1 Da, mi‑am pus inima să caut toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am văzut că oamenii drepți și cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât și ura. Oamenii nu știu nimic . Totul înaintea lor este deșertăciune. 2 Tuturor li se întâmplă la fel:
aceeași soartă au și cel drept, și cel nelegiuit,
și cel bun și curat, și cel necurat,
și cel ce aduce jertfă, și cel ce n‑aduce jertfă,
și cel bun, și cel păcătos,
și cel ce jură, și cel ce se teme să jure.
3 Iată răul cel mai mare din tot ce se face sub soare, și anume că aceeași soartă o au toți. De aceea este plină inima oamenilor de răutate și este nebunie în inima lor cât trăiesc, după care ajung printre cei morți. 4 Da, câtă vreme cineva se află printre cei vii, tot mai are nădejde, căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.
5 Cei vii știu că vor muri,
dar cei morți nu știu nimic
și nu mai au nicio răsplată,
fiindcă până și amintirea li se uită.
6 Și dragostea lor, și ura lor,
și invidia lor au pierit demult,
iar ei niciodată nu vor mai avea parte
de tot ce se face sub soare.
7 Du‑te, mănâncă‑ți pâinea cu bucurie și bea‑ți vinul cu inimă bună, căci Dumnezeu a găsit deja plăcere în ce faci tu! 8 Hainele să‑ți fie albe în orice vreme și untdelemnul să nu‑ți lipsească de pe cap! 9 Gustă viața cu nevasta pe care o iubești în timpul acestei vieți deșarte pe care ți‑a dat‑o Dumnezeu sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul ostenelii cu care te trudești sub soare. 10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta, căci în Locuința Morților în care mergi nu mai este nici lucrare, nici socoteală, nici știință, nici înțelepciune!
11 Am mai văzut apoi sub soare
că nu cei iuți câștigă alergarea,
nu cei viteji câștigă războiul,
nu cei înțelepți câștigă pâinea,
nici cei pricepuți – bogăția,
nici cei cunoscători – favoarea,
ci toate atârnă de vremuri și de împrejurări.
12 Căci omul nu‑și cunoaște ceasul:
întocmai ca peștii prinși în mreaja înșelătoare
și ca păsările căzute în laț,
așa sunt înhățați fiii oamenilor de vremea nenorocirii,
când se abate dintr‑odată peste ei.
13 Am mai văzut și această înțelepciune sub soare și mi s‑a părut mare. 14 Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea, și a venit asupra ei un rege puternic, a împresurat‑o și a ridicat întărituri mari împotriva ei. 15 În ea se afla un om sărac înțelept, care a scăpat cetatea cu înțelepciunea lui, dar nimeni nu și‑a mai amintit de acel om sărac. 16 Atunci am zis: „Mai bună este înțelepciunea decât tăria, dar înțelepciunea săracului este disprețuită și cuvintele lui nu sunt auzite.”
17 Cuvintele înțelepților spuse în șoaptă se aud mai bine decât strigătele celui ce stăpânește peste nebuni. 18 Înțelepciunea este mai bună decât armele de război, dar un singur păcătos nimicește mult bine.
1 E, thodem muŕo illo ando rodimos sa kadale buteango, thai dikhlem kă kukola le bibezexale thai xarane, thai lengă kărdimata, sî ando vast le Devllehko, kaditi o kamblimos sode i o bidikhlimos. Le manuši či jeanen khanči mai anglal; sa sî angla lende ando avimos.
2 Saoŕăngă kărdeol pe lengă sakadea: sa kodea bax sî koles kai sî bibezexalo thai jungalo, kukoa o lašo thai ujo sar i kukoa o biujo, kukoa kai anel jertfa, sar i kukoa kai či anel jertfa; kukoa o lašo sar i kukoa o bezexalo, kukoa kai solaxal sar i kukoa kai daral te solaxal!
3 Dikta kukoa o mai baro nasul kai kărdeol tala o kham: anume kă kodea bax sî le saoŕăn. Anda kodea i sî pherdo o illo le manušengo jungalimastar, thai anda kodea sî kaditi čealadimos ande lengo illo sode čiro on train. Thai pala kodea? Jean ka kukola le mulle.
4 Kă kon sî iertime? Orkon trail, sa mai çîrdel ajukărimos; kă iekh jukăl juwindo kărăl mai but sar khă leo mullo.
5 Kola le juwinde, ande čeačimaste, barem jeanen kă merăna; ta kola le mulle či jeanen khanči, thai manai le či khă potindimos, anda kă ji pune lengo pomenimos bîstărdeol lengă.
6 Thai o kamblimos lengo, thai o bidikhlimos lengo, thai o xollearimos lengo, dă but i xasardi'le, thai čiăkhdata či mai avela le rig anda sa so kărdeol pe tala o kham.
7 Telear, ta, xa teo manŕo bukurimasa, thai pi le illesa lašo ti moll; kă dămult arakhlea o Dell čeailimos ande so kărăs tu akana.
8 Te çoale te aven parne, ande sako čiro, thai o zetino te na nail tukă poa šero.
9 Zumav e čivava te romneasa, kai kames la, ande soa čiro tea čivavati le xasardimasti, kai dea tukă la o Dell tala o kham, ande kadoa čiro le nakhlimahko; kă kadea sî ti rig ande čivava, ando maškar le pharimahko saveasa ašadeos tala o kham.
10 Sa so arakhăl teo vast te kărăl, kăr sa tea zorasa! Kă, ando than le mullengo, ande sao jeas, manai či buti, či godimos, či jeanglimos, či xaraimos!
11 Mai dikhlem pala kodea tala o kham kă na kola le iekhatar prasten, kă na kola le zurale len o mardimos, kă na kola le xarane len o manŕo, či kola le prinjeande o bravalimos, či kola le sîkade o lašimos, ta saoŕă phanden pe čirostar thai le thanendar.
12 Kă o manuši či prinjeanel pehkă barem či o čeaso, orta sar le maše astarde ande plasa le xasardimasti, thai sar le čiriklea astarde ande phal; sar i lende sî astarde le šeave le manušengă ando čiro le bibaxtalimahko, kana avel bi vesteako o bibaxtalimos pa lende.
13 Mai dikhlem kakoa xaraimos tala o kham, thai falea pe mangă baro.
14 Sas khă çînoŕî četatea, xançoŕă manušença ande late; thai avilo pa late khă thagar zuralo, deala roata, thai vazdea bară zuralimata pa late.
15 Ande late sas khă manuši čioŕo ta xarano, kai skăpisardea e četatea pehkă xaraimasa. Thai khonikh či deasas pe godi koa manuši kodoa o čioŕo.
16 Atunčeara phendem: „Mai mišto sî o xaraimos dă sar o zuralimos!” Varesar o xaraimos le čioŕăhko sî bidikhlino, thai khonikh či ašune les.
17 Le divanuri le xaranengă, ašundine ando ujimos, sî mai kuči dî sar le çîpimata iekhăhkă kai stăpînil maškar le čealade.
18 O xaraimos sî mai kuči dă sar le butea le mardimahkă; ta khă korkoŕo bezexalo mudarăl but mišto.