Prima călătorie a fiilor lui Iacov în Egipt
1 Când a aflat Iacov că în Egipt se găsește grâu, le‑a zis fiilor săi: „De ce vă uitați unii la alții?” 2 Și a adăugat: „Iată, aud că este grâu în Egipt; coborâți‑vă și cumpărați‑ne grâu de acolo, ca să rămânem în viață și să nu murim!” 3 Astfel, zece frați ai lui Iosif au plecat să cumpere grâu din Egipt. 4 Dar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacov nu l‑a trimis cu frații săi, căci zicea: „Să nu i se întâmple vreo nenorocire!” 5 Fiii lui Israel s‑au dus să cumpere și ei grâu, împreună cu alții care veneau în Egipt, căci era foamete în țara Canaanului.
6 Fiindcă Iosif era mai‑mare peste țară, cel care vindea grâu la tot poporul țării, frații lui Iosif au venit și s‑au plecat cu fața la pământ înaintea lui. 7 De cum i‑a văzut Iosif pe frații săi, i‑a și recunoscut, dar s‑a făcut că nu‑i cunoaște. Le‑a vorbit aspru și i‑a întrebat: „De unde veniți?” Ei i‑au răspuns: „Din țara Canaanului, să cumpărăm de mâncare.” 8 Iosif i‑a recunoscut pe frații săi, dar ei nu l‑au recunoscut. 9 Iosif și‑a adus aminte de visele pe care le visase cu privire la ei, și le‑a zis: „Sunteți iscoade! Ați venit ca să aflați locurile slabe ale țării!” 10 Ei i‑au răspuns: „Nu, domnul meu; robii tăi au venit să cumpere de mâncare. 11 Noi toți suntem fiii aceluiași om. Suntem oameni cinstiți; robii tăi nu sunt iscoade.” 12 El le‑a zis: „Ba nu, ci ați venit să aflați locurile slabe ale țării!” 13 Ei i‑au răspuns: „Noi, robii tăi, suntem doisprezece frați, fii ai aceluiași om, din țara Canaanului. Iată, cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru, iar unul nu mai este .” 14 Iosif le‑a zis: „Este precum v‑am spus: sunteți iscoade! 15 Iată cum veți fi puși la încercare. Pe viața lui Faraon, nu veți ieși de aici dacă nu vine încoace fratele vostru cel tânăr! 16 Trimiteți pe unul din voi să‑l aducă pe fratele vostru, iar voi rămâneți în temniță. Astfel vor fi puse la încercare cuvintele voastre și voi ști dacă spuneți adevărul. Altminteri, pe viața lui Faraon, sunteți negreșit iscoade!” 17 Și i‑a pus pe toți sub pază trei zile.
18 A treia zi, Iosif le‑a zis: „Faceți cum v‑am spus, și veți trăi, căci eu mă tem de Dumnezeu! 19 Dacă sunteți oameni cinstiți, unul din frații voștri să rămână în temniță, iar voi să plecați, să luați grâu pentru cei înfometați din casele voastre 20 și să‑l aduceți la mine pe fratele vostru cel tânăr! Astfel vorbele voastre vor fi adeverite și nu veți muri.” Și așa au făcut.
21 Ei și‑au zis atunci unul altuia: „Da, suntem pedepsiți pentru vina față de fratele nostru, fiindcă am văzut strâmtorarea sufletului său, când ne cerea îndurare, și nu l‑am ascultat! De aceea vine peste noi strâmtorarea aceasta.” 22 Ruben a răspuns: „Nu v‑am spus eu să nu vă încărcați cu păcat față de copilul acela? Dar n‑ați ascultat! Acum, iată, ni se cere socoteală pentru sângele lui.” 23 Ei nu știau că Iosif îi înțelegea, pentru că vorbea cu ei printr‑un tălmaci. 24 Iosif a plecat de la ei ca să plângă. Apoi s‑a întors și a vorbit cu ei, după care l‑a luat dintre ei pe Simeon și a pus să‑l lege sub ochii lor.
25 Iosif a poruncit să li se umple desagii cu grâu, să i se pună fiecăruia argintul în sac și să li se dea merinde pentru drum. Și așa li s‑a făcut. 26 Ei și‑au încărcat grâul pe măgari și au plecat. 27 La locul de înnoptat, unul dintre ei și‑a deschis sacul ca să dea nutreț măgarului, a văzut argintul la gura sacului său 28 și le‑a zis fraților săi: „Argintul mi‑a fost dat înapoi și iată‑l în sacul meu!” Atunci li s‑a strâns inima și și‑au zis unul altuia, tremurând: „Ce ne‑a făcut Dumnezeu?”
29 S‑au întors la Iacov, tatăl lor, în țara Canaanului, și i‑au istorisit tot ce li se întâmplase. I‑au zis: 30 „Omul acela, care este stăpânul țării, ne‑a vorbit aspru și ne‑a bănuit că vrem să iscodim țara. 31 Noi i‑am spus: «Suntem oameni cinstiți, nu suntem iscoade! 32 Suntem doisprezece frați, fii ai tatălui nostru; unul nu mai este, iar cel mai tânăr este acum cu tatăl nostru în țara Canaanului.» 33 Dar omul acela, care este stăpânul țării, ne‑a zis: «Iată cum voi cunoaște dacă sunteți oameni cinstiți: pe unul din frații voștri lăsați‑l la mine, iar voi luați merinde pentru cei înfometați din casele voastre, mergeți 34 și aduceți‑l la mine pe fratele vostru cel tânăr! Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci oameni cinstiți; apoi vi‑l voi da înapoi pe fratele vostru și veți putea străbate țara în voie.»”
35 Când și‑au golit sacii, iată, fiecare avea în sac punga sa cu argint. Când ei și tatăl lor au văzut pungile cu argint, s‑au înspăimântat. 36 Iacov, tatăl lor, le‑a zis: „M‑ați lăsat fără copii! Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, iar acum vreți să‑l luați și pe Beniamin! Împotriva mea sunt toate acestea!” 37 Ruben i‑a zis tatălui său: „Pe amândoi fiii mei să‑i omori dacă nu ți‑l voi aduce înapoi! Lasă‑l pe mâna mea și ți‑l voi aduce înapoi!” 38 Iacov a zis: „Fiul meu nu va merge cu voi, pentru că fratele lui a murit și el este singurul rămas. Dacă i s‑ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceți, cu durere îmi veți coborî perii albi în Locuința Morților.”
Le phrall le Iosifohkă.
1 Kana ašundea o Iakov kă sî div ando Ejipto, phendea pehkă šeavengă: „Anda soste bešen thai dikhăn iekh avrăste?”
2 Thai phendea: „Dikta, ašunau kă sî div ando Ejipto, telearăn, thai tinen amengă div oçal kaste traisaras thai te na meras.”
3 Deši phrall le Iosifohkă teleardine ando Ejipto, kaste tinen div.
4 O Iakovo či tradea lença le Beniaminos, o phrall le Iosifohko, daratar te nakărdeol lehkă vokh čiorîmos.
5 Le šeave le Israelohkă avile te tinen i on div, andekhthan le kolavrănça kai avenas i on sa anda kodea buti; kă ando Kanaan sas bokhalimos.
O anglal phirimos le šeavengo le Iakovohkă ando Ejpto.
6 O Iosif sas o mai baro ando čem; o bitinelas div ka sa o poporo andoa čem. Le phral le Iosifohkă avile, thai šudine pe le mosa kai phuw angla leste.
7 O Iosif, sar dikhlea pehkă phralen, prinjeandea le; ta kărdilo kă sî lengă bijeanglo, thai dea lengă duma xoleariko, thai phendea lengă: „Katar aven?” On phendine lehkă: „Avas andoa čem o Kanaan, kaste tinas xabenata.”
8 O Iosif prinjeandea pehkă phralen, ta on či prinjeande les.
9 O Iosif andea pehkă godi le sunendar, kai dikhleasasle lença, thai phendea lengă: „Tume san manuši čioŕ; avilean numai te dikhăn le thana le šukă le čemehkă.”
10 On phendine lehkă: „Či, muŕo rai; te robea avile te tinen div.
11 Ame sa sam le šeave sa khă manušehkă; sam manuši laše, ame či sam manuši čioŕ.”
12 O phendea lengă: „Ba či; avilean te roden le thana le šukă le čemehkă.”
13 On phendine: „Ame, te robea, sam dešudui phral, šeave sa kodole manušehkă, anda o čem o Kanaan; thai dikta, o mai tărnoro sî ades amară daddesa, thai iekh manai ande čivava.”
14 O Iosif phendea lengă: „Phenden tumengă kă san manuši čioŕ.
15 Dikta sar avena zumade. Pe čivava le Faraonosti kă či anklena koçal ji pune či avela tumaro phrall o mai tărnoro!
16 Traden iekhăs anda tumende te anel tumară phralles; thai tume ašen atărdearde. Tumară divanurea avena thodine kadea koa zumaimos, thai jeanaua kana o čeačimos sî tumença sau nai; avervaresar, pe čivava le Faraonosti kă san manuši čioŕ.”
17 Thai šudea le saorăn, ando phandaimos.
18 O trito des, o Iosif phendea lengă: „Kărăn kadea buti, thai traina. Me darau le Devllestar!”
19 Te avena manuši laše, te ašel iekh anda tumară phral phandado ando phandaimos tumaro; thai le kolaver telearăn, len div kaste xan tumară familii,
20 thai anen mangă tumară phrales le mai tărnes, ka tumară divanurea te aven thodine koa zumaimos thai te skăpin mullimastar.” Thai kadea kărdine.
21 On phendine atunčeara iekh avrăhkă: „E; sam došale angla amaro phral; kă dikhleam o biujimos lehkă diiehko, kana rudilas ame thai či ašundeam les! Anda kodea avela pa amende koadoa čioŕîmos.”
22 O Ruben lea o diavano, thai phendea lengă: „Či phenauas tumengă me te na kărăn kadea došalimos kadale šeavehkă?” Ta či ašundean. Akana dikta kă mangălpe amengă dindimos lehkă ratestar.”
23 On či jeanenas kă o Iosif atearălas le, kă denas duma lesa anda khă tămačio.
24 O Iosif teleardea rigate lendar, kaste rovel. Pala kodea amboldi'lo, thai dea lengă duma; lea anda lende le Simionos, thai thodea te phanden les andel lançurea angla lende.
O amboldimos le phrallengo le Iosifohkă.
25 O Iosif dea phendimos te pherăn lengă gone divesa, thai te thon o rup sakoiekhăhko ande lehko gono, thai te den le xabe dromehko. Thai kadea kărdea pe.
26 On thodine pehko div pe le čiuši, thai telearde.
27 Iekh anda lende pîtărdea pehko gono kaste del le čiušes ando than kai reatearănas. Dikhlea o rup koa mui le gonehko,
28 thai phendea pehkă phralengă: „O rup muŕo dea pe mangă parpale, thai dikhănta les ande muŕo gono. Atunčeara šindi'lo lengo illo; thai pphendine iekh avrăhkă, izdraindoi: „So kărdea amengă o Dell?”
29 Ambolde ka pehko dadd o Iakovo, ando čem o Kanaan, thai phendine lehkă so kărdileasas lengă. On phende:
30 O manuši kodoa, kai sî o rai le čemehko dea mengă duma opral, thai lea me orta lopea.
31 Ame phendeam lehkă: „Sam manuši laše, ame či sam lopea.
32 Sam dešudui phral, šeave amară daddehkă; iekh manai, thai o mai tărno sî ades amară daddesa ando čem o Kanaan.”
33 Thai o manuši kodoa, kai sî o rai le čemehko, phende amengă: „Dikta sar prinjeanaua kana san manuši laše. Mekăn mande iekh anda tumară phral, len xabe anda tumară familii, thai jeantar,
34 thai anen mangă tumară phralles le mai tărnes. Jeanua kadea kă či san lopurea, thai san manuši laše; pala kodea dava tume parpale tumară phrales, thai daština te jeantar ando čem katar kamen.”
35 Kana nandearde pehkă gone, dikhle kă o bujo le rupesa orsavehko sas ande lehko gono. On thai lengo dadd dikhline le buje le rupesa, thai daraile.
36 Lengo dadd o Iakov phendea: „Tume kamen te mekăn ma bi šeavengo. O Iosif manai, o Simeon manai, thai kamen te len mangă i le Beniaminos. Sa kadala man malaven ma!”
37 O Ruben mai phendea pehkă daddehkă: „Te mudarăs lidon mîŕă šeaven, te na anaua tukă parpale le Beniaminos; deles ande muŕo vast, thai anaua tukă les parpale.”
38 O Iakov phendea: „Muŕo šeau našti telearăl tumença; kă lehko phral mullo, thai o ašilo korkoŕo; te avela les vokh prikaza ando phirimos kai kărăna les, dukhasa ulearăna mîŕă ball le parne ando than le mullengo.”