikărdem orta muŕo xaraimos.
10 Sa so kambline mîŕă iakha, dem le; či atărdeardem muŕo illo kata či khă vesălimos, thai muklem les te bukuril pe anda sa mîŕî buti, thai kadea sas mîŕî rig anda sa muŕo čiimos.
11 Păurmă, kana dikhlem limasa sama ka sal butea kai kărdemas le mîŕă vastença, thai kai buti saveasa kărdemas le, dikhlem kă ande sa sî dăsar khančimos thai prastaimos palai bravall, thai kă nai khanči nikărdimahko tala o kham.
12 Atunčeara amboldem mîŕă dikhlimata karing o xaraimos, dillimos thai čealadimos. Kă so lela o manuši kai avela pala o thagar? Kutea so kărdili i mai anglal.
13 Thai mai dikhlem, kă o xaraimos sî kaditi mai valososa dă sar o čealadimos, sodesa sî mai valoso e lumina dă sar o tuneriko;
14 o xarano sî les le iakha ando šero, ta o čealado phirăl po tuneriko.Ta šutem sama kă i iekh i o kolaver sî le sa kodea bax.
15 Thai phendem ande muŕo illo: „Kana i man avela ma sa kodea bax sar le čealades, atunči anda soste sîmas mai xarano?” Thai mothodem ande muŕo illo: „I kadea sî khă khančimos.”
16 Kă o pomenimos le xaranehko nai mai vešniko dă sar le čealadehko: orta andel des kai aven sa sî bîstărdo.Thai pala kodea i o xarano thai i o čealado merăn!
17 Atunčeara či mai dabadikhlem e čivavakă či čeailosardea ma so kărdeol pe tala o kham: sa sî khă khančimos thai prastaimos palai bravall.
18 Čidabadiklem ji pune i sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham, buti kai mekau la le manušehkă kai avel pala mande, kaste bukuril pe latar.
19 Thai kon jeanel kana avela xarano or čealado? Thai orta o avela stăpîno pe sa mîŕî buti, kai tidem la pharimasa thai xaraimasa tala o kham.Thai i kadea sî khă khančimos.
20 Arăslem ji oče kă astardea ma khă baro ajukărimos anda sa mîŕî buti kai kărdem la tala o kham.
21 Kă sî po khă manuši kai kărdea buti xaraimasa, jeanglimasa thai izbîndimasa, thai mukăl o rodo pehka buteako khă manušehkă kai či ašadi'lo či ăkh leaka lasa. Thai i kadea sî khă khančimos thai khă baro nasul.
22 Kă, čeačes dindoiduma, so valoso sî le manušes anda lesti buti thai anda sa o sîkadimos lehkă illehko, savesa pharearăl pe tala o kham?
23 Sal des lehkă sî pherde dukh, thoa pharimos lehko nai dăsar năkazo: či barem reate nai les xodinimos lehko illo. Thai i kadea sî khă khančimos.
24 Nai aver baxtalimos andoa manuši dă sar te xal thai te pel, thai te vesălil pehko duxo sosa sî mai lašo anda lehko tidimos! Ta dikhlem kă i kadea avel andoa vast le Devllehko.
25 Kon, ande čeačimaste, dašti te xal thai te bukuril pe bi Lehko?
26 Kă O del le manušes čeailo Lehkă xaraimos, jeanglimos thai bukurimos; ta kolehkă le bezexalehkă del les e grija te tidel thai te tidel, kaste del kolehkă čeailo le Devllehkă! Thai i kadea sî Khă khančimos thai prastaimos palai bravall.