1 Iosif s‑a dus să‑l înștiințeze pe Faraon și i‑a spus: „Tatăl meu și frații mei au sosit din țara Canaanului cu turmele, cirezile și tot avutul lor și sunt în ținutul Goșen.” 2 Apoi pe cinci dintre frații săi i‑a luat și i‑a înfățișat înaintea lui Faraon. 3 Faraon i‑a întrebat: „Cu ce vă îndeletniciți?” Ei i‑au răspuns lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori, cum erau și părinții noștri.” 4 Și i‑au mai zis lui Faraon: „Am venit să locuim o vreme în țară, pentru că nu mai este pășune pentru turmele robilor tăi și e mare foamete în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul Goșen.” 5 Faraon i‑a zis lui Iosif: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine. 6 Țara Egiptului îți stă înainte; așază‑i pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Goșen și, dacă știi că sunt printre ei oameni destoinici, pune‑i ispravnici peste turmele mele!”
7 Iosif l‑a adus pe Iacov, tatăl său, și l‑a înfățișat înaintea lui Faraon, astfel că Iacov l‑a binecuvântat pe Faraon. 8 Și Faraon l‑a întrebat pe Iacov: „Care este numărul zilelor anilor vieții tale?” 9 Iacov i‑a răspuns lui Faraon: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Puține și rele au fost zilele anilor vieții mele; n‑au atins zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor.” 10 Iacov l‑a binecuvântat iarăși pe Faraon și a ieșit de la Faraon. 11 Iosif i‑a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le‑a dat moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul Ramses , cum poruncise Faraon. 12 Iosif i‑a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și pe toată familia tatălui său, până la ultimul copil.
Foametea din Egipt
13 Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte grea; țara Egiptului și țara Canaanului erau sleite din pricina foametei. 14 Iosif a strâns tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului în schimbul grâului pe care‑l cumpărau oamenii . Și astfel Iosif a făcut ca tot argintul să intre în casa lui Faraon.
15 Când s‑a sfârșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif și i‑au zis: „Dă‑ne pâine! De ce să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.” 16 Iosif le‑a zis: „Dați‑mi vitele voastre, și eu vă voi da pâine în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.” 17 Ei și‑au adus vitele la Iosif, iar Iosif le‑a dat pâine în schimbul cailor, în schimbul turmelor și cirezilor și în schimbul măgarilor. Le‑a dat astfel pâine în anul acela în schimbul tuturor vitelor lor.
18 După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor și i‑au zis: „Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s‑a sfârșit, iar vitele au trecut în stăpânirea domnului nostru; nu mai rămân înaintea domnului nostru decât trupurile și pământurile noastre. 19 De ce să murim sub ochii tăi noi și pământurile noastre? Cumpără‑ne împreună cu pământurile noastre în schimbul pâinii, și astfel vom fi robii lui Faraon noi și pământurile noastre. Dă‑ne sămânță să semănăm, ca să trăim și să nu murim, iar pământul să nu rămână pustiu.”
20 Iosif a cumpărat pentru Faraon tot pământul Egiptului; căci fiecare egiptean și‑a vândut ogorul, pentru că foametea se întețise asupra lor. Și țara a ajuns în stăpânirea lui Faraon. 21 Cât despre popor, l‑a înrobit de la un capăt al hotarului Egiptului până la celălalt. 22 Numai pământul preoților nu l‑a cumpărat, căci preoții aveau rație de la Faraon și se hrăneau cu rația pe care le‑o dădea Faraon: de aceea ei nu și‑au vândut pământul.
23 Iosif a zis poporului: „Iată, v‑am cumpărat astăzi pentru Faraon împreună cu pământurile voastre! Iată și sămânță, ca să puteți semăna pământul! 24 La vremea roadelor, să dați a cincea parte lui Faraon, iar celelalte patru părți vă vor rămâne vouă, pentru semănarea ogoarelor și ca hrană pentru voi, de cei din casele voastre și pentru pruncii voștri.” 25 Ei au zis: „Ne‑ai scăpat viața! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon!” 26 Iosif a făcut astfel o lege privitoare la pământul Egiptului rămasă până astăzi: a cincea parte din roade să fie a lui Faraon; numai pământul preoților nu este al lui Faraon.
Ultimele zile ale lui Iacov
27 Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Goșen. Au dobândit ogoare , au fost roditori și s‑au înmulțit foarte mult. 28 Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului, iar zilele lui Iacov, anii vieții lui, au fost de o sută patruzeci și șapte de ani. 29 Când s‑a apropiat Israel de ziua morții, l‑a chemat pe fiul său Iosif și i‑a zis: „Dacă am aflat trecere în ochii tăi, pune‑ți , te rog, mâna sub coapsa mea și făgăduiește‑mi bunătate și credincioșie, anume că nu mă vei îngropa în Egipt! 30 Ci când mă voi culca lângă părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor.” Iosif i‑a răspuns: „Voi face după cuvântul tău!” 31 Iacov i‑a spus: „Jură‑mi!” Și Iosif i‑a jurat. Apoi Israel s‑a plecat până la pământ la căpătâiul patului.
O Gosen. O Iakovo angla o Faraono.
1 O Iosif gălo te deldăštirea le Faraonos, thai phendea lehkă: „Mîŕă phral thai muŕo dadd arăsle andoa čem le Kanaanohko, le bakreança thai le guruvença, thai sa pehkă mandinatănça; thai sî ando than o Gosen.”
2 Lea panji phral anda lehkă, thai nigărdea le angloa Faraono.
3 O Faraono pušlea le phralen le Iosifohkă: „So buti kărăn tume?” On phendine le Faraonohkă: „Te robea sî bakrearea, sar sas i amară dadda.”
4 Thai mai phendine le Faraonohkă: „Ame avileam te bešas ăkh čiro koče ando čem, anda kă manai islazo anda le bakrea te robengă, thai sî khă baro bokhalimos ando čem le Kanaanohko; mekh te roben te ašen ando than o Gosen.”
5 O Faraono phendea le Iosifohkă: „Teo dadd thai te phrall avile tute.
6 O čem le Ejiptohko sî pîtărdo angla tute; tho te daddes thai te phralen ande o mai lašo than le čemehko. Te ašen ando than o Gosen; thai te arakhăsa anda lende manuši buteakă, thole te nikrăn mîŕă turme.”
7 O Iosif andea pehkă daddes le Iakovos, thai nigărdea les angloa Faraono. Thai o Iakov blagoslovisardea le Faraonos.
8 O Faraono pušlea le Iakovos: „Sao sî o dindimos le desăngo le băršengo tea čivavako?”
9 O Iakov dea anglal le Faraonos: „Le des le băršengo le phirimahko muŕo sî ăkh šell thai treanda bărši. Le bărši mîŕa čivavakă sas xançî koa dindimos thai jungale, thai na arăsle le bărši la čivavakă mîŕă daddengo, ando čiro lengă phiraimasko.”
10 O Iakov deadumadămišto pale le Faraonos, thai gălotar angla o Faraono.
11 O Iosif lašardea pehkă daddes thai pehkă phralen, thai dea le khă phuw ando čem le Ejiptohko, ande mai laši rig le čemesti, ando than le Ramsehko, sar phendeasas o Faraono.
12 O Iosif čeaileardea manŕăsa pehkă daddes thai pehkă phralen, thai sa la famelia pehkă daddesti, pala o dindimos le šaorăngo.
O kučimos andoa Ejipto.
13 Manas manŕo ande sa o čem, o bokhallimos sas but baro; o čem le Ejiptohko thai o čem le Kanaanohko rovenas, anda o bokhallimos.
14 O iosif tidea sa o rup, kai arakhadeolas pe ando čem le Ejiptohko thai andoa čem le Kanaanohko, ando paruglimos le divehko, kai tinenas les le manuši, thai kadea kărdea ka sa kadoa rup te šol pe ando khăr le Faraonohko.
15 Kana isprăvisailo o rup andoa čem le Ejiptohko thai andoa čem le Kanaanohko, sal Ejiptenea avile koa Iosifo, thai phende: „Dea me manŕo! Anda soste te meras angla tute? Kă rup manai ame.”
16 O Iosif phendea lengă: „Den tumară gurumnean, thai dava tume manŕo ando paruglimos le gurumngo tumară, kana manai tume rup.”
17 Andine pehkă gurumnea koa Iosif, thai o Iosif dea le manŕo ando paruglimos le grastengo, ando paruglimos le turmengo le bakreango thai le guruwengo, thai ando paruglimos le čiušengo. Dea le kadea manŕo ande kodoa bărši ando paruglimos sa lengă turmengo.
18 Palla so nakhlo kodoa bărši, avile koa Iosifo ando bărši o kolaver, thai phende lehkă: „Našti te garavas amară rahkă, kă o rup gălotar, le turme le gurumneangă nakhle ande stăpînirea amară rasti; či mai ašeas angla amaro rai numai le staturença thai amară phuweança.
19 Anda soste te maras tala te iakha, ame thai amară phuwea? Tiname andekh than amară phuweança ando paruglimos le manŕăhko, thai avasa amară rahkă, ame, thai amară phuwea. Dea me sămînça te thos ande phuw, kaste traisaras thai te na meras, thai te na ašen amară phuwea pusti.”
20 O Iosif tindea andoa Faraono sa le phuwea le Ejiptohkă; kă le Ejiptenea bitindine orsogodi pehko kotor, anda kă xalas le e bokh. Thai o čem arăslo ande stăpînirea le Faraonosti.
21 Sode poa poporo, xuladea les ande le četăçi, kata khă gor le Ejiptohko koa kolaver gor.
22 Numai le phuwea le rašeangă či tindea le, anda kă sas khă kris kataro Faraono, dinii anda le rašea, kai trainas anda so delas le o Faraono: anda kodea on či bitindine pehkă phuwea.
23 O Iosif phendea le poporohkă: „Tindem tume ades tumară phuweança, anda o Faraono; dikta dav tume sămînça, kaste daštin te thon ande phuw.
24 Koa čiro le tidimahko, dena e panji rig koa Faraono; ta le kolaver štar riga ašena tumengă, kaste thon ande phuw, thai te xrănin tume tumară šeavença thai kolença kai sî tume ande tumară khăra.”
25 On phendine: „Tu skăpisardean amari čivava! Te las nakhlimos angla amaro rai, thai avasa robea le Faraonohkă.”
26 O Iosif kărdea anda kadea khă kris, kai ašili ande pînŕănde ji ades, thai pala savi, panji riga anda avimos le phuweango le Ejiptohkă sî le Faraonohkă; numai le phuwea le rašeangă nai le Faraonohkă.
O gor le Iakovohko pašeol.
27 O Israel bešlo ando čem le Ejiptohko, ando than o Gosen. On bravaile, barile thai butile but dă sa.
28 O Iakov traisardea dešuefta bărši ando čem le Ejiptohko; thai le des la čivavakole Iakovohkă sas ăkhšell thai štarvardeši thai efta bărši.
29 Kana paši'lo o Israelo le mullimastar, akhardea pehkă šeaves le Iosifos, thai phendea lehkă: „Kana lem nakhlimos angla tute, tho, rudi tu, o vast tala muŕo prašau, thai phir lašimasa mança: te na prahosma ando Ejipto.
30 Thai kana sovaua pašea mîŕă dadda, te ankalaves ma avri andoa Ejipto, thai te prahos ma ando mormînto lengo.” O Iosifo phendea lehkă: „Kăraua pala tiro divano.”
31 O Iakovo phendea: „Solaxa mangă.” Thai o Iosif solaxadea lehkă. Pala kodea o Israelo meklea o mui po šerand le patohko.